Sugestii pentru recuperare

  Sugestii pentru recuperare 1

ABSTINENTA - 

pe primul loc in viata noatra

Motto:

<< ... un singur scop primordial, acela de a rămâne abstinenţi şi de a transmite mesajul alcoolicilor care mai suferă.>>

First things first- Primele lucruri mai întâi

Abstinenta noastră este cel mai important lucru în viața noastră, fără excepție. Gândirea noastra ne-ar putea spune că locul de muncă, viața de acasă, de familie sau multe alte lucruri ar avea o prioritate mai mare în viața noastra. Dar e bine sa luam în considerare un lucru: dacă pierdem abstinenta s-ar putea sa nu mai avem nici loc de muncă, nici familie, nici sanatate, nici chiar viața. Ca dependenți care suferă de o boală cronică și primară, prioritatea noastră trebuie să fie întotdeauna recuperarea și sănătatea noastră. Vom vedea că, odată ce lucram programul, toate celelalte domenii ale vietii noastre se vor îmbunătăți. Prin practicarea principiului "First things first" ne reamintim ca prioritatea nr. 1 este sa stam departe de acel prim pahar. Nimic altceva nu este mai important, pentru că dacă pierdem abstinenta, cu siguranță și în mod inevitabil, vom pierde orice altceva.
Intr-un fel "First things first" este de bun simț. Suferim de o boală care ne pune în pericol viața, astfel incat avem nevoie sa ne punem intreaga energie și concentrare pe recuperare. Dar adictia, care este fundamental înrădăcinată în mintea noastră, face ca gândirea noastră sa incerce să ne păcălească să bem din nou. Gândirea noastră, mai ales la inceputul recuperarii, ne va spune că nu suntem alcoolici dependenti, ca nu e mare "scofală" cu starea noastra si că trebuie să rezolvam alte probleme din viața noastră mai întâi. Mulți dintre noi recidiveaza din cauza acestei iluzii. Vom începe să consumam din nou deoarece, după câteva luni în program, dintr-o dată credem că ne-am recuperat și prioritatea noastră devine un loc de muncă mai bun, o anume relatie sau altceva. Încă nu am învățat să pasim pe drumul recuperarii, dar noi dorim sa alergam ca la curse. Pentru a practica "First things first" e nevoie să păstram în minte că suntem alcoolici, ca nu exista vindecare, ci doar recuperare, și de aceea avem nevoie să avem grijă sa punem recuperarea pe primul loc, mai presus de orice altceva.

 Sugestii pentru recuperare 2

A trăi in intervalul zilei prezente

 Motto: Progres, nu perfectiune

 

2- One day at a time - Fiecare zi la timpul ei

Unul dintre cele mai importante instrumente pentru prevenirea recidivei este înțelepciunea găsită în sloganul "One day at a time". Se subliniaza intelepciunea lui "a ramane in prezent". Ne straduim să nu ne facem griji cu privire la ziua de ieri sau cea de mâine, iar acest lucru ne ajută să rămânem concentrați pe recuperare. Mulți dintre noi au recidivat deoarece ideea unei vieți fără bautura a fost copleșitoare; ne facem griji că nu vom fi niciodată în stare să facem față fără sa bem ceva. Dar dacă ne ținem de Fiecare zi la timpul ei  - uneori poate chiar o oră sau un minut la un moment dat - ne concentrăm pe ceea ce putem face chiar acum pentru a rămâne abstinenti. Adevărul este că astăzi este tot ce avem oricare dintre noi. Nimeni nu știe ce va aduce mâine și ieri nu putem schimba pentru ca a trecut.

Această sugestie, la fel ca si altele, nu este doar pentru nou-veniți. Practicarea "fiecare zi la timpul ei" amintește celor cu mulți ani de abstinenta că vechimea in recuperare este irelevantă atunci când vine vorba de alcoolism. Chiar și după ani de zile trebuie să lucrăm programul nostru zilnic in 12 pasi. Ne amintește să păstram întotdeauna abstinenta ca o prioritate în viața noastră și sa nu ne complacem sau să devenim aroganti privind durata abstinentei noastre.

Principiul de a trăi in intervalul zilei prezente ne permite să ne gestionam viata și să ne menținem abstinenti. Când trăim în prezent, nu suntem împotmoliti în autocompatimire, mila de sine sau vinovatie pentru ceea ce s-a întâmplat în trecut. Nici nu ne petrecem timpul cu griji referitoare la ceea ce ar putea aduce ziua de mâine. Adevărul este că nu avem prea multă putere asupra acestor lucruri. Singurul lucru pe care îl avem este astăzi si astăzi este tot pentru ce suntem responsabili.

Astăzi, voi face ceva, indiferent cât de putin, care sa duca la schimbarea și dezvoltarea mea. Schimbarea se intampla pas cu pas, unul dupa altul.

Responsabilitatea mea este să continui să fac acești pași, oricât de mici în fiecare zi, zi dupa zi.

Astăzi voi face acest mic pas, chiar dacă eu nu simt in felul in care mi se prezinta. Un pas mic în fiecare zi inseamna progres.

Când reușesc să realizez chiar si un lucru mic pe care mi l-am propus să-l fac, în fiecare zi, pot simți că fac progrese în recuperarea mea.

Am invatat ca acțiunea precede de multe ori motivația. Când merg inainte și fac cate un pas mic în fiecare zi, dezvoltarea mea sigură și constantă motivează în continuare recuperarea mea.

 Sugestii pentru recuperare 3

3 - Easy does it - Ia-o usor

Recuperarea este mult mai mult decât a fi abstinent; este vorba despre schimbarea comportamentului nostru adictiv și a întregii noastre atitudini față de viață. Acest lucru nu se întâmplă peste noapte și necesită răbdare. Deși traim fiecare zi la timpul ei, călătoria în procesul de recuperare este de lunga durata - nu cerem perfecțiunea si nu ne pedepsim daca facem greșeli de-a lungul drumului. Ne dam credit in lucrul cu programul și facem ce ne sta in putinta sa ramanem in recuperare. Când practicam "Ia-o usor" ii dam o provocare naturii noastre adictive. Ca si dependenți avem tendinta de a fi compulsivi. Avem tendința de a merge la extreme - dorind mereu perfecțiunea, mereu dorind mai mult, cerând întotdeauna ca lucrurile sa se intample chiar acum și cum vreau eu. Avem tendința de a exagera in tot ce facem. Ne lipsește ritmul normal pe care il au non-alcoolicii în viața lor, iar rezultatul este ne-am pregatit pe noi înșine pentru eșec. Sa ne aducem aminte de lucrurile extreme pe care le-am facut pentru a face rost de bautura și drama experimentata ca rezultat al căutărilor compulsive a unei realitati iluzorie.

Când practicam "Ia-o usor", devenim realiști cu privire la așteptările noastre de recuperare - și ceea ce ar trebui să facem pentru a menține recuperarea. Incepem sa renuntam la modul nostru de a fi prea ambițios, anxios și suferind de un sentiment nesfârșit de urgență - toate trăsături comune pentru persoane compulsive ca noi. "Ia-o usor" înseamnă a lua în considerare faptul că suntem în recuperare de o boala numita alcoolism, ceea ce necesita grija si atentia noastra zi cu zi și cu masura.

"Ia-o usor" este un ghid bun pentru toată lumea în recuperare, dar poate fi deosebit de valoros pentru cei care sunt la inceput, când exista tendinta de a da inapoi și sunt copleșiți de perspectiva unei vieți fără bautura. Ne reamintește să fie atenți la starea noastră și să nu avem așteptări prea mari fata de noi înșine. Ne reamintește că tot ce trebuie să facem astăzi este de a nu consuma și de a evita orice lucru care ar putea pune în pericol recuperarea noastră. Acceptăm că suntem responsabili pentru recuperarea noastră și că orice altceva poate aștepta.

Unele sugestii care pot ajuta in practicarea "Ia-o usor" în procesul de recuperare sunt:

a) Nu compara recuperarea ta cu a altora

Nu încerca să realizezi prea mult prea repede. În schimb, pastreaza o atitudine realistă cu privire la ce să te așteptăi în recuperarea ta. Unii o fac mai bine sau mai rău decât tine, așa că a te compara sau judeca progresul recuperării tale este inutilă. S-ar putea chiar sa te setezi pe dezamăgire și recidivă în cazul în care începi să-ti imaginezi că alții fac mai bine decât tine. Recuperarea nu este o cursă. Fă partea ta să rămâi abstinent și nu-ti bate capul cu ce fac altii. Progresul nu inseamna sa dovedesti altora cat de bine te descurci în recuperare. Fa totul cat poti de bine si da-ti credit ca vei reusi.

b) Nu duce lucrurile la extrem

Suntem oameni care tind să fie sensibili, usor de ranit, rebeli și suspiciosi. Putem fi aroganti și sa incercam sa controlam noi totul. Insistăm sa avem dreptate și vrem ca lucrurile sa se petreaca cum vrem noi, iar rezultatul este ca ii suparam pe cei din jurul nostru. Când aducem aceste atitudini în comunitate vrem să spunem altora cum trebuie lucrat programul. Sau devin o sursă de discordie la întâlniri pentru că dorim ca lucrurile sa se faca in felul nostru. Toate acestea sunt atitudini ignorante și arogante care își au originea în boala noastră de dependență. In felul acesta ii ranim pe ceilalti si ne ranim pe noi insine.

c) Nu lasa surexcitarea sau frica sa te duca la extrem

Ca si dependenti avem dificultăți în gestionarea sentimentelor noastre și asta poate permite emotiilor sau temerilor să ne conducă pe căi greșite. Putem deveni brusc surexcitati de o anume actiune riscanta risc și - fără a tine cont de ce are nevoie recuperarea noastră în primul rând - ne lasam condusi de ea, pentru ca mai apoi sa ne lasam coplesiti, sa devenim dezamăgiti și sa dam cale libera unei recidive.

d) Preda situația Puterii Superioare

În procesul de recuperare cu programul in 12 pas avem un Dumnezeu, asa cum il intelegem noi, care ne ajuta cu orice probleme sau dileme. Credința noastră în Dumnezeul nostru și încrederea noastră în El ne va îndruma catre măsurile pe care sa le luam pentru a ajunge la o soluție.

Sugestii pentru recuperare 4

4 - Hungry, Angry, Lonely, Tired – H.A.L.T.

- Infometat, Suparat, Singur, Obosit 

Acordam o atentie speciala sa nu fim prea infometati, prea supărati, prea singuri sau prea obositi, pentru ca acestea sunt condiții care ne fac vulnerabili la o recidiva. Gândirea noastră nu mai este tocmai lucida și lasam garda jos. In recuperare invatam sa acordam atenție acestor semnale și să practicam modalități sănătoase pentru a satisface nevoile noastre și a rezolva problemele. Când am fost activi in ​​dependenta noastra, nu aveam alta nevoie in afara bauturii; aceasta a fost singura noastră preocupare. Alcoolul a tocit cele mai multe dintre simturile noastre si nu mai simteam nimic cu excepția ametelii - și lucrul acesta s-a accentuat pe măsură ce am abuzat de alcool. Dar acum suntem în recuperare și devenim din ce in ce mai "normali" în actiunile și simțurile noastre; trebuie să fim atenți la nevoile noastre umane. Lucrul acesta face parte din principiul de auto-ingrijire si auto-responsabilitate al recuperarii - adică, să mancam atunci când ne este foame; sa simtim furia noastră și să o procesam lucrând Pasul 4 sau vorbind cu sponsorul nostru; sa mergem la o întâlnire sau sa sunam un prieten aflat si el in recuperare atunci când ne simtim singuri; și sa dormim sau sa ne odihnim atunci când suntem obositi. Procedând astfel, nu numai că vom face fata vietii intr-un mod sănătos, dar vom putea sărbători revenirea noastră intre oameni!

 Sugestii pentru recuperare 5

Nu te complica!

