Pasul Doi
“Am ajuns la credinţa cã o Putere Superioarã ne poate reda sãnãtatea mentalã.”
Principalul principiu spiritual prezentat în Pasul Doi este cã existã o Putere Superioarã nouã şi care ne oferã ajutor pentru a sãnãtatea noastrã mentalã, indiferent dacã trãim cu un alcoolic sau nu. Pasul Doi ne spune cã, deşi suntem neputincioşi, nu suntem lipsiţi de speranţã şi nu suntem singuri. Pentru mulţi dintre noi e greu de înţeles aceastã formulare de Putere Superioarã . Unii au crezut la început cã e vorba de o entitate spiritualã. Dar nu e. Ne referim la o Putere plinã de iubire, grijã care ne oferã ghidaj în rezolvarea problemelor pe care le creeazã boala alcoolismului.
Dacã citim cu atenţie Pasul Doi, vedem cã “am ajuns la credinţa” este formulat la timpul trecut. Ca toţi ceilalţi paşi, Pasul Doi reflectã experienţa celor care au fost înaintea noastră şi aratã cã, peste timp, putem gãsi rãspunsuri la dilemele noastre. Puţini dintre noi au venit la prima întâlnire complet convinşi cã existã o Putere Superioarã care ne poate îmbunãtãţi vieţile. Pãi dacã exista, atunci de ce suntem aşa de nefericiţi şi de confuzi? Credinţa creşte atunci când ne deschidem minţile suficient pentru a accepta ideea ca o resursã spiritualã ne-ar putea ajuta în rezolvarea problemelor noastre. Ascultãm experienţa celorlalţi şi vrem şi noi ceea ce au ei: pace, seninãtate, fericire, credinţã şi bucurie. Mulţi membri, deşi sunt plini de îndoieli, sunt dispuşi sã caute şi alte soluţii decât cele pe care le-au încercat pânã acum. Bunãvoinţa de a asculta şi de a accepta o alternativã - chiar şi o Putere Superioarã – deschide uşa cãtre Pasul Doi.
Cu Pasul Doi şi cu sprijinul comunitãţii, începem sã învãţãm cum sã recunoaştem şi sã acceptãm rolul nostru în boala de familie a alcoolismului. Dragostea şi acceptarea pe care le regãsim în Al-Anon ne ajutã sã ne iubim şi sã ne acceptãm pe noi înşine cu toate imperfecţiunile pe care le avem.
Acceptarea Pasului Doi este un punct de pornire în facerea celorlalţi paşi ai programului Al-Anon. Ignorarea Pasului Doi şi trecerea la urmãtorii indicã lacune în acceptarea Pasului Unu. Mulţi membri au probleme în a începe sa facã acest pas în propria recuperare. Participarea la întâlniri e doar începutul; în plus faţã de grup, avem nevoie de ghidarea oferitã de un “naş”. Înţelepciunea membrilor care au lucrat aceşti paşi înaintea noastrã e esenţialã în înţelegerea completã a rãspunsurilor spirituale şi a ghidãrii pe care o experimentãm. Având încredere în grupul şi în naşul nostru sunt adevãrate trepte în acceptarea unei Puteri Superioare nouã.
Pentru cei care vin la Al-Anon cu credinţã în Dumnezeu, Pasul Doi poate fi o idee foarte bine primitã; conceptul de a se preda unei Puteri Superioare familiare pentru a primi ajutor va fi uşor de acceptat. Unii s-ar putea sã se teamã de Puterea lor Superioarã şi le e dificil sã se imagineze cerând ajutor unui Dumnezeu atât de sever.
Alţii dintre noi resping orice religie de orice fel şi spun cã sunt agnostici sau atei. E important sã înţelegem cã, indiferent dacã suntem practicanţi ai unei religii anume sau nu, suntem bineveniţi în Al-Anon. Totuşi, atunci când ajungem la Pasul Doi, putem deveni suspicioşi cã ne va fi prezentatã o ideologie a grupului şi cã vom fi forţaţi sã ne conformãm sau sã plecãm. Însã, atunci când membrii grupului ne vor orienta spre a ne defini propriul concept de Putere Superioarã, vom ajunge sã credem cã o astfel de Putere existã şi cã ea ne-ar putea ajuta.
Pentru a înţelege Pasul Doi, trebuie sã înţelegem cã “avem de ales”. Dacã ar fi întrebaţi membrii grupurilor din toatã lumea, s-ar observa cã fiecare persoanã reacţioneazã diferit faţã de definirea Puterii Superioare. Dacã ne opunem lui Dumnezeu ca Putere Superioarã, atunci putem folosi grupul ca pe o putere mai mare decât noi înşine. În grup vom întâlni oameni ca şi noi care se confruntă cu aceleaşi probleme cu ale noastre şi care găsesc de multe ori rezolvări creative la care poate noi nici măcar nu ne-am gândit. Sau atitudini care fac ca situaţii similare cu ale noastre să fie mi uşor de tolerat. Credem că mai multe capete sunt mai bune decât unul singur şi că acestea adună înţelepciunea colectivă a grupului.
Dacă ne “luptăm” cu conceptul de Putere Superioară, începem să acţionăm pe baza lui “ca şi cum”. Reflectând asupra unor perioade mai senine şi mai liniştite din viaţa noastră, începem să îl apreciem mai mult pe “astăzi”. Sloganul “Fiecare zi la rândul ei” capătă noi înţelesuri pe parcurs ce începem să citim zilnic câte un pasaj din Fiecare zi la rândul ei în Al-Anon, Alateen - O zi odată sau Curajul de a schimba: Fiecare zi la rândul ei în Al-Anon II. Cu ajutorul grupului sau naşului nostru, începem să ne rugăm sau să medităm, chiar dacă nu avem idee despre cine ascultă rugăciunile noastre. Începem să ne purtăm ca si cum credem nu doar într-o Putere Superioară, ci şi că suntem iubiţi şi sprijiniţi. Unii membri au spus că, înainte, se temeau de Dumnezeu aşa cum îl înţelegeau ei şi că acum vorbesc despre un Dumnezeu al iubirii. Rugăciunea pentru Seninătate, des folosită la întâlniri, e o rugăciune universală care îi ajută pe mulţi membri să relaţioneze cu Dumnezeu, aşa cum îl înţeleg ei:
Rugăciunea pentru Seninătate: “Doamne, dă-mi seninătatea să accept ceea ce nu pot schimba, curaj să schimb ceea ce pot şi înţelepciunea de a le deosebi”.
Indiferent de religia sau credinţa noastră, indiferent de felul în care definim noi Puterea Superioară, începem să ne dorim redarea sănătăţii noastre mentale. Motivaţi fiind, începem să căutăm o putere mai mare decât noi înşine care să ne însoţească pe drumul recuperării. În Pasul Unu am învăţat că noi nu am cauzat boala alcoolismului, că nu o putem trata şi nici controla. Pasul Doi ne oferă o alternativă: sănătatea mentală. Cu această nouă perspectivă în minte, începem cu adevărat să simţim speranţa de care vorbesc atât de mulţi.
Sănătatea poate fi definită în multe feluri. Mulţi au spus că nu i-au mai cumpărat de băut alcoolicului; alţii vorbeau despre retragerea lor din situaţiile tumultoase. Alţii vorbesc despre argumente … doar spunând “s-ar putea să ai dreptate”. O baie cu spumă sau o zi în aer liber pot să îţi ofere alte perspective asupra situaţiei. Treptat şi recunoscători, ne dezvoltam credinţa într-o Putere Superioară. Începem să ne dăm seama că dacă vechile comportamente “revin”, ele nu vor mai “ zăbovi” o perioadă prea îndelungată.
Ce are de-a face credinţa cu o Putere Superioară? Credinţa ne înconjoară în viaţa de zi cu zi. Atunci când ne trezim dimineaţa, credem că va fi lumină atunci când vom trage draperiile. Atunci când plecăm de acasă, credem că motorul maşinii va porni, că ceilalţi şoferi vor merge pe partea lor de drum şi că vom ajunge teferi la destinaţie. După ce plecăm de la Al-Anon avem credinţa că şedinţele se vor ţine săptămână de săptămână. Mai mult, atunci când plecăm de la o şedinţă, luăm cu noi credinţa şi înţelepciunea celorlalţi, cuvintele de dragoste, de încurajare, experienţa şi speranţa de care avem nevoie pentru progresul nostru spiritual. Plecăm şi cu o încredere regăsită faţă de redarea sănătăţii noastre mentale.
Aici vei găsi câteva idei pe care membrii le-au folosit pentru a-şi dezvolta încrederea într-o putere mai mare decât ei înşişi.
› Spune Rugăciunea pentru Seninătate în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară sau în orice moment în care te simţi copleşit sau nu eşti în largul tău.
› Meditează asupra fiecărui cuvânt din “Doamne, dă-mi seninătatea”.
› Rămâi liniştit şi cere ajutor ori de câte ori o situaţie pare prea dificilă.
› Încearcă să identifici şi să recunoşti comportamentele sănătoase. Notează micile minuni care ţi se întâmplă – un telefon de la un prieten, un căţel care se ţine după tine, etc.
› Acţionează ca şi cum ai avea credinţă. Rămâi calm, cere sprijin, apoi fă-ţi treburile zilnice de parcă ce trebuie să se întâmple se va întâmpla.
› Râzi! Încearcă să îţi aminteşti ceva amuzant de împărtăşit la şedinţă.
› Fă o listă cu lucruri care ţi s-au întâmplat, care îţi depăşesc înţelegerea şi care ţi-ar putea sugera existenţa unei Puteri Superioare.
› Cere “curaj să schimbi ceea ce poţi” şi apoi nu te mai gândi la rezultate.
Alcoolismul este la fel de înşelător şi viclean pentru familie ca şi pentru alcoolic. Studiind Pasul Unu şi Doi, trebuie să admitem cu umilinţă că avem slăbiciuni. Însă, facerea acestor doi paşi ne oferă o nouă speranţă. Rugăciunea pentru Seninătate capătă acum noi înţelesuri. Poate fi foarte util pentru toţi membrii Al-Anon să ajungă să creadă că le poate fi redată sănătatea mentală. Cu această credinţă, suntem dispuşi să “le lăsăm şi să Îl lăsăm pe Dumnezeu” şi să credem sincer într-o Putere mai mare decât noi înşine.
Membrii îşi împărtăşesc experienţa, puterea şi speranţa…
››› Ce a intenţionat iniţial Creatorul meu…
Cu ceva vreme în urmă am citit undeva despre curăţenia şi restaurarea care se făceau într-o capelă vestită. Frescele ei erau garnisite cu praf de secole. Restauratorii au înlăturat strat după strat toată mizeria, în căutarea capodoperei originale. Înainte ca proiectul să ajungă la jumătate, a intervenit o controversă. Culorile folosite de către artistul originar erau mult mai puternice decât se aştepta cineva. Ele luceau foarte tare, însă lumea se obişnuise cu formele cenuşii, mohorâte care fuseseră în capelă atât de mult timp. Porţiunile curăţate apăreau destul de ţipătoare în comparaţie cu restul. Acest porţiuni pe jumătate luminoase, pe jumătate întunecate au devenit un straniu paradox. Procesul s-a transformat într-o dilemă tulburătoare. Ar trebui să continue restaurarea sau să renunţe la ea şi să refacă totul aşa cum era în mod obişnuit?
Pe parcurs ce mi-am făcut Pasul Doi, m-am confruntat cu acelaşi tip de întrebări. Crescând într-o familie afectată de boala alcoolismului, mi-am văzut mereu viaţa prin învelişurile groase şi obscure ale bolii. Habar nu aveam ce se găsea dedesubt. Odată ce am început să practic principiile Al-Anon-ului, au început să apară schimbările. Eram atât de obişnuită cu felul in care fusese viaţa mea că aceste transformări îmi păreau îngrozitoare şi urâte. Ca şi în poveste cu opera pe jumătate restaurată, descopeream şi la mine părţi care nu se potriveau cu restul. Aveam două alternative: puteam să rămân aşa cum eram sau puteam să continui restaurarea a ceea ce Dumnezeu avusese în gând pentru mine.
Din fericire, ca şi cei competenţi în restaurarea capelei, am decis să am încredere în ultima variantă. Cu timpul, noile părţi s-au amestecat cu restul şi nu au mai atras atenţia asupra lor în moduri atât de deranjante. Cu cât m-am “restaurat” mai mult, cu atât am devenit mai rezistentă.
Eram ascunsă în spatele unor ani întregi de durere, ruşine, vină şi suferinţă. Pasul Doi mi-a făcut viaţa mai luminoasă şi mai frumoasă decât aş fi crezu vreodată că este posibil. Potenţialul fusese acolo dintotdeauna, aşteptând mâna unei Puteri iubitoare care să o aducă la suprafaţă. Procesul mi-a redat o viaţă plină de frumos, dragoste, seninătate şi echilibru.
››› Mă identificam cu ultima frunză…
Într-o zi mohorâtă de toamnă, viaţa mi se părea ca într-o iarnă fără de sfârşit. Soţul meu mă sunase la serviciu pentru încă o problemă tulburătoare. Eram atât de supărată încât nu mă puteam concentra asupra muncii mele. Încă o dată, am devenit complet obsedată de alcoolic şi de problemele recuperării noastre.
