- fie imi asculta dorinta si o indeplineste
- fie imi asculta dorinta si nu o indeplineste
(oricum nu am nicio indoiala ca nu m-ar asculta!)
In varianta a doua, ma gandesc ca probabil nu aveam nevoie de ceea ce imi doream sau ca daca obtineam ceea ce doream nu ar fi fost bine pentru mine si ca lucrurile se intampla asa cum trebuie sa se intample, desi eu nu am cum sa inteleg asta acum când se întâmplă.
In felul acesta RAMAN in credinta, predare, acceptare.
In prima varianta, in care dorinta imi este indeplinita, sunt multumit, dar nu las lucrurile asa, ca si cum mi s-ar fi cuvenit. Vad in asta un semn al iubirii si grijii Lui pentru mine si sunt recunoscator.
In felul acesta imi INTARESC credinta.
O subvarianta ar fi sa-mi indeplineasca dorinta, dar nu cum vreau eu, lucru care ar putea sa nu ma faca sa ma simt bine. Constientizez in acest caz, de cele mai multe ori, ca de fapt dorinta mi-a fost indeplinita asa cum am formulat-o, numai ca eu am formulat-o incorect sau incomplet, ceea ce ma face sa fiu mai atent la ce Îi cer si cum Îi cer.
Uneori se intampla sa imi dea El fara sa Îi cer. Cand este de bine sunt recunoscator ca face pentru mine ceea ce eu nu as putea face; cand nu, sunt recunoscator pentru inca o lectie din care am de invatat.
Un comentariu:
Multumesc frumos Stefan
Trimiteți un comentariu