REAMINTIRE #2

"CHEIA ABSTINENŢEI 

- OBSTACOLELE PE DRUMUL AA"

În Pasul 3 din 12+12 se vorbeşte despre bunăvoinţă ca fiind cheia care deschide ușa în spatele căreia se află o inscripție: "Acesta este drumul ...".
Bunăvoinţa înseamnă "să fii dispus să ...".
Big Book spune, simplu şi clar, într-un singur cuvânt, ce ar fi bine să fiu dispus să fac: ORICE! (în engleză: any lenths, în traducere: să mergi până în pânzele albe).
Că veni vorba de "simplu", cred că cel mai puternic paradox pe care l-am auzit la întâlniri este "E simplu, dar nu uşor" (îmi venea să mă urc pe pereţi de nervi la începutul abstinenţei mele de cât de simplu era!).
Am intrat în abstinenţă, spuneam eu, dintr-o dorinţa fierbinte, venită din disperare.

Paranteză:
"Singura cerinţă pentru participare ca membru este dorinţa de a înceta băutul."
Dar,
cât de mare trebuie să fie dorinţa de a înceta băutul?
Iată cât de mare (povestioară adaptată):
Un nou venit întreba un membru mai vechi cum poate să dobândească abstinenţa. Acesta a răspuns: "Vino cu mine". L-a dus la un râu şi l-a ţinut cu capul sub apă până când tânărul era pe punctul să se sufoce. Când acesta şi-a recăpătat cunoştinţa, l-a întrebat: "Ce-ţi doreai cel mai mult când erai cu capul sub apă?" "Aer" - a răspuns nou-venitul. 'Veteranul' i-a răspuns: "Când vei dori să încetezi băutul tot atât de mult cât doreai o gură de aer, vei dobândi abstinenţa".
Când ne confruntăm cu o problemă şi dorim foarte mult să o rezolvăm (cum este aceea de a înceta băutul) este absolut necesară O DORINŢĂ FIERBINTE şi hotărârea de A FACE ORICE pentru aceasta.
(Am închis paranteza).

Îmi dau seama acum că nu abstinenţa îmi doream. Aveam NEVOIE de ea. Nu mai puteam trăi în felul în care trăiam. Ceea ce îmi doream era să nu mă mai întorc la ce a fost. În AA am auzit spunându-se "adu-ţi aminte de ultima beţie".
Nu am intrat în program pentru că mi-a plăcut. Am intrat pentru că aveam nevoie de el.

Dacă cheia intrării în abstinenţă este bunăvoinţa, cheia păstrării abstinenţei este Comunitatea AA.
Iar cheia unei abstinente senine (să te bucuri de viaţă fără băutură) este Programul în 12 paşi.

Am învăţat să pun abstinenţa pe primul loc, dacă vreau să primesc toate celelalte lucruri importante din viaţa mea.

M-a ajutat conceptul de boală (ceea ce pentru unii poate reprezenta un obstacol)
Pe mine m-a făcut să fiu responsabil. Nu pentru boala mea, nu am ales eu să o am, ci pentru recuperarea mea.
Abstinenţa este tratamentul.
Întâlnirile sunt medicamentul.
Programul este recuperarea.
Sponsorul este 'medicul'.
Puterea Superioară este tămăduitorul.
(mi-aduc aminte ce scria pe frontispiciul locaţiei unde aveau loc întâlnirile Grupului Cristiana în urmă cu ceva ani - ceva mai mulţi ani - : "medicul tratează, Dumnezeu tămăduieşte".

M-a ajutat foarte mult conceptul de Putere Superioară (un alt posibil obstacol!).

( Încă o povestioară: Un nou venit caută un loc de parcare în centrul oraşului. Iritat de aglomeraţie îşi aduce totuşi aminte de spusele sponsorului său: "Rugăciunea te poate ajuta". Şi începu să promită: "Doamne, te rog să-mi găseşti un loc de parcare şi promit că am să mă rog în fiecare zi". În acel moment din dreapta lui pleacă o maşină eliberând locul de parcare. La care omul nostru: "Doamne, nu mai este nevoie. Am găsit şi singur"!!! )

Cum altfel aş fi putut transforma slăbiciunile şi vulnerabilităţile mele în forţe care să mă scoată din prăpastia în care eram?!
Cum altfel aş fi putut transforma modul meu de gândire şi să ajung la concluzia că miracolul care se întâmplă este 'schimbarea percepţiei''.
Întotdeauna, când crezi că nu mai poţi schimba nimic, rămâne ceva ce poate fi schimbat: percepţia.
Nu este important ce se întâmplă, ci ce fac eu cu ce mi se întâmplă.
Până şi trecutul poate fi reformulat prin schimbarea percepţiei!
Cum altfel aş fi putut să-mi schimb comportamentele şi să nu mă mai las copleşit de emoţii şi gânduri.

M-a ajutat mult conceptul de 24 de ore.
Cât timp trăiesc în intervalul zilei prezente sunt ferit de regretele trecutului şi de grijile viitorului. Când nu fac asta, mă doare.
Apropo de durere: una din marile descoperiri în recuperare în legătură cu durerea, marele motivator, este că atunci când mă doare nu sunt obligat să şi sufăr. De multe ori am auzit: "durerea este necesară, suferinţă este opţională".

A fi prezent înseamnă a fi conştient, concentrat, atent. Înseamnă a acceptă lucrurile aşa cum sunt.

M-a ajutat conceptul de meditaţie. Lăsând la o parte beneficiile clasice (inventar, analiză, introspecţie, liniştirea minţii, repararea greşelilor etc), meditaţia m-a ajutat să scap de vechiul obicei de a-mi închipui scenarite, exagerate şi fără nicio legătură cu realitatea.

Am mai descoperit cele trei emoţii esenţiale asupra cărora trebuie să fiu atent: mania sau furia, vinovăţia sau ruşinea şi frica sau teama.

Am mai descoperit că nu trebuie să am secrete. Că unul dintre cele mai mari defecte ale caracterului uman este lipsa de onestitate faţă de sine. Că mă mint singur, fără măcar să-mi dau seama de asta.

Dar, referitor la obstacole, cel mai mare este MINTEA însăşi. Este cea care îţi spune, şi tu crezi, că:
- nu eşti ca ceilalţi
- nu ai ajuns chiar aşa de rău
- încă mai poţi
- te poţi opri
- te descurci singur
- deţii controlul
- ai voinţă
- eşti o persoană bună care mai face din când în când lucruri rele (ceilalţi chiar îţi confirmă: "brânză bună în burduf de câine")
- eşti sănătos
- sunt lucruri despre tine pe care nu trebuie să le ştie şi ceilalţi
- nu ai slăbiciuni, doar momente mai grele
- de vină sunt ceilalţi, dacă ei n-ar face ce fac nici tu nu ai reacţiona aşa
- nu trebuie să ierţi, ci ceilalţi trebuie să îşi ceară scuze
- etc.

Un alt obstacol, foarte important, este ACŢIUNEA. Punerea în aplicare. Nu este suficient să ştiu, să cunosc, nu a fost suficient că am învăţat (a dobândi cunoştinţe - dex -), a trebuit să mă educ (a aplica sistematic cunoştinţe în vederea formării şi dezvoltării - dex -), iar lucrul acesta s-a petrecut în timp prin repetiţie ('antrenament') până când totul a devenit natural, firesc.

Am ajuns să mă cunosc, să-mi ştiu limitele, să mă accept aşa cum sunt, fără să mă învinovăţesc.
Am ajuns să conştientizez ce simt, ce gândesc şi ce fac.
Am ajuns să înţeleg că ceilalţi nu urmăresc să-mi facă rău.
Am ajuns să accept din ce în ce mai multe lucruri şi din ce în ce mai des, mai ales că lucrurile sunt exact aşa cum trebuie să fie.
Am ajuns să transform ce am conștientizat, înţeles şi acceptat.

Dacă mai am încă resentimente? Sigur că mai am. Pentru că au rămas lucruri neacceptate, neînţelese, neconștientizate.
Nu tot ceea ce înţeleg pot să accept, să fiu de acord.
Nu tot ceea ce conștientizez pot să înţeleg.
Procesul de conştientizare este unul continuu.

Nu uit că sunt diferit şi asta doare din când în când.
De multe ori este nevoie de un efort de 10 ori mai mare pentru lucruri pe care 'ceilalţi' le fac poate cu uşurinţă. Nu orice lucru, dar unele lucruri, da.

Pentru a concretiza lucrurile este nevoie de efortul suplimentar de 1%. Este ceea ce 99% din cei care nu reuşesc nu utilizează şi în acelaşi timp este ceea ce utilizează 99% dintre cei care reuşesc.
1% înseamnă a merge până la capăt (un alt obstacol); înseamnă a face 100% şi nu 99% ceea ce este necesar pentru a reuşi.

Abstinența nu este un eveniment, este un proces.
Iar AA nu este un loc, este o atitudine a minţii, o stare de spirit.

Lucrurile sunt departe de a fi perfecte, mai este mult de lucru, dar sunt abstinent şi sunt mulţumit.

Am nevoie de voi ca să îmi reamintesc cine sunt.

Stefan
P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA

REAMINTIRE #1

DESPRE MINE

"Povestea fiecăruia dintre noi dezvăluie – într-un mod general – cum am fost, ce ni s-a întâmplat şi cum suntem acum."

Asa cum o lucrare literara are introducere, cuprins si incheiere, o impartasire are si ea trei parti - cum am fost, ce am facut si cum sunt acum.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.
Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart.

Si in sevraj. Ca sa functionez trebuia sa beau ceva. Doar putin sa-mi revin si apoi plec la servici. Aveam servici!!?
Ma intindeam la bauta si plecam aproape beat pe cele trei carari inspre servici. Daca plecam! Uneori imi pierea cheful si mergeam in parc sa continui bauta.
Cu troleibuzul faceam vreo 17 minute. Mie mi se pareau doua ore. Era un chin. Ma agatam de bara de sus si stateam pe varful picioarelor. Ma balabaneam in jurul axei mele, pastrand cele 2 puncte de sprijin. Cu ochii mici, rosii si sticlosi ma uitam cu ura la cei jur. Eram uimit si invidios ca pot merge la servici fara sa bea ceva inainte.
Nu vedeam ca erau numai pensionari si elevi. Era ora 10.00.
Primul lucru pe care il faceam dupa ce coboram din troleibuz era sa ma asigur ca ajung la servici cu una mica de 200 de grame.
Imi faceam un ness rece intr-o cana de culoarea cobaltului (sa nu se vada culoarea licorii dinauntru) si pe masura ce beam nessul turnam votca in cana.
Pe la unspe jumate incepeau colegii, ba chiar si directorul, sa ma sacaie. Le explicam ce aveam de facut. Privirile lor mirate ma enervau. Ce naiba nu inteleg astia? Cuvintele din mintea mea ieseau sub forma unor bolboroseli neinteligibile. Daca ma concentram puternic, ma auzeam! Mi-aduc aminte ca la scris renuntasem de mult, renuntasem sa mai fac vreo ciorna ceva in legatura cu ce aveam de lucru, niciodata nu intelegeam ce am scris.
Dupa ce ma lasau in pace plecam sa servesc masa! In parc, cu alte 200 de grame. De 'oboseala' ma mai intindeam din cand in cand pe banca. Alteori ma apuca 'oboseala' la servici si mergeam la veceu sa trag un pui de somn.
Ziua de servici se incheia pe la 15.00, pentru ca trebuia sa plec acasa sa dorm putin, sa-mi revin. Daca aveai treaba cu mine trebuia s-o faci inainte de 15.00.
In drum spre casa eram ceva mai vioi pe cele trei carari ale mele. Obiectivul principal: jumatatea pentru acasa (nu jumatatea DE acasa; vorbesc de sticla de 500 de grame).
Dormeam putin si reincepeam. De data asta linistit pentru ca nu o sa ma mai deranjeze nimeni.
Seara ma uitam la cele doua imagini, care se suprapuneau din cand in cand, ale televizorului. Filmele erau dublate. Vreau sa zic ca scrisul era dublu. Asa ca preferam talkshow-urile. Eram foarte atent pentru ca a doua zi stiam ca nu o sa mai tin minte nimic. De fapt ma uitam 'prin' televizor, imi spuneam, ca sa pot sa ma gandesc la ale mele.
Tarziu in noapte incercam sa merg la culcare.

Nu puteam sa dorm noaptea.
Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Ce s-a intamplat 

Am avut o dorinta fierbinte, disperata de a inceta bautul, nu mai aveam nicio speranta, incercasem totul. Si m-am agatat de AA cu "dintii si cu ghearele". 

Daca cei din AA mi-ar fi spus ca pentru a ramane abstinent trebuia sa sap un sant de la Spitalul Obregia la Intercontinental, m-as fi apucat de sapat imediat.

Dar nu m-au pus sa sap santuri.

Mi-au spus sa vin la intalniri. Si am venit.

Mi-au spus sa citesc literatura. Si am citit-o.

Mi-au spus sa fac Programul de 24 de ore. Si l-am facut.

Mi-au spus sa-mi iau un nas. Si mi-am luat.

Mi-au spus sa lucrez pasii. Si i-am lucrat.

Mi-au spus sa merg si la celelalte grupuri, altele decat cel de langa casa. Si am mers.

Mi-au spus sa moderez sedintele de pasi. Si am moderat.

Mi-au spus sa particip la activitatile grupului. Si am participat.

Mi-au spus sa intru in Serviciile AA. Si am intrat.

Mi-au spus, mai apoi, ca ar fi bine sa fac in asa fel incat sa fiu eu, la randul meu, nasul cuiva. Si am facut-o.

Nu stiam atunci ca acestea sunt Instrumentele AA-ului.

In felul acesta am imbratisat Programul in doisprezece pasi.

Lucruri pe care le-am învăţat încă de la început, care mi-au fost de mare folos si pe care le-am transmis mai departe ori de câte ori am avut ocazia, reamintindu-mi:
- despre esenta AA-ului: un alcoolic recuperat ajută un alt alcoolic să se recupereze
- despre conceptul de boală 

·         boala = nu mai am voie să beau; orice s-ar întâmpla, alcoolul nu mai este o opţiune

·         tratamentul = abstinenţa totală

·         medicamentul = întâlnirile

- despre primii trei paşi în termeni simpli:
Când dorinţa mea fierbinte de a înceta băutul (mi-am admis neputinţa, am încercat de toate şi de unul singur nu am reuşit, am admis că am nevoie de ajutor) - PROBLEMA - (pasul 1) s-a întâlnit cu programul în 12 paşi (am ajuns la credinta că există cineva sau ceva care mă poate ajuta)  - SOLUŢIA - (pasul 2), m-am abandonat lui pe de-a-ntregul - ACŢIUNEA ! - (am cerut ajutorul Puterii superioare aşa cum o înţeleg eu - şi la început am înţeles că pot să consider grupul ca PS - şi am admis să fac orice este necesar pentru recuperare) - (pasul 3).
- despre instrumentele AA-ului:

·         întâlnirile (90 de zile, 90 de întâlniri)

·         literatura (la început "Viaţa fără băutură" pentru că îmi vorbeşte despre capcane şi ce am de făcut când vine 'pofta')

·         programul de 24 de ore - fiecare zi, pe rând

·         să dau telefon înainte de a consuma, unui alt alcoolic recuperat

·         sponsorul (să nu lipsească caietul de lucru)

- despre faptul că abstinenţa este personală, recuperarea este pe primul loc; altfel înseamnă că mai am de pierdut: si voi pierde exact ce pun înaintea abstinenţei.
- despre faptul că abstinenţa se învaţă. Prin repetiţie. Cu antrenament şi disciplină.
- despre principiile AA: onestitate (faţă de mine însumi în primul rând), bunăvoinţa (pentru că voinţa nu mi-a fost de folos) şi minte deschisă (să mă conformez cu ce mi se spune că am de făcut, chiar dacă nu înţeleg totul de la început).
Şi răbdare, pentru că programul este despre conştientizare şi autocunoaştere şi lucrul ăsta nu se poate face peste noapte (oricum, nu am ajuns alcoolic dintr-o dată).
Nu trebuie să fac nimic altceva decât să vin la întâlniri şi totul o să fie bine!

Cum sunt acum

Azi ma simt de parca Programul m-a imbratisat pe mine.

Sunt abstinent... şi sunt mulţumit.

Dacă cheia intrării în abstinenţă este bunăvoinţa, cheia păstrării abstinenţei este Comunitatea AA. Iar cheia unei abstinente senine (să te bucuri de viaţă fără băutură) este Programul în 12 paşi.
Am învăţat să pun abstinenţa pe primul loc, dacă vreau să primesc toate celelalte lucruri importante din viaţa mea.
Am ajuns să mă cunosc, să-mi ştiu limitele, să mă accept aşa cum sunt, fără să mă învinovăţesc.
Am ajuns să conştientizez ce simt, ce gândesc şi ce fac.
Am ajuns să înţeleg că ceilalţi nu urmăresc să-mi facă rău.
Am ajuns să accept din ce în ce mai multe lucruri şi din ce în ce mai des, mai ales că lucrurile sunt exact aşa cum trebuie să fie.
Am ajuns să transform ce am constientizat, înţeles şi acceptat.
Dacă mai am încă resentimente? Sigur că mai am. Pentru că au rămas lucruri neacceptate, neînţelese, neconstientizate.
Nu tot ceea ce înţeleg pot să accept, să fiu de acord.
Nu tot ceea ce constientizez pot să înţeleg.
Procesul de conştientizare este unul continuu.
Nu uit că sunt diferit şi asta doare din când în când.
De multe ori este nevoie de un efort de 10 ori mai mare pentru lucruri pe care 'ceilalţi' le fac poate cu uşurinţă. Nu orice lucru, dar unele lucruri, da.
Lucrurile sunt departe de a fi perfecte, mai este mult de lucru, dar sunt abstinent şi sunt mulţumit.

Pe scurt!

CUM AM FOST ...

Ce am simtit: o mare umilinta

Ce am gandit: un noian de ganduri negative si distructive

Ce am facut: nu am putut face fata situatiei, nu am putut suporta si am facut ce era cel mai comod pentru mine la acel moment, am baut

CE S-A ÎNTÂMPLAT ...

"... nu mai rămânea nimic altceva de făcut decât să luăm trusa simplă de instrumente spirituale care zăcea la picioarele noastre."

ALCOOLICII ANONIMI

Ce am simtit: o mare eliberare

Ce am gandit: un nou mod de gandire, ganduri potrivite

Ce am facut: am folosit instrumentele AA-ului: programul de 24 de ore, intalnirile, literatura, sponsorul, telefonul, serviciul, transmiterea mesajului / sponsorizarea; programul in 12 pasi.

CUM SUNT ACUM ...

Ce simt: sunt abstinent... şi sunt mulţumit.

Ce gandesc: un dialog interior linistit 

Ce fac: trăiesc conform principiilor sugerate in program: 

Onestitate, Minte deschisă, Bunăvoinţă, Acceptare, Credinţă,  Predare, Smerenie, Curaj, Perseverenţă, Compasiune, Iubire, Iertare.

„niciodata…”

MEDITAȚIE

27 August

Analizând atent acele defecte la care sunt reticent sau la care îmi este greu să renunț, va trebui să șterg acele granițe rigide pe le-am stabilit. În unele cazuri, poate voi reuși să spun, „Ei, la acesta îmi este greu să renunț, deocamdată …”. Ceea ce nu ar trebui să spun este: „La acesta nu voi renunța niciodată”. În clipa în care spunem: „Nu, niciodată”, mințile noastre se închid față de grația lui Dumnezeu. Această rebeliune, pe care o vedem în experiența altora, poate să ne fie fatală. În schimb, ar trebui să abandonăm obiectivele limitate și să începem să ne îndreptăm așa cum e voia lui Dumnezeu pentru noi. Învăț eu ca niciodată să nu spun „niciodată…”?

Rugăciunea de azi
Fie ca Dumnezeu să-mi îndepărteze orice obstacol al rebeliunii, care mă împiedică să-mi schimb calitățile nedorite. Trecând peste iluzia mea că sunt „unic”, „special” și oarecum protejat de consecințe, îi mărturisesc lui Dumnezeu că am încălcat legile naturale ale sănătății fizice și mentale, alături de legile Divine ale bunătății umane. Fie ca Dumnezeu să-mi îndepărteze sfidarea, care este un simptom sigur al dependenței mele.

Ce să-mi amintesc azi
Sfidarea este copilul amăgirii.