Motto: Progres, nu perfectiune

5- Keep it simple - Păstrăm simplitatea

Ca si dependenți, avem tendința de a complica lucrurile. Exagerăm chestiuni banale și apoi suntem obsedati de ele sau ne asumam prea multe sarcini și apoi ne miram ca ne-am pierdut concentrarea. Ducem la extrem lucrurile și cerem perfecțiune în toate domeniile vieții noastre, inclusiv de la cei din jurul nostru. Iar atunci când lucrurile nu merg conform planului, o vom folosi ca o scuză pentru a bea. Principiul "păstreaza simplitatea" ne ajută să ne reamintim că energia și efortul nostru ar trebui să se concentreze pe recuperare.

Putem practica principiul "păstreaza simplu", pentru a se evita sa ne lasam coplesiti de cerintele vietii - si ne invata sa nu mai punem presiune pe noi înșine. De exemplu, putem evita așteptări nerealiste privind recuperarea fizica sau mentala imediata sau privind convingerea ca pagubele din trecutul nostru vor fi șterse peste noapte. In schimb putem afla liniste în faptul că am găsit ceva care ne ține departe de pahar și încredere ca programul ne va ajuta sa ne recuperam în timp. De asemenea, vom evita sa avem așteptări imposibil de mari pentru noi înșine. Atingerea unor ținte prea ambițioase - un loc de muncă exceptional sau o dragoste perfecta sau seninatate non-stop - este o rețetă pentru dezamăgire sau mai rău. In schimb, ne păstrăm viața simplă, ne acceptam limitările și umanitatea și ne bucurăm de viață în procesul de recuperare. A pastra simplu este esența creșterii în procesul de recuperare pentru a ne aduce aminte cine suntem, unde suntem și ce putem și ce nu putem face în acest moment al vietii noastre.

Programul in 12 pași este simplu. Se bazează pe câteva principii spirituale pe care trebuie să acceptam și să le aplicam zi cu zi. Si totuși, noi il complicam, gasim tot felul de scuze ca noi nu-l putem face sau nu il facem asa cum este sugerat, in felul acesta lipsindu-ne  pe noi insine de linistea si eliberarea pe care programul le poate aduce in viata noastra. Dacă "păstrăm simplu", concentrându-ne asupra unui singur lucru sau asupra unei parti dintr-un pas la un moment dat, imposibilul este transformat în posibil printr-o serie de sarcini mici, ușor de gestionat. Există o zicală "recuperarea este despre progres, nu perfecțiune" - un mare antidot pentru mințile noastre grandioase și perfecționiste.

Sugestii pentru recuperare 6

6- This too shall pass - Trece si asta

Practicarea principiului "Trece si asta" ne ajută sa tinem departe modul de gândire adictiva si aduce un sentiment de realitate și pastrare a proporțiilor in noua noastră viață. Cele mai multe dintre lucrurile pe care le simtim, mai ales în primele zile, sunt trecatoare - deși poate părea ca nu este asa la momentul respectiv. S-ar putea sa suferim simptome de sevraj mentale și fizice. Durerea poate fi atât de intensă încât credem că va dura pentru totdeauna și gândirea noastra va încerca să ne convinga că alcoolul este singurul lucru care poate aduce alinare. Dar, oricat de greu ar putea fi la momentul respectiv, simpla reamintire a faptului că "Trece si asta" ne poate scuti de panică și ne poate ajuta să suportam aceste sentimente teribil de incomode. În astfel de momente putem fi foarte plini de compasiune pentru noi insine. Ne putem spune ca aceste simptome sunt necesare si le suportam pentru a ne elibera de dependenta. Uneori obsesia si pofta de a consuma ne poate copleși și vom crede că nu avem incotro si trebuie sa bem. Ne vom intreba daca vom fi vreodată liberi de aceste impulsuri. Dar, e necesar sa ne reamintim că astăzi avem soluția, suntem printre oameni care au trecut prin aceste aceleași încercări și au reusit stea departe de pahar de ani de zile. Ne spunem doar că "Trece si asta". Șansele ca obsesia și pofta sa treaca cresc dacă impartasim la o întâlnire sau discutam cu sponsorul nostru sau cu un prieten din Comunitate.

Uneori, s-ar putea sa fim bombardati cu probleme ale vieții: dificultăți financiare, tulburări economice, un divort sau o cearta cu partenerul nostru - toate acestea ne pot coplesi. Am putea crede că nu le putem face fata și am vrea sa ne ocupam de ele în felul nostru, cu care ne-am obișnuit si sa bem. Cert este că acum că ne-am eliberat de efectele alcoolului, vom avea sentimente, atât bune, cat și rele. Este posibil să fi uitat cum este sa avem sentimente sau cum să le procesam. Dar gandul că cei 12 pași ne oferă instrumente pentru a face fata sentimentelor noastre și problemelor de viață, ne poate ajuta să ne revenim si sa ne simțim în largul nostru. 
Sau am putea crede că tocmai pentru că acum suntem în recuperare, viața nu va mai avea suisurile și coborâșurile pe care le are in mod obisnuit. Dar viața merge mai departe, lucrurile se intampla, uneori chiar mai mult, pentru noi care suntem la inceputul recuperarii, deoarece în cele din urmă, suntem față în față cu consecințele vieții noastre de alcoolici activi. In momente ca acestea, principiul "trece si asta", ne ofera o perspectivă mai largă. Cel mai important lucru este că nu ne atingem de pahar în fața dificultăților vieții, lucru care este o mare realizare și un miracol în sine. 
La urma urmei, ne putem întreba cu cea mai mare onestitate: cât de semnificative sunt problemele în recuperare în comparație cu problemele noastre atunci când eram activi în alcoolismul nostru? Si nu ar deveni ele si mai mari, nu am înrăutății lucrurile și mai mult daca am bea pentru a le face față?

Sugestii pentru recuperare 7

Motto:

 Accept indrumarea si nu ma mai opun. 

7- Let go and let God - Dă drumul și lasa-L pe Dumnezeu 

Practicarea acestui principiu în viața de zi cu zi ajută la eliberarea unei parti din povara pe care o avem de dus in recuperare și viață în general. Realizam ca nu avem răspunsuri la toate problemele vieții și că, uneori, trebuie să fim umili și să recunoastem lipsa de putere în fața unor dificultăți. Răspunsul, dacă este să vină, trebuie să fie prin intermediul unui Dumnezeu, asa cum il intelege fiecare. Nu trebuie inteles insa gresit acest principiu în procesul de recuperare. "Dă drumul și lasa-L pe Dumnezeu" nu înseamnă că ar trebui să stam și să așteptam ca Dumnezeu să ne scape de toate grijile și necazurile noastre. Facem partea noastra si tot ce ne sta in putinta pentru a face față problemelor. Luăm măsurile necesare, de obicei lucrând unul dintre Pași - și apoi lasam Puterea noastra superioara să ne arate rezultatele cand crede de cuvinţă. În acest fel simțim ușurare, constienti fiind ca am luat măsurile necesare și am făcut tot ce puteam face. Apoi putem da drumul fricilor, grijilor și anticiparilor nerealiste, dobandind încredere în planul lui Dumnezeu pentru viața noastră.

Când practicăm "Dă drumul și lasa-L pe Dumnezeu", restrictionăm voia proprie - acel impuls adictiv din noi care impune ca lucrurile sa se intample cum vrem noi, cand vrem noi. Cunoastem ce rezultate am avut în trecut; știm cum era viața când consumam alcool; ne amintim starea mizerabilă, viaţa haotica si durerea de pe vremea in care mergeam pe voia proprie. Dar când vedem rezultatelele dupa ce lasam sa se faca voia Lui, capatam incredere si ne intarim credinta ca El stie mai bine care este interesul nostru, chiar dacă noi nu vedem sau nu intelegem asta in momentul respectiv. Atunci când lucrăm principiul "Dă drumul și lasa-L pe Dumnezeu sa lucreze" practicăm credința în Dumnezeul nostru, o credință care duce la o creștere spirituala si la intarirea contactului constient, catre o relație mai profundă cu El. Dacă Dumnezeu ar putea veni să ne vorbească direct, ne-ar spune că ne iubește și are interesul nostru la inima. 
Tot ce trebuie să facem este de a da drumul voii noastre și sa il lasam pe El să-și facă treaba!

 Sugestii pentru recuperare 8

8 - Live and let live - Traieste și lasă-i să trăiască

"Traieste si lasa-i sa traiasca" este principiul care reprezinta cheia relatiilor interumane. Este atitudinea pe care ar trebui să o adoptăm față de alții, atât în ​​comunitate, cat și în afara ei, dacă dorim sa traim o viață liniștită. Ne amintește că nu noi suntem Dumnezeu pe Pamant și nu știm noi ce e mai bine pentru toată lumea - o atitudine care ne-a lipsit în zilele noastre de consum și care ne-a condus întotdeauna la dezacorduri și conflicte. Dar când intram în recuperare și începem să ne acceptam pe noi insine asa cum suntem, putem extinde același respect și curtoazie asupra altora în ciuda slabiciunilor și defectelor lor. De exemplu, putem accepta că ceilalti din Comunitate au dreptul de a alege propria lor cale în recuperare, că fiecare dintre noi are dreptul la propriile lui greșeli și experiențe. La urma urmei, cine suntem noi să decidem modul în care aceştia ar trebui să trăiască recuperarea si viața lor?

Adesea menționată ca Regula de Aur în Comunitatea AA, "Traieste și lasă-i să trăiască", este un principiu prin care practicăm umanitatea și umilința noastră de a nu critica, judeca sau condamna pe alții. Fiind pe deplin conștienti de propriile noastre slabiciuni, nu mai simțim nevoia de a controla sau de a încerca să-i facem pe alții sa se conformeze cu modul nostru de gândire. Nu ne mai lasam prinsi în problemele oamenilor si nu mai încercam să le rezolvam noi pe toate - iar apoi sa devenim resentimentari cand ei resping sfatul sau ajutorul nostru. Respectăm modul în care trăiesc ceilalti și dam valoare modului în care ne trăim propria noastră de recuperare. Când practicăm toleranța față de alții suntem liberi să ne concentram pe recuperarea proprie și pe construirea unei vieți mai bune. Practicarea acestui principiu ne poate ajuta sa incheiem multe dintre conflictele din viața noastră și sa nu incepem altele noi, pentru că suntem concentrati pe treaba noastra și si suntem dispusi sa ii lasam si pe ceilalti să trăiască așa cum doresc.

La inceputul recuperarii noastre, practica "Traieste și lasă-i să trăiască" ne ajută să rămânem concentrați pe propria recuperare. Acceptam mai usor ca suferim de o boală fata de care nu avem nici o putere și ca va trebui sa ne traim viata pe baza unor repere spirituale pe care trebuie sa le practicam pentru a ne recupera. Permitand altora "să trăiască", putem extinde aceeași înțelegere față de membrii noștri din Comunitate, astfel incat nu numai că acceptam calea lor în recuperare, dar si invatam și luam aminte la experiențele lor.

Câteva din modalitățile prin care se poate practica principiul "Traieste și lasă-i să trăiască" în recuperare sunt:

1. Nu bârfiţi 
2. Nu criticați si nu-i judecati  pe ceilalți 
3. Nu încercați să-i schimbați pe alții 
4. Nu va autojustificati nici un fel de resentimente.

Sugestii pentru recuperare 9

9 - Pass it on - Da mai departe

Practica "Da mai departe" este esența spirituală a Programului in 12 pasi si are la baza dragostea și de serviciul. Când îi ajutăm pe alții - fie prin a lucra programul, fie prin a face un lucruri simple cum ar fi stivuirea scaunelor la finalul întâlnirii - nu numai că ne ajutam pe noi insine sa ramanem abstinenti dar ne exprimam recunoștința față de un program care ne-a fost daruit gratis. Fiind de folos altora, începem să ne prețuim pe noi insine; simțim camaraderie și ca facem parte dintr-o societate care are grijă de noi.

Paradoxal, cu cât mai mult îi ajutăm pe alții, cu atat mai puternica devine propria noastră recuperare. Concentrându-ne pe "a da mai departe", vom ieși din autocompatimire. Nu mai suntem pierduti în trecut sau în viitor. Trăim mai mult în prezent și ne simțim recunoscători pentru ceea ce avem. Obținem un sentiment de echilibru cu privire la problemele noastre și ne simtim înrădăcinati în procesul nostru de recuperare.

In primele zile ale recuperarii am putea crede ca nu prea avem ce da mai departe si nu avem cum sa ii ajutam pe ceilalti, dar acest lucru nu este așa. Mulți dintre noi, aflati de mai mult timp in recuperare, am beneficiat în mare măsură ascultand experiența celor nou-veniți, pentru că ei ne amintesc de stare in care am fost când am ajuns aici și cât de ușor am putea sa ne intoarcem la ce a fost. Uneori, când ascultam nou-veniți împărtășind cu sinceritate despre greutățile și dilemele cu care se confruntă, ne reamintim de greutățile si suferinta prin care am trecut si noi. Devenim recunoscători pentru program și viața liberă și senină pe care o trăim astăzi. În calitate de nou-veniți in Comunitate putem fi cea mai bună sursă de sprijin pentru un alt membru în circumstanțe similare. De multe ori am putea crede că oamenii aflati de mai mult timp in recuperare sunt "prea bine recuperati", sau nu vor înțelege lucrurile prin care trecem. Dar, impartasind dilemele și experiențele noastre cu un coleg nou venit poate fi cel mai bun mod în care putem să il ajutam pe el si pe noi insine.

Pasul 1: conditii preliminare

 Dacă v-aţi hotărât că vreţi ceea ce avem noi şi dacă sunteti dispusi să faceţi tot ceea ce este nevoie ca să obţineţi acel ceva, atunci înseamnă că sunteţi pregătiţi să parcurgeţi anumite etape.

   [Big Book, pagina 58, aliniat 16]

Există cel puțin două condiții preliminare pentru a face Programul in 12 pasi al Alcoolicilor Anonimi. Primul dintre acestea este că vreti să fiti abstinent. Al doilea, ca este nevoie sa faci acesti pasi pana cand Programul te cuprinde pe tine, cu alte cuvinte ca vreti sa va pastrati abstinenta.Am convenit inca de la inceput ca vom face orice este nevoie (vom merge pana in panzele albe) pentru victoria asupra alcoolului. [Big Book, pagina 78, aliniat 25]
(intrarea in abstinenta)
si ca
    .... am decis să facem orice este nevoie pentru a găsi o experiență spirituală ..... [Big Book, pagina 79, aliniat 7]
(pastrarea abstinentei)
 Dacă ati venit în contact cu A.A. asa cum am facut-o noi, într-adevăr nu trebuie să vreti ceea ce avem imediat. Pentru moment, este suficient ca nu vreti ceea ce aveti și că sunteți dispusi sa faceti tot ce este nevoie pentru a scăpa de asta! Spunem că A.A. este un program de atracție si asa este. Se pare, totuși, că multi intram pe portile AA-ului nu pentru că suntem atrași de AA, ci pentru că suntem respinsi de viața alcoolica pe care o traim. 

Cele 2 intrebari ale sponsorului catre noul venit sunt:
- esti dispus sa faci orice?
- esti dispus sa urmezi cateva sugestii?

Lipsa de control

 Prima referință în Big Book la un „prim pas” este la pagina 30:

„Am aflat că trebuie să recunoaștem pe deplin sinelui nostru lăuntric că suntem alcoolici. Acesta este primul pas în recuperare”. (30: 2)

Pentru a duce mai departe această idee, ne întoarcem la pagina 44, paragraful 1:

„Sperăm că am făcut clar distincția dintre alcoolic și non-alcoolic. Dacă, când doriți sincer, constatați că nu puteți renunțați în totalitate sau, dacă beți, aveți puțin control asupra cantității pe care o luați, probabil sunteți alcoolic.

Definiția alcoolismului se rezumă, așadar, la două elemente: am o minte care mă duce înapoi la băut și un corp care mă obligă să contin să beau odată ce încep.

Lipsa alegerii - lipsa controlului - lipsa puterii. Acestea sunt sinonime în mod evident.

Cu toate acestea, atunci când ajungem la rezumatul pașilor de la pagina 58, ne confruntăm, aparent, cu un alt element nou la Pasul Unu.

„Am recunoscut că suntem neputincioși în privința alcoolului - că viețile noastre deveniseră imposibil de gestionat”.

Imposibilitatea de gestionare nu este menționată în carte înainte de acest punct.

Este posibil oare ca faptul de a fi imposibil de gestionat bazat pe neputință a fost atât de evident de la sine că nu trebuia explicat?

Puterea este un atribut intern. Dacă am putere, pot concepe un plan pentru ziua respectivă și îl pot urma. Dacă nu am putere, indiferent de planul pe care l-aș concepe, nu îl pot urma. Neputința față de alcool înseamnă că, chiar dacă intenționez să nu beau, pot bea și că, chiar dacă intenționez să am unul sau doi, probabil că voi bea mult mai mult.

„A gestiona” înseamnă „a fi în control”. A fi neputincios în legătură cu decizia mea de a bea și apoi neputincios în ceea ce privește cât de mult beau înseamnă că nu mai sunt în control asupra programului meu pentru ziua respectivă.

Am avut în mod repetat experiența planului ( a ) (planul meu pentru ziua respectivă) care a fost eliminat instantaneu și înlocuit cu planul ( b ), un plan axat pe obținerea și consumul de alcool. 

Dacă ziua mea poate fi deturnată în orice moment printr-o constrângere copleșitoare de a bea și o constrângere copleșitoare de a continua (= neputință), nu sunt responsabil de ziua mea: ziua mea și, prin urmare, viața mea, este imposibil de gestionat.

Ideea că imposibilitatea de gestionare este mai degrabă un corolar al neputinței decât o dezordine separată în circumstanțele sau tulburările emoționale ale cuiva pare să fie susținută de exemplele de alcoolici date în secțiunea din Cartea Mare dedicată primului pas.

„Anumitul om de afaceri american” (26-27) dobândește „o cunoaștere atât de profundă a funcționării interioare a minții sale și a izvoarelor sale ascunse, încât recidiva era de neconceput”; el este, de asemenea, un bun membru al bisericii. „Starea sa fizică și mentală” era „neobișnuit de bună”. Omul acesta nu este de loc naşpa. Cu toate acestea, el este alcoolic și, în acest moment al poveştii, va bea din nou.

„Jim” (35–37) nu este în mod particular „imposibil de gestionat” în sensul descris adesea în întâlniri de a avea o viață dezordonată sau tulburări emoționale. Are un pic o dispoziție nervoasă (dar oare nu mulți oameni au?) Are un pic de resentimente (dar nu are toată lumea?) Este aparent un tip normal. El nu suferă de nicio tulburare evidentă, profundă sau circumstanțe anormal de dificile în ziua în care bea din nou.

„Fred” (39–43) este un exemplu și mai extrem. Are succes, bogat, căsătorit fericit, stabil, bine echilibrat și popular. El nu este în niciun fel imposibil de gestionat în sensul descris adesea în ședințe. Totuși, bea din nou.

Se pare că, în sensul din Big Book, imposibilitatea de gestionare nu însemna haos sau tulburare externă sau chiar internă, ci doar faptul că, dacă nu poți alege când și cât bei, nu ești stăpân pe viața ta.

Nu contează dacă acest lucru se întâmplă în fiecare zi sau o dată pe an - dacă ziua mea (și deci viața) poate fi deturnată de o constrângere de a bea în orice moment, orice zi a anului poate fi ziua în care se întâmplă și în nicio zi sunt eu la conducere. Fiecare zi este o loterie, oricare ar fi șansele.

Nu contează cât de ordonate sau dezordonate sunt treburile mele externe și interne - fie că sunt responsabil de acțiunile mele, fie că nu sunt și, dacă nu sunt, acele treburi - ordonate sau dezordonate, externe sau interne - nu sunt în mâinile mele.

Dacă primele două elemente ale neputinței sunt neputința față de prima băutură și apoi cantitatea pe care o beau ulterior, există şi o atreia, care este discutată în Noi, agnosticii.

„Dacă un simplu cod de morală sau o filozofie de viață mai bună ar fi suficiente pentru a depăși alcoolismul, mulți dintre noi ne-am fi recuperat cu mult timp în urmă. Dar am constatat că astfel de coduri și filozofii nu ne-au salvat, oricât am încercat. Am putea dorim să fim morali, am putea dori să fim mângâiați filosofic, de fapt, am putea dori aceste lucruri cu toată puterea noastră, dar puterea de voință necesară nu era acolo . Resursele noastre umane, așa cum sunt aranjate de voință, nu au fost suficiente; au eșuat cu desăvârșire. " (44: 4)

Din motive pe care Cartea Mare le admite că sunt încă obscure (24: 1), există o legătură intrinsecă între ( a ) neputința asupra primei băuturi și ( b ) capacitatea de a renunța pe o bază non-spirituală:

„Dacă o astfel de persoană poate renunța pe o bază non-spirituală depinde de măsura în care a pierdut deja puterea de a alege dacă va bea sau nu.” (34: 2)

În esență, schimbarea psihică necesară pentru a acoperi golul din minte care permite dorinței de a bea să se transforme într-o decizie de a bea, în ciuda consecințelor cunoscute, nu poate fi dobândită doar de puterea umană - a mea sau a altcuiva.

Se aplică același principiu corolar - dacă eu nu am puterea de a aduce schimbarea psihică necesară recuperării, nu sunt responsabil dacă voi bea sau nu, de aceea viața mea rămâne imposibil de gestionat.

"Pentru majoritatea cazurilor, practic nu există altă soluție." (43: 2)

Soluția - să trăiești viața pe baze spirituale (44: 2) - încrederea în Dumnezeu și îndeplinirea bine a lucrării Sale (63: 1) - necesită contactul cu Dumnezeu (folosirea cuvântului ca cifru pentru orice Putere Superioară pe care o poți concepe) . Condiția netratată implică deci deconectarea de la Dumnezeu - de lumina soarelui Duhului (66: 1). Aceasta este boala spirituală - nu o boală a spiritului, ci o boală care decurge din deconectarea de la Duh și o dependență rezultată corp, minte și emoție, ca sistem de îndrumare. Privat de încrederea în Dumnezeu, sunt încrezător în sine (68: 1) și încep să iau decizii bazate pe sine („Vreau ... Vreau ... Vreau ...”), care mai târziu mă plasează în poziția de a fi rănit. Îi calc pe degetele de la picioare pe semenii mei, ei ripostează, ripostez înapoi și în curând am război deschis (62: 1). , Indică „tradiționala” imposibilitae de a gestiona descrisă la întruniri - „a face o viață grea”, „a trăi [a fi] nesatisfăcător”, „confuz și nedumerit de aparenta inutilitate a existenței” (50: 3).

Prin urmare, pentru mine haosul extern și intern care derivă din încrederea în sine nu sunt decât simptome ale necredinței în Dumnezeu, aceeași încredere în sine / neîncredere în Dumnezeu care lasă ușa băutului deschis.

REZUMAT

Neputinţa funcționează la trei niveluri - 

( 1 ) fizic (odată ce am băut - nu pot să mă opresc), 

( 2 ) mental (înainte să beau - nu pot să nu încep) și 

( 3 ) spiritual (nu pot, prin cunoaștere și putere de voință, să produc propria mea trezire spirituală pentru a rezolva ( 2 ) și prin urmare să evit ( 1 )).

Articolul aici: Ce este  imposibilitatea de gestionare?