Ceva mai devreme în acea săptămână, participasem la o şedinţă de grup. Auzisem pe cineva spunând cum a ieşit dintr-o situaţie dificilă pentru a-şi găsi un nou punct de atenţie. Mă gândeam că dacă aş ieşi din birou pentru câteva minute m-aş simţi mai bine.
Mi-am luat haina, am mers spre lift şi am decis să iau o gură de aer curat. I-am deschis uşa unei brize de aer rece. Singură, m-am uitat spre cer şi am spus: “Dumnezeule, nu pot să fac faţă! Asta este toată a Ta!” instantaneu, o ultimă frunză dintr-un copac din apropiere a început să se legene şi să se legene spre pământ. Am rămas acolo uimită. După ce frunza a aterizat uşor, am auzit : “Este în regulă. Pot să îi fac faţă”. O lacrimă mi-a alunecat pe obraz. Mi-am dat seama că pentru prima dată “le-am lăsat şi L-am lăsat pe Dumnezeu”. M-am simţit liniştită. Ani mai târziu, stăteam într-un grup de studiu ce se baza pe cei 12 Paşi. Liderul a cerut ca fiecare să împărtăşească experienţa Pasului Doi. M-am gândit la o zi rece de toamnă din urmă cu mulţi ani. Atunci am ajuns să cred că o Putere Superioară mie însămi poate să îmi redea sănătatea mentală. Recuperarea mea în Al-Anon mi-a produs multe experienţe neaşteptate dar experienţa Pasului Doi a fost cea mai impresionantă.
››› Mi-a deschis calea spre sănătate mintală
Dintre toţi cei 12 Paşi, Pasul Doi este preferatul meu. Când am ajuns în recuperare cu mulţi ani în urmă, nu ştiam că nu eram “sănătoasă la minte”. Am crescut într-o familie de alcoolici şi nebunia bolii a fost tot ceea ce am cunoscut. Aşa a fost să fie. Ceea ce mă surprinde acum este faptul că niciodată nu m-am întrebat dacă există vreun alt mod de a-ţi trăi viaţa. Cred că am fost atât de copleşită de traiul într-un cămin alcoolic, încât , până nu am ajuns în recuperare niciodată nu mi-am pus astfel de întrebări.
A fost nevoie de câţiva ani de zile pentru ca semnificaţia Pasului Doi să prindă rădăcină. Mi-a trebuit mult timp pentru ca să admit că felul în care îmi trăiam viaţa era un rezultat al nebuniei pe care boala alcoolismului a adus-o în viaţa noastră. Nu am ştiut că o viaţă trăită în frică, pe care am experimentat-o în copilărie, nu este cel ,mai bun mod de a trăi. Nu ştiam că fusese ceva foarte greşit în felul în care am fost crescută. Ceea ce auzeam în întâlniri m-a îngrozit – aproape suficient de mult încât să nu vreau să mă mai întorc. Totuşi viaţa mea se înrăutăţea. Am încercat mai multe lucruri pentru a găsi răspunsuri. Am încercat consilierea, terapia, tratamentul medicamentos şi tone de cărţi de autoajutor. În cele din urmă am ajuns să fiu foarte depresivă şi să am gânduri sinucigaşe. În acest moment am descoperit un consilier de treabă care şi-a dat seama că alcoolismul ar putea să fie problema mea ascunsă. Acesta mi-a spus, că Al-Anon este şi pentru copii adulţi ai alcoolicilor. După mai multe îndemnuri m-a convins să găsesc un grup Al-Anon.
M-am întors la program pentru mine însămi şi nu pentru a repara pe altcineva. Detectasem deja nebunia din viaţa mea. De fapt cu cât auzeam mai multe mesaje despre Pasul Doi, parafrazam pasul spunând că mie nu îmi reda sănătatea mentală, ci îmi făcea cunoştinţă cu ea. Nebunia din familia mea alcoolică era tot ce ştiam. Abandonarea, respingerea şi negativismul îmi păreau normale. Puţin câte puţin blândeţea şi grija oamenilor de la Al-Anon a început să îşi facă efectul asupra mea. Am început să merg în mod regulat la întâlniri. Acesta era secretul.: “Trebuia să mă întorc astfel încât să pot simţi constanţa pe care nu o avusesem niciodată în familia mea”.
Poveştile altor oameni m-au şocat, abuzuri fizice, violenţă şi abuz sexual – nu avusesem de a face cu aceasta. Dacă ele mi s-ar fi întâmplat nu mi-aş fi imaginat împărtăşindu-le într-o cameră plină de străini. Nu mă vedeam fiind atât de directă şi sinceră pentru că a ascunde a fost mereu modul meu de a trăi. Deşi povestea mea era diferită de a celorlalţi mi-am dat seama că împărtăşeam aceleaşi sentimente. Puţin câte puţin am început să povestesc despre ceea ce îmi aminteam. Simţeam că ezit pentru că nu ştiam cum să am încredere. Treptat am învăţat că puteam să am încredere în persoanele de la Al-Anon dar mai ales că pot să am încredere în mine. Mi-a luat mult timp să înţeleg mesajul pasului doi. Pot să îmi dau seama de progresul pe care l-am făcut ori de câte ori mă întâlnesc cu familia mea. Nici unul dintre ei era in recuperare deşi continui să sper că măcar unul sau doi mi se vor alătura. Recuperarea mea a fost destul de singuratică uneori pentru că mă simţeam înstrăinată de familia mea. Cu cunoştinţele câştigate pe la întâlniri şi din paşi pot să văd nebunia familiei mele acolo unde ei nu pot vedea. De cele mai multe ori aceasta ia forma abuzurilor verbale şi emoţionale. E foarte subtil şi dificil să îţi dai seama de ele. Până când nu am avut încredere în sentimentele şi reacţiile mele nu am putut să văd cât de mult pot răni aceste forme de abuz. A fost dificil şi dureros să-mi depăşesc negarea, dar în cele din urmă, nu am avut de ales. Preţul pe care îl pierdeam prin durere şi pierderi era mult prea mare pentru a-l continua să îl plătesc.
Nu pot să spun că mi-am recăpătat echilibrul din momentul în care am venit la Al-Anon. Mi se întâmpla de multe ori să fiu acaparată de această boală. Acum îmi dau seama mult mai repede de asta pentru că nu mă mai simt bine. În aceste momente mă întorc spre Puterea Superioară şi repet Pasul Doi. Mă rog să îmi fie redată sănătatea mentală .
Cum să lucrezi Pasul Doi?
“Am ajuns la credinţa cã o Putere Superioarã ne poate reda sãnãtatea mentalã.”
Următoarele întrebări ne pot ajuta –fie individual, fie în grup – să ne dezvoltăm înţelegerea relaţiei între Puterea noastră Superioară şi vieţile noastre.
1.› Care este în acest moment conceptul meu de Putere Superioară?
2.› Ce m-ar costa să permit schimbarea conceptului meu de Putere Superioară?
3.› Experienţele mele din trecut mi-au afectat conceptul de Putere Superioară? Dacă da, cum anume?
4.› Ce anume sper să câştig din acceptarea unei puteri mai mare decât mine însămi?
5.› Simt îndrumarea spirituală în viaţa mea? Cum?
6.› Cum aş putea descrie Puterea Superioară pe care am regăsit-o în Al-Anon?
7.› Ce înseamnă “lasă-le şi lasă-L pe Dumnezeu” pentru mine?
8.› Ce înseamnă credinţa pentru mine?
9.› Cu cine şi în ce circumstanţe mă simt confortabil să discut despre experienţele mele spirituale?
› Ce anume aş putea câştiga din credinţa că aş putea fi sprijinit şi iubit de o putere mai mare decât mine însumi?
10.› Ce înseamnă pentru mine “am ajuns la credinţa”?
11.› Ce înseamnă pentru mine sănătatea mentală?
12.› Cum anume mi-a afectat situaţia alcoolicului sănătatea mentală? Dar viaţa mea?
13.› I-am permis alcoolismului să devină Puterea mea Superioară? Cum?
14.› Cum anume mi-a fost tulburată gândirea de către încercările de a controla comportamentul alcoolicului?
15.› Cum m-am întors către o Putere mai mare decât mine însămi în momente de mare nevoie? Am sunat un alt membru Al-Anon? Pe naşul meu? Am citit literatura Al-Anon? Am fost la întâlniri? Dacă nu, de ce nu?
16.› Lucrând acest pas, pot să îi descriu grupului sau naşului meu o experienţă legată de Pasul Doi? Şi în scris?
17.› Când am făcut din nou şi din nou un lucru în acelaşi mod. Aşteptând rezultate diferite?
20.› Mă simt atras/ă de alcoolici sau alţi oameni car par să aibă nevoie de mine pentru a-i “repara”? Cum am încercat să fac asta?21.› Am încredere în sentimentele mele? Îmi cunosc sentimentele?