Sursa Programul Sf Dimitrie

CREDINTA

<< Uite o poveste pe care am auzit-o in AA. 
...

Barca Invizibila

Un barbat, victima a unui naufragiu, aflat deja de o vreme in apa rece a oceanuluui incerca din rasputeri sa se mentina la suprafata. Simtea ca a ajuns la capatul puterilor si in orice directie se uita, nu vedea decat apa. Cand incepuse sa creada totul o sa se termine curand, vazu doi oameni care veneau spre el parca plutind pe apa.
-Salut, noi suntem Bill si Bob, ai nevoie de ajutor?
-Da, raspunse barbatul, nu mai pot inota, ajutati-ma..
-Vino in barca noastra, spusera acestia.
-In barca voastra?Pai nu vad nici o barca…
-Este o barca invizibila,trebuie sa ai incredere in noi, vrem sa te ajutam,vino in barca.
-Invizibila???Ce e asta? E o gluma? Nu stiu cum stati voi acolo sau ce faceti dar va rog sa ma lasati in pace…eu incerc sa-mi salvez viata aici. Barca invizibila…….ce nebuni.
Cei doi plecara, iar barbatul se simti din nou deznadajduit si fara puteri. Stia ca o sa moara..Tocmai cand se gandea la asta, vazu un yaht luxos care se apropia de el.
-Ai nevoie de ajutor?intreba capitanul.
-Da , raspunse omul, sunt complet epuizat…nu mai pot…
-Vino cu noi, yahtul nostru se numeste Centru de Recuperare, avem medici si asistente, psihologi si o camera pregatita pentru tine.
Si totul era asa cum I se promisese . Doctorii il ingrijira , psihologii il ajutara sa inteleaga trauma naufragiului, mancarea era buna si in scurt timp omul era din nou pe picioare. Intr-o zi capitanul il chema la el.
-Cum te simti? Totul e bine?
-Extraordinar, zise omul. Ma simt complet refacut.
-Asta e foarte bine, pentru ca acum o sa te aruncam din nou peste bord.
-Sa ma aruncati peste bord???Pai o sa ma inec…
-Nu, stai linistit. Acum esti refacut, stii sa inoti, totul o sa fie bine. Noi asa lucram. Ajutam naufragiatii sa-si recapete puterile si apoi ii aruncam in apa. Am vorbit cu medicii si psihologii si suntem siguri ca o sa te descurci.
-O sa ma inec, se gandi omul ajuns din nou in apa.
Inota ceva vreme iar puterile incepusera sa-l paraseasca din nou. Nu mai putea..si atunci ii vazu din nou pe cei doi nebuni.
-Salut,noi suntem Bill si Bob. Te putem ajuta daca vi in barca noastra.
-Mai oameni buni, voi nu aveti nici o barca…despre ce barca vorbiti?
-Ai incredere, vino cu noi.
Neavand de ales omul se apropie de ei si ciudat...simtii ca statea pe ceva. Nu putea sa vada , dar parca ceva il tinea la suprafata. 
-Si acum ce fac?
-Vasleste, ii spusera cei doi.
-Sa vaslesc????Pai nu aveti nici o vasla…Sa vaslesc???Ce fel de glume sunt astea?
-Tine mainile asa…ca si cum ai avea o vasla si vasleste.
Ciudat, dar dupa ce incepu sa vasleasca incepu sa vada conturul unei barci in jurul lui. Si cu cat vaslea mai mult cu atat barca era mai vizibila . Parca crestea in dimensiuni si devea din ce in ce mai solida.
-Vasleste, vasleste, se auzeau vocile lui Bill si Bob.
Si inaintand prin apele oceanului gasira alti oameni, victime ale naufragiului. Si cu fiecare din ei povestea era la fel…-Barca??Ce barca? Sunteti nebuni…Omul le spunea ca asa a crezut si el, dar chiar era o barca acolo…
Unii nu acceptau …Altii se suiau si vasleau , si barca parca crestea in jurul lor. Apoi observa ceva ciudat. Dupa un timp, unii oameni incetau sa mai vaslesca. 
-Am obosit, spuneau ei. O facem de prea mult timp. Sa-I mai lasam si pe noii veniti. 
Si ciudat, in scurt timp parca barca disparea din jurul lor. Si ajungeau din nou in mare. Unii reuseau sa-si gaseasca drumul inapoi. Altii nu.
-Vasliti, vasliti..se auzeau vocile lui Bill si Bob. 
-Vasliti…. >>

Preluare de pe prietenii lui Bill (multumesc Alex!)


Adaug:


De la Wikipedia:

Mersul lui Isus pe apă este una din minunile lui Iisus, consemnată în Evanghelia după Matei (14:22-33) ^[1], în cea după Marcu (6:45-52) ^[2] și în cea după Ioan (6:16-21) ^[3].

În conformitate cu relatările biblice, Isus din Nazaret și-a trimis ucenicii într-o corabie, pentru a ajunge pe malul celălalt al Mării Galileei, dar când ei se aflau pe mare, l-au văzut pe Isus "mergând pe apă" pentru a-i întâlni. Ucenicii s-au înspăimântat la început, au crezut că văd o nălucă, dar când Isus le-a vorbit și a urcat pe navă, ei și-au revenit.^[4][5] Conform Evangheliei după Matei, Apostolul Petru a mers pe apă către Isus, dar s-a speriat de vânt și de valuri și a început să se scufunde, iar Iisus l-a salvat.^[6]

<< Petru merge pe apa - Matei 22-33

"Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul noroadelor.  După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte.Se înnoptase, şi El era singur acolo. 

 În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă. Când se îngâna ziua cu noaptea ; Isus a venit la ei, umblând pe mare.  Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat, şi au zis:"Este o nălucă!" Şi de frică au ţipat. Isus le-a zis îndată: "Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!"  "Doamne", I-a răspuns Petru, "dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape." "Vino!" i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.  Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: "Doamne, scapă-mă!"Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat, şi i-a zis: "Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?" Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul. Cei ce erau în corabie, au venit de s-au închinat înaintea lui Isus, şi I-au zis: "Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!" Matei 14:22,33

     Povestea aceasta reflecta nevoia noastra de a avea CREDINTA. Isus le cere ucenicilor sa se urce in barca si sa intoarca fara El. Ei refuza sa plece fara El, dar Isus "i-a silit". Isus merge pe munte sa se roage, deoarece, asa cum ucenicii au nevoie de prezenta si puterea Lui, tot asa si Isus are nevoie constanta de prezenta divina a lui Dumnezeu. In acest timp, ucenicii se confrunta cu o furtuna.

Isus vine la ei umbland pe mare. Ucenicii sunt terifiati ca este o naluca, dar, auzind glasul Domnului CRED  ca este El.  Petru CREDE ca Isus  ai va permite sa experimenteze aceasi minune de a umbla pe mare si de aceea cere aprobarea Sa de a veni la El. Si o primeste. Increzator si cu ochii atintiti asupra chipului frumos al lui Isus, Petru paseste pe mare.
Iar in momentul in care atentia sa se intoarce catre vantul puternic si catre faptul ca noi, ca oameni nu putem face asemenea miracol.....atunci Petru a inceput sa se scufunde si sa strige catre Domnul :"Doamne scapa-ma!". Isus il ajuta certandu-l:"Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?" Cu alte cuvinte "De ce nu M-ai crezut? De ce nu ai avut CREDINTA? Sunt alaturi de tine si nimic nu-Mi este imposibil Mie."

     In viata ne vom confrunta cu tot felul de "furtuni" si "probleme" iar Domnul Isus ne cere sa privim catre El si nu la circumstantele negative prin care trecem. El ne cere"Vino!" , "Ai CREDINTA in Mine". Atata timp cat ne vom fixa ochii asupra problemelor din viata, greutatea lor ne vor dobora si fara ajutorul Domnului ne vom scufunda. Dar cu Isus alaturi, totul este cu putinta! >>

Sursa: Petru merge pe apa - Matei 22-33

- 13 -

Nu suntem oameni rai

Egoul

IMPARTASIRE

<< Cel mai greu lucru dupa revenirea din recadere este neincrederea celor apropiati, chiar a membrilor din home grupul meu. Eu stiu ca azi nu am baut si asta conteaza. Nu stiu cum e in alte grupuri, insa sunt privit cumva cu suspiciune. La noi in T. sunt singurul caz cu recadere si revenire din recadere. Nu a fost alunecare, deoarece am baut un an de zile. Nu zilnic, cam de doua ori pe luna, exact ca inainte de a veni in AA, betii cu rupt filmul, si asta m-a facut sa cred ca nu sunt alcoolic. Devenise o obsesie, faptul ca pot bea 2, 3 beri si nu ma imbat. Nu s-a intamplat asta. Toata lumea ma intreaba : "de ce ai baut". La inceputul recaderii am vrut sa verific daca sunt intr-adevar alcoolic. Dupa asta, sa schimb starile emotionale. Acum stiu ca sunt intr-adevar alcoolic. E greu sa revii dintr-o recadere, cel putin pentru mine. Neincrederea celor din grup ca nu voi bea azi e cea mai dureroasa. Un nou venit nu are aceasta neincredere, cel putin in homegrupul meu. E pe undeva un paradox asta pentru mine. Sper sa foloseasca cuiva experienta mea si sa auzim de cat mai putine recaderi si reveniri din recadere. Unii spun alunecare. Din moment ce s-a instalat obsesia bautului, la mine nu a fost alunecare, ci recadere. Noroc cu materialele metodei Minessota, desi la noi in T. nu accepta "batranii" aceasta metoda. Va doresc abstinenta senina si o zi, o data. Ce conteaza cel mai mult: "azi nu am baut". >>

A.

Preluare de pe Prietenii lui Bill

"Uneori nu fac progrese, dar rezist."

Când am intrat în recuperare, erau multe zile în care aveam impresia că nu o să reuşesc. Îi vedeam pe alţii cum primesc monede şi cum îşi serbează anii de abstinenţă, în timp ce eu eram sigur că mâine voi fi beat. Când l-am cunoscut pe sponsorul meu, mi-a spus că, chiar dacă nu pot să văd progresele pe care le fac, alţii le văd. Când a văzut că nu sunt convins, m-a întrebat dacă nu am consumat alcool în ziua respectivă. I-am zis că nu, iar el mi-a zis că Programul funcţionează la mine, chiar dacă am impresia că nu-i aşa.

Pe măsură ce am făcut Paşii, am continuat să fiu neîncrezător în modul în care funcţionează Programul. Câteodată mă cuprindea un nor roz şi eram plin de speranţă şi gratitudine. Însă alteori simţeam că am coborât în cel mai întunecat iad şi că merg înapoi. În aceste perioade negre sponsorul mi-a spus că trebuie doar să rezist. "Nu bea astăzi şi îţi garantez că o să treacă", mi-a zis. Şi mereu mi-a trecut.

După mulţi ani de abstinenţă, încă am perioade în care am impresia că nu fac progresele pe care aş vrea să le fac. Ce am învăţat este că trebuie doar să rezist în aceste perioade. Am învăţat că soluţia este să rămân abstinent, să las lucrurile în voia lui Dumnezau, devenind recunoscător pentru ceea ce am şi deschis către voinţa Sa, pentru mine. De fiecare dată când fac acest lucru, îmi dau seama că rezistenţa face parte din procesul de învăţare şi mă conduce către progresul la care speram.

Sursa- Wisdom of The Rooms- Quote of The Week

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Doar goliciune

„M-am simțit gol și trist de ani de zile, și pentru o lungă perioadă de timp, mult timp, alcoolul a lucrat. Aș fi băut, și toată tristețea ar fi dispărut. Nu numai că a tristețea  a dispărut, dar am fost fantastic. Am fost frumos, amuzant, am făcut o figură bună, și aș fi putut face matematică. Dar, la un moment dat, băutura a încetat să funcționeze. Atunci băutul a început să fie o porcărie. De fiecare dată când am băut, am putut simți părăsindu-mă bucăți din mine . Am continuat să beau până când nu a mai rămas nimic. Doar goliciune.”

- Dink Kucera - „Tot ceea ce nu am vrut niciodată să fiu: O autobiografie a Acoolismului si Dependentei.”

Preluare de pe prietenii lui Bill

Tot ce avem este ACUM

Hazelden azi
Tot ce avem este ACUM

Putem sa trăim doar acum, în acest moment. Nu putem șterge greșelile pe care le-am făcut ieri sau readuce timpurile bune pe care le-am trăit. Nu putem ști în ce fel ne va solicita ziua de mâine, nici nu putem să ne asigurăm de siguranța și fericirea viitorului. Acum este ceea ce avem, și acum este totul.
Ne putem urma planul acum. Ne putem abține în acest moment. Putem gestiona problemele care ne confrunta azi, cât de bine ne e cu putință, având încredere că Dumnezeu ne îndrumă. Putem fi în contact cu Puterea noastră Superioară în prezent.
Pe măsură ce ne concentrăm pe momentul prezent, îl trăim mai profund, și vom simți cum derivă din acest lucru o satisfacție pe care nu o cunoșteam atunci când regretam trecutul și ne făceam griji pentru prezent. Orice se întâmplă, acum este tot ce pot gestiona și tot ce am nevoie.

Sunt recunoscător pentru momentul prezent.

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Inventar Fulger

Ce am facut astazi? 
Ce mi-a plăcut referitor la ce am făcut? 
Ce nu mi-a plăcut si as vrea să fac mai bine mâine? 
Sa-mi raspund la aceste întrebări nu e chiar așa de greu. Modul în care ne facem inventarul este fără teamă, nicidecum în mod brutal.

Inventar Fulger: 
Sunt dispus sa fiu onest cu mine insumi cat de bine pot?

DESPRE 'CE' SI 'CUM'

Big Book ne vorbeste despre cum am ajuns la concluzia ca joaca de-a Dumnezeu nu functioneaza si ca suntem pregatiti sa urmam pasii sugerati. 
("Mai întâi de toate, a trebuit să încetăm a mai juca rolul lui Dumnezeu, pentru că n-a ţinut." Big Book)

Se poate intampla sa vedem oameni la intalniri care nu inteleg asta cu adevarat, pierzand esenta transmiterii mesajului.

Mie nu mi-a spus nimeni ca fara credinta in Dumnezeu nu o sa reusesc. Mi s-a vorbit despre o Putere Superioara care, la inceput, poate fi chiar grupul (Comunitatea AA)

Mie nu mi-a spus nimeni CUM sa lucrez pasii, ci doar CE am de facut. 

Mie nu mi-a cerut nimeni sa fac pasul patru intr-un anumit fel.

Mie nu mi-a cerut nimeni sa fac pasul cinci DOAR cu un sponsor.

Ce fac acum? Am invatat sa nu ma mai cred Dumnezeu si le transmit noilor-veniti cum sa nu mai joace rolul lui Dumnezeu, eu jucand rolul lui Dumnezeu?!

Daca cineva spune ca l-a ajutat si alta literatura decat cea din AA e ok.

Daca cineva spune ca la pasul patru culoarea cernelii nu conteaza, dar pentru el culoarea neagra a functionat, e ok.

Daca cineva spune ca are un singur sponsor si este perfect pentru el, este ok.

Dar daca a venit cineva si mi-a cerut sa fac intr-un anumit fel si nu am facut pentru ca nu este scris in Big Book, daca am facut pasul patru in cerneala albastra, cand mi s-a spus ca functioneaza doar daca folosesc cerneala neagra, daca n-am facut pasul cinci doar cu un sponsor ... si totusi acum sunt abstinent, inseamna ca ceva a fost in neregula cu ei, nu cu mine.

Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA

Impacarea cu sine:

Pe baza unor procese care merg pe traseul :

1 - CONSTIENTIZARE

2 - INTELEGERE 

3 - ACCEPTARE

4 - TRANSFORMARE 

se realizeaza

Impacarea cu sine:

PASUL 4 
- Inventar personal = constientizare
PASUL 5 
- Confesiune = intelegere
PASUL 6 
- smerenie = acceptare
PASUL 7 
- indepartarea defectelor = transformare.

Cu cât conştientizezi mai bine care sunt punctele tale slabe (pasi 4 si 5), cu atât îţi va fi mai uşor să le corectezi şi să devii ceea ce doresti sa fii (pasii 6 si 7).

Transformare, dupa acceptare. 

Acceptare, dupa intelegere. 

Intelegere, dupa constientizare.

MANTRA PENTRU FRICA SI MANIE

Priveste in sus si spune cu voce tare:  
           
SOARELE ESTE BLAND,

Priveste in jos si spune cu voce tare:     

IARBA ESTE VERDE,

Priveste inainte si spune cu voce tare:  
          
TOTUL ESTE BINE. 

o boala spirituala???

<<Resentimentul este cauza "numarul unu" a durerilor noastre. El devasteaza spiritual alcoolicul mai rau decat oricare alta stare psihica. Din el se nasc toate formele de boala spirituala, iar noi nu am fost bolnavi doar mintal si fizic, ci si SPIRITUAL. Odata ce a avut loc insanatosirea spirituala, urmeaza refacerea mintala si cea fizica.>>

Big Book, Cum functioneaza metoda noastra

cate ceva pentru recuperare

Predă-te complet acestui Program simplu. 

Fii foarte onest. 

Fii dispus să faci orice pentru recuperare. 

Fii fără frică și hotărât în practicarea principiilor. 

Conștientizează că nu există o cale mai ușoară, mai puțin dureroasă. 

Renunță complet la vechile tale idei. 

Recunoaște ca jumătațile de măsură nu funcționeză. 

Cere-i lui Dumnezeu protecția și grija si abandonează-te in totalitate. 

Ai bunăvoința sa progresezi după principii spirituale. 

Acceptă ideile de mai jos; au fost demonstrate de experiență:

• nu ești stăpîn pe viața ta
• probabil nicio putere omenească nu ți-ar putea reda sănătatea mintală.
• Dumnezeu (așa cum îl ințelege fiecare dintre noi) ar putea dacă L-am căuta.
•   
  Preluare de pe: www.abstinenta.com

de 3 ori 3

TREI #1
Trepiedul recuperarii
Primul suport este de programul in 12 pasi, procesul nostru de recuperare
Al doilea suport este invocarea unei Puteri superioare și creșterea spirituală.
Al treilea suport  este un alt alcoolic (Comunitatea AA).

TREI #2
SCAUNUL CU TREI PICIOARE
Trei elemente asigură temelia unei vieţi spirituale 
Să ţi le imaginezi ca şi picioarele unui scaun: scaunul este perfect, sigur şi stabil, dacă are cel puţin trei picioare care să-l susţină, indiferent de greutatea pusă pe el; dar, dacă înlături unul dintre picioare, scaunul va cădea, şi oricine stă pe el se va prăbuşi. 
Cele trei picioare ale scaunului simbolizeaza Pașii 1- 2 - 3.

TREI #3

Cele trei moșteniri ale Alcoolicilor Anonimi sunt 

Recuperare, Unitate și Serviciu. 

Aceste moșteniri au fost transmise până la noi de la cofondatorii și cei foarte vechi in AA.

• Recuperarea este conținută în Cartea Mare și cei Doisprezece Pasi.
• Unitatea este conținută în cele Douăsprezece tradiții.
• Serviciul este conținut în fiecare act care ajută functionarea AA sau care poartă mesajul AA celor care au nevoie. (Douasprezece concepte).

P12

... alte moduri în care putem face acest Pas 12. Asistăm la şedinţele AA şi ascultăm - nu numai ca să obţinem ceva noi înşine, ci şi ca să dăruim încurajarea şi sprijinul care izvorăsc din prezenţa noastră acolo. Cînd ne vine rîndul să vorbim în şedinţe, din nou încercăm să transmitem mesajul AA. Fie că ne ascultă un singur om sau mai mulţi, tot Pasul 12 se numeşte. Există multe şanse de a-l face şi pentru cei care ne simţim stîngaci în privinţa cuvîntărilor în şedinţe sau care nu ne putem deplasa, pentru a face prea des Pasul 12, faţă în faţă cu un alt alcoolic. Aceştia dintre noi putem fi cei care ne luăm sarcini nespectaculoase dar importante, care fac posibilă desfăşurarea Pasului 12 - precum pregătirea cafelei şi servitul prăjiturilor în minutele de după şedinţe; în astfel de momente, mulţi nou veniţi au prins încredere şi s-au simţit comfortabil în mijlocul rîsetelor şi al discuţiilor. Acesta este Pasul 12 în cel mai bun sens al cuvîntului. "Primit-ai pe gratis, dai mai departe pe gratis... ", este esenţa acestei părţi a Pasului 12.