Un exercițiu pe care il practic este să încerc un inventar complet al binecuvântărilor mele și acceptarea justă a înzestrărilor mele – atât cele lumești, cât și cele spirituale. Astfel, încerc să dobândesc o stare de recunoștință bucuroasă, care dacă este gândită și confirmată în mod repetat , poate să înlocuiască în final tendința mea naturală de a mă autogratula pentru orice progres care mi a fost îngăduit să-l fac într-un domeniu .
Încerc cu putere să mă agăț de adevărul că o inimă plină și recunoscătoare nu poate întreține orgolii mari. Dacă ești plin până la refuz de recunoștință, bataia inimii nu poate să dea decât iubire, trăirea cea mai rafinată pe care o putem cunoaște vreodată.
Preluare de pe Prietenii lui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu