Nu-mi pun prea tare intrebarea daca exista sau nu Dumnezeu.
Raul care mi s-a intamplat mi l-am facut singur. Tot raul a venit din ego. Toate defectele de caracter sunt produsul egoului personal pus pe treaba. Cand egoul este prins in invidie, manie, mandrie, ura, desfrau, lacomie, el aduce neliniste si nemultumire. Calea egoului este calea placerii si a durerii. Cand nu gasesc placerea - ceea ce se intampla in mod inevitabil - devin furios, deprimat si nerealizat.
Egoul EXISTA in mod cert. Ce fac cu el?
Cand privesc totul dintr-o perspectiva divina, transced egoul. Asta este punctul esential al evolutiei spirituale. Sa-mi traiesc experienta ca fiinta spirituala. Daca as face asta permanent as avea o minte linistita.
Nu ma mai lupt cu mine insumi. Nu ma mai opun, nu ma mai incrancenez.
Il las pe Dumnezeu sa intre in mine, ma abandonez Lui pe de-a-ntregul.
A te preda, a-ti lasa vointa si viata in grija unei Puteri Superioare, inseamna a-ti abandona egoul; a abandona gandurile. Pentru o minte linistita. Pentru a simti prezenta divina launtrica pe care o putem numi Dumnezeu.
A te preda, a-ti lasa vointa si viata in grija unei Puteri Superioare, inseamna a-ti abandona egoul; a abandona gandurile. Pentru o minte linistita. Pentru a simti prezenta divina launtrica pe care o putem numi Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu