PASII 6 SI 7

Este prima dată când ajungem la doi pași care merg împreună. Acești doi pași sunt într-adevăr separați, dar trebuie făcuţi împreună. 

Acești doi pași sunt, probabil, cei mai ignorați și mai puțin lucrați pași pe care îi avem, totuși reprezintă toată schimbarea necesară pentru a crește spiritual.

12&12 ne spune; „Acesta este pasul care separă bărbații de băieți.” Știi de ce este adevărat? Practic, nu vrem să creștem, să ne maturizăm. Suntem ca Peter Pan, nu vrem să creștem niciodată! Ne place să trăim în Never Never Land. Pentru a lucra efectiv paşii șase și șapte, ar trebui să crești. Ar trebui să te schimbi.

În acești doi pași schimbarea este numele jocului. Cei mai mulți dintre noi ne întrebăm ce vom obține dacă ne schimbăm. Ceva de genul ce îmi iese mie la afacerea asta? Dar schimbarea despre care vorbim aici nu se referă la ceea ce obținem, ci la ceea ce suntem dispuși să renunțăm. Nu poți accepta ceea ce Dumnezeu încearcă să-ți dea pentru că mâinile tale sunt pline. Trebuie să renunţi la ceea ce ai pentru a obtine ceva nou.

Marea greșeală aici este că credem că suntem pregătiți ca Dumnezeu să ne îndepărteze defectele de caracter și apoi îi cerem cu umilință să le îndepărteze prin rugăciunea pasului al șaptelea. Cartea spune; „Atunci am finalizat Pasul Șapte.” Din păcate, acest proces de gândire nu este cu adevărat complet.

La pagina 76 primul paragraf; „Dacă răspunsul ne satisface, atunci ne uităm la Pasul șase.” Așa că am pus acele opt întrebări la pasul cinci și apoi ne uităm la pasul șase. „Am subliniat bunăvoinţa ca fiind indispensabilă. Suntem acum gata să-L lăsăm pe Dumnezeu să îndepărteze de la noi toate lucrurile despre care am admis că sunt contestabile?” Această întrebare este puțin diferită și mai la obiect decât numitele defecte de caracter. Lucruri pe care le-am admis și care sunt inacceptabile. Ne putem concentra mai ușor asupra acestui lucru. Uneori avem lucruri despre care nu suntem siguri că sunt inacceptabile? S-ar putea să merite să vă întrebați dacă credem că acest comportament este inacceptabil lui Dumnezeu. De obicei, asta răspunde la această întrebare! „Le poate El acum să le ia pe toate – pe fiecare? Dacă ne agățăm de ceva ce nu ne vom lăsa, îi cerem lui Dumnezeu să ne ajute să fim dispuși.”

Să nu uităm că pasul spune „complet gata”. Aici vine greșeala. Majoritatea oamenilor presupun că sunt pe deplin pregătiți pentru că spun așa sau s-au rugat, dar înseamnă în întregime că mi-am schimbat comportamentul sau cel puțin mă străduiesc să-l schimb. Aceeași greșeală este făcută la pasul șapte, crezând că rugăciunea este tot ce trebuie să fac. Înțelegem greșit cuvântul „Umil”. Doar pentru că mă rog să mi se înlăture aceste lucruri nu înseamnă că I-am cerut cu umilință.

Umilința și complet sunt mai mult decât cuvinte, sunt acțiuni. Mai întâi trebuie să fiu conștient de care sunt defectele mele, așa că fac o listă cu ele. Apoi, lângă fiecare notez opusul, așa că acum am o listă cu defectele mele și o listă cu ceea ce este opusul.

Trebuie să nu fac aceste defecte în mod activ (pasul șase), în timp ce, în același timp, practic activ opusul (pasul șapte). Esența pașilor șase și șapte este „Nu face ceea ce vrei să faci și obligă-te să faci ceea ce nu vrei să faci”. Vom ucide vechiul comportament prin non-acțiune și îl vom schimba cu o nouă acțiune. Aceste defecte sunt a doua natură pentru noi. Nu ne trezim doar într-o zi și încetezi să faci ceva ce ai făcut toată viața. Este nevoie de un efort conștient, de conștientizare, de rugăciune și de acțiune pentru a schimba aceste vechi comportamente.

Când Dumnezeu vede că încercăm cu adevărat să nu facem acestea și practicăm contrariile, asta înseamnă că suntem pe deplin pregătiți și îi cerem cu umilință ajutor. Dumnezeu îi va ajuta întotdeauna pe cei care se ajută singuri. A paisprezecea greșeală este să ne gândim că pașii șase și șapte sunt lucruri pe care le spunem sau ne rugăm, mai degrabă decât lucruri pe care trebuie să le facem. Majoritatea oamenilor greșesc pentru că pierd punerea accentului pe „Complet gata” și „Cerut cu umilință”.

Greșeala pe care o fac oamenii este că nu lucrează cu adevărat la acești doi pași. Ei cred că este mai degrabă o recunoaștere a faptului că avem un defect și acum vrem ca Dumnezeu să-l îndepărteze, așa că cerem în rugăciune și nu trebuie să facem nicio lucrare. Acești pași necesită multă muncă și efort din partea noastră. Este diferența dintre a ne maturiza (bărbați) și a rămâne copii (băieți). Dumnezeu nu înlătură defectele de caracter, El le permite să fie înlocuite cu ceva mai bun dacă depunem efort.

De exemplu, să presupunem că unul dintre defectele tale este că ești manipulator. Poți să te rogi tot ce vrei, dar asta nu se va schimba pentru că este atât de profund înrădăcinat în tine, a doua sa natură. Dar, dacă iei o decizie conștientă în fiecare dimineață în meditație și rugăciune, că ai conștientizarea acestui lucru și de-a lungul zilei încerci, cu fiecare șansă, să fii conformator și să accepți lucrurile cu care te întâlnești. Dacă te trezești gândindu-te la acele gânduri manipulatoare, te oprești să mergi acolo și, în schimb, te forțezi să taci în loc să încerci să controlezi. Când Dumnezeu crede că ai renunțat la asta, defectul tău va fi înlocuit cu un atribut pozitiv.

Prea mulți oameni nu fac nimic la acest pas. Unii chiar împărtășesc lucruri precum că șase și șapte sunt pașii lui Dumnezeu. Acesta este unul dintre cele mai nebunești lucruri din toate timpurile, crezând că Dumnezeu trebuie să facă un șase și un al șaptelea pas. Dumnezeu nu are nevoie să facă un al șaselea pas, dar tu ai!

A-i arăta lui Dumnezeu că suntem gata să ne schimbăm prin ceea ce facem mai degrabă decât prin cuvintele pe care le spunem este un pas uriaș pentru noi. A nu face ceea ce vrem să facem și a ne determina să facem ceea ce nu vrem arată că suntem complet pregătiţi. Arată că putem să-I cerem cu umilință!!!

Ai avut vreodată un defect și i-ai spus lui Dumnezeu că ești pe deplin gata să-l îndepărtezi? Dacă ar fi atât de ușor, toți cei din AA am fi lipsiți de defecte, dar desigur că nu este cazul. Sponsorii vă vor spune că nu este treaba voastră să eliminați defectele, ci treaba lui Dumnezeu, așa că continuați să vă rugați până când sunt eliminate. Sfat prost!

Rugăciunea în sine nu constituie „complet pregătit”, aceasta este o acțiune pe care trebuie să o manifestați. Partea lui Dumnezeu este să îndepărtezi defectul, dar partea ta este să devii complet pregătit să-l îndepărtezi. Acest lucru include, evident, ceva mai mult decât rugăciune. Acțiunea este cea cu care trebuie să susțineți rugăciunea.

Aceasta este, de asemenea, diferența pentru „Cu umilinţă” îi cerem să-l elimine. În acest caz, smerenia nu înseamnă cerșit sau a fi blând. Umilința este non-acțiunea pe care o faci pentru a nu face ceea ce faci în mod normal și acțiunea pe care o faci pentru a face ceva diferit.

Trebuie să învățăm cum să renunțăm la lucrurile negative și să mergem mai departe cu lucrurile pozitive din viață. În jungla din America Centrală, nativii aveau un mod special de a captura maimuțe. Se urcau într-un copac și făceau o mică gaură în copac de mărimea unei mingi de golf. Aşezau un băț și puneau niște mâncare în interiorul copacului și plecau. Când veneau maimuțele, băgau mâna acolo, apucau fructele și rămâneau cu mâna prinsă în copac. Nativii se întorceau și aruncau o plasă peste ele.

Tot ce trebuiau să facă maimuțele pentru a se elibera era să lase mâncarea și mâna lor putea să iasă din gaură. Atâta timp cât țineau pumnul strâns ținând mâncarea, mâna lor nu putea ieşi din gaură.

Morala poveștii este simplă. Dacă ești blocat, dă drumul și ești liber...

Iată un exercițiu pe care îl folosesc pentru a-i ajuta pe oameni să exerseze pașii șase și șapte:

Faceți o listă cu defectele dvs., începând cu cele mai mari la cele mai mici. Lângă fiecare scrieți opusul. Fă un efort conștient să fii atent la toate, dar ia pe rând și începe de acolo. De exemplu, să presupunem că cel mai mare defect al tău de caracter este „lacom” (a lua), opusul ar fi „generozitate” (a dărui).

În meditația voastră de dimineață, în timp ce priviți ziua care urmează, cereți-i lui Dumnezeu să vă conștientizeze lăcomia voastră și să vă ajute să oferiţi pe tot parcursul zilei. În timp ce ești conștient de toate defectele tale astăzi, vei exersa „dăruirea” cu fiecare șansă pe care o vei avea. Faceți ca oportunitatea să se întâmple, nu așteptați ca aceasta să se întâmple de la sine.

Tu iti creezi lumea. Dacă misiunea ta astăzi este să dăruieşti trebuie să înțelegi că asta nu înseamnă doar lucruri materiale. Dăruirea poate fi un cuvânt bun sau un zâmbet. Un bufon care să ajute. Fii un dăruitor, nu un primitor. Este posibil să fii nevoit să faci asta zile în șir sau poți alege să alegi unul diferit în fiecare zi. Știi ce? Nu contează să  pentru că lucrezi la „a fi complet pregătit” și la „a cere cu umilință” făcând asta. Dacă vrei să fii diferit, acționează diferit. Dacă vrei o viață mai bună, trebuie să fii o persoană mai bună. Despre asta este cu adevărat acest pas. Este cu siguranță un pas de acțiune și suntem, fără îndoială, în curs de a-l face. Nu vă descurajaţi de balastul care încă mai este. Dumnezeu nu a terminat încă cu noi!

Problema, Solutia, Programul

Primul pas în recuperare este: care este problema? Aceste informații au venit practic de la Dr. Silkworth. Dr. Silkworth a fost persoana care a determinat problema alcoolismului. I-a dat asta lui Bill. Așa că vom folosi Opinia doctorului și Povestea lui Bill pentru a arăta: care este problema? Apoi, după prima secțiune a cărții... vom intra în: care este soluția problemei? Acesta este pasul doi, Există o soluție, Mai mult despre alcoolism și Noi agnosticii. Aceste trei capitole ne vor oferi informații pentru rezolvarea problemei.

Odată ce obținem aceste două lucruri, acestea sunt fundația pentru recuperare. Scopul principal al cărții noastre este să ne arate cum să ne recuperăm. Următorii zece pași