De ce ma prezint "Sunt X, alcoolic"

 Pe scurt, pentru că:

- ma identific
- practic pasul 1 - Îmi reafirm admiterea că sunt neputincios în faţa alcoolului
- practic o serie de principii spirituale: onestitatea, acceptarea, smerenia.

„Sunt Ray și sunt alcoolic”

Nu-mi amintesc ce s-a spus la prima mea întâlnire AA, dar îmi amintesc cum m-am simțit. Eram disperat - de fapt îngrozit. Nu aveam unde să locuiesc. Am fost rupt. Conduceam un taxi în schimbul de noapte, o slujbă periculoasă într-un oraș periculos. A fost singura modalitate prin care am putut plăti chiria apartamentului fiicei mele adolescente dintr-un alt oraș, unde, după ce m-am lăsat la mila alcoolului și cocainei, propria ei viață s-a destrămat.

Îmi amintesc, de asemenea, cum se simțeau toți ceilalți la acea întâlnire. Deloc ca mine. Spuneau cu toții glume și râdeau și se distrau plăcut. „Sunt așa și pe dincolo și sunt alcoolic”, după care urma o poveste despre cum au fost, ce au făcut şi cum sunt acum. Oricât de confuz eram, mi-am dat seama ce se întâmplă. Nu că nu simțiseră ceea ce simțeam eu. Era că nu se mai simțeau așa. Păreau că au atins acea stare pe care mai târziu voi afla că era obiectivul pe termen lung al AA în recuperare. Erau „fericiți, veseli și liberi”. Era o afecțiune contagioasă. Până la sfârșitul ședinței, nu m-am mai simțit atât de rău. Frica mea a început să se ridice. Nu eram singur. Era speranță.

Aproximativ 90 de zile mai târziu, sponsorul meu m-a dus la o întâlnire specială AA și am livrat prima „calificare”, așa cum o numeam atunci. Mi-am spus povestea. Povestea a fost cea care m-a calificat să fiu în camera aceea cu alți alcoolici și să vorbesc ca unul dintre ei. Așa că m-am identificat în consecință, începând discuția cu „Sunt Ray și sunt alcoolic”. Treizeci și cinci de ani mai târziu, mă identific încă așa înainte de a participa la o întâlnire AA. Așa au făcut-o la prima mea întâlnire. Așa se face la fiecare întâlnire, de fiecare dată.

Pentru unii din lumea exterioară, aceasta este o problemă reală. Un cunoscut de-al meu (îl vom numi Jim) a ieșit de la dezintoxicare acum câteva săptămâni. Prietenii săi de la biserică au aranjat imediat ca el să se întâlnească cu pastorul său. Acest lucru l-a enervat, a spus Jim, pentru că nici măcar nu s-au deranjat să se consulte cu el. A fost și mai supărat când pastorul nu părea să susțină planurile lui Jim de a începe să participe la ședințele AA, declarând că nu-i place modul în care oamenii se identificau ca alcoolici acolo. Nu ar trebui să te prezinţi alcoolic, a spus el. Ar trebui să te prezinţi copil al lui Dumnezeu.
Acum, probabil pastorul avea o intenţie bună. În ochii lui, pentru mine să spun că sunt alcoolic ar înseamna să vorbesc rău despre mine. Să dau cu mine de pământ și să mă concentrez asupra a ceea ce este în neregulă. Cel mai rău în asta este însă faptul că îmi refuz identitatea reală, cea spirituală.

Cu câțiva ani în urmă, am scris o scrisoare redactorilor unei reviste religioase care împărtășea o asemenea părere. Aparent, revista scrisese favorabil despre AA în trecut. Dar se răzgândiseră. Așa că au „revizitat” AA, canalizând noua lor dezaprobare prin „D”, un „frate” care devenise nemulțumit de program. Potrivit lui D, a spune că este alcoolic era o „formulă” care „hrănea fără să vrea, fiara”, pe care el gândea că „a învins-o în cele din urmă”. Este o „filozofie „o dată beţiv-mereu-beţiv” care „ne ține legați de starea noastră trecută cu un lanț cu 12 verigi”, în care viața noastră „se învârte încă în jurul sticlei” și unde „suntem încă controlaţi de fosta noastră problemă în măsura în care suntem dependenți de întâlnirile în 12 pași pentru a ne menține sobri.„ Contrazicând „adevărul scriptural că el era „o nouă creație” și că fusese eliberat ”, „profesează zilnic identitatea greșită ”. „Ține oamenii legați de păcat”.

Am avut 23 de ani de abstinenţă când am citit articolul pentru prima dată și, după ce l-am citit din nou, sunt încă uimit de îndreptăţit i se pare că este. Îmi amintește de citatul cărții mari despre ceea ce împiedică o persoană să aibă o experiență spirituală în AA: dispreț înainte de investigație (p. 567). Căci arată o ignoranță abisală în legătură cu AA, chiar dacă se bazează pe experiența cuiva care se presupune că a fost în camere. Este genul de lucru care dă religiei un nume rău.

Când spun „Sunt Ray și sunt alcoolic”, rostesc o formulă puternică. De fapt, fac o serie de lucruri destul de semnificative. În primul rând, lucrez la Pasul 1, Pasul pe care se sprijină întregul program de recuperare. Îmi reafirm admiterea că sunt neputincios în faţa alcoolului. Îmi amintesc că nu pot să-mi controlez băutul așa cum o pot face alți oameni. Indiferent de cât timp am fost sobru, dacă voi bea din nou, voi bea ca alcoolicul care sunt. Viața mea va deveni din nou greu de gestionat și, fără importanță, voi face ravagii și în viața altora - din nou. Asta este ce înseamnă „odată alcoolic, întotdeauna alcoolic”. Nu este o „filozofie”. Este un fapt al vieții pentru băutorii ca mine și niciunul dintre cei care se opun cu o asemenea vehemență nu îl contestă. Ei nu susțin niciodată că este în regulă pentru tipul de băutor scăpat de sub control AA, care se identifică ca alcoolic, să bea din nou. Și - acest lucru ar trebui să fie foarte clar - acesta este singurul tip de băutor căruia i se adresează AA , nu pentru oricare alt tip.

Când spun „Sunt Ray și sunt alcoolic”, practic o serie de principii spirituale pe care le întruchipează Pasul 1. Unul dintre acestea este onestitatea. Nu mai sunt în negare, dar recunosc că am o problemă serioasă cu alcoolul. Al doilea este acceptarea. Nu mă mai lupt cu faptul că am o astfel de problemă, respingând diagnosticul și căutând modalități de a o ocoli și de a bea ca toți ceilalți. Și un al treilea este smerenia, fundamentul spiritual al tuturor Pașilor și tradițiilor. AA. Umilința este în centrul admiterii mele privind neputința, recunoașterea faptului că nu dețin controlul. Smerenia deschide ușa unei Puteri Superioare care mă poate readuce la sănătate. Practicarea unor astfel de principii nu îmi alimentează alcoolismul, nu mă ține legat de starea mea din trecut şi nu mă face să mă simt controlat de acesta. Mă eliberează.

Atunci când spun „Sunt Ray și sunt alcoolic”, prin urmare, nu vorbesc deloc rău despre mine. Înțelesul acestor cuvinte este faptul că mi-am revenit din „o stare fără speranţă a minții și a corpului”. (Cartea Mare, p. 20).  Acum, acesta este un miracol, așa cum ne spun cele două texte de bază ale noastre și majoritatea dintre noi din comunitate credem - din experiența personală, atenție, nu pentru că spun cărțile asta. Este un dar pe care l-am primit, pentru că așa cum ne spun aceste două cărți din nou și din nou, „suntem astăzi sobri numai prin harul lui Dumnezeu” (12&12, p. 92; cuvântul har (grace) este menționat de 24 de ori în cele două texte ale noastre). Și în felul acesta sunt recunoscător. Sunt „un alcoolic în recuperare recunoscător”, așa cum mulți dintre noi ne place să spunem. Cum ar putea faptul că sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru harul lui eliberator să mă țină legat de păcat? Nu, nu se întâmplă asta.

Acea recunoștință - nu o presupusă dependență de întâlnirile în 12 paşi - este ceea ce mă face să mă duc la aceste întâlniri. Cartea Mare arată foarte clar că „recuperarea noastră nu depinde de oameni”, ci de Dumnezeu și, mai precis, de „relația noastră cu Dumnezeu”. (BB p. 100). Acest lucru rezultă în mod logic din înțelegerea faptului că suntem sobri prin harul lui Dumnezeu. Mergând la întâlniri este răspunsul nostru recunoscător la acest har. „Gratis am primit, gratis dăm mai departe”, ni se spune în 12&12 (p. 110). Continuând să mergem la întâlniri, practicăm două principii spirituale suplimentare pe care AA le derivă din acel pasaj citat, a cărui sursă este evidentă. Pasul 12 le numește „iubire și serviciu”. Ne păstrăm sobrietatea oferindu-o, din recunoștință și din dragoste și serviciu față de ceilalți. Facem acest lucru împărtășind „experiența, puterea și speranța noastră.

Ceea ce înseamnă în cele din urmă că nu mărturisim identitatea greșită atunci când ne identificăm ca alcoolici. Recunoaștem adevărul despre starea noastră și această admitere onestă și umilă ne deschide să primim darul sobrietății. „Modul AA de a ne pregăti să primim acest dar”, citim în 12&12, „constă în practicarea celor Doisprezece Pași din programul nostru”. Acest lucru începe cu admiterea neputinței noastre la Pasul 1. La baza acestei admiteri este o recunoaștere a identității noastre reale. Cartea Mare ne spune ce este aceasta la Pasul 3: „El este Tatăl și noi suntem copiii Lui”. Apoi, concluzionează că o astfel de recunoaștere este începutul eliberării noastre: „Majoritatea ideilor bune sunt simple și acest concept a fost piatra de temelie a arcului nou și triumfător prin care am trecut la libertate” (Big Book, p. 62) .

A recunoaște că sunt alcoolic nu neagă faptul că sunt un copil al lui Dumnezeu mai mult decât să recunosc că sunt un păcătos. În ambele cazuri, recunosc condiția mea „lumească”, să folosesc un limbaj familiar religiei, nu originii mele divine. În același timp, în AA, a spune că sunt un copil al lui Dumnezeu nu înseamnă a exprima o platitudine evlavioasă sau o dogmă moartă. Reflectă o credință care funcționează, o credință care practică acţiunea și trăirea în ea. Acesta este scopul celor 12 Pași și a principiilor spirituale din ele.

Așa cum sugerează aceste scurte observații și citate însoțitoare, preocuparea pastorului lui Jim și critica articolului revistei sunt nefondate. O simplă lectură a celor două texte de bază ar dovedi acest lucru. Nu este greu de făcut. Cartea Mare nu este o carte atât de mare. Are doar 575 de pagini și doar primele 164 conțin de fapt programul AA. Restul conțin povești personale ale membrilor comunităţii (care pot reflecta sau nu acel program). 12&12 este chiar mai scurt: doar 192 de pagini de eseuri relativ scurte. Ambele cărți sunt scrise într-un limbaj practic și accesibil. Cu siguranță, liderii religioși care doresc să-i ajute pe acei coreligioniști care au o problemă cu băutura poartă responsabilitatea de a le oferi îndrumări oneste și în cunoștință de cauză.

A-i spune lui Jim Anonimul că nu este alcoolic și a-l descuraja să participe la AA îi face un deserviciu. Îi permite negarea. Căci Jim nu este capabil să rămână sobru dacă rămâne în negare. El continuă să recidiveze din când în când, an după an. Din experiența AA, asta arată că nu își poate controla consumul de alcool, că este neputincios în ceea ce privește alcoolul, că este, de fapt, un alcoolic. Dar nu se poate aduce singur să recunoască acest lucru efectiv. Mergând la întâlniri este locul unde poate găsi ajutorul pentru a face această admitere și, prin harul lui Dumnezeu, poate primi în cele din urmă darul sobrietății.

“I’m Ray, and I’m an Alcoholic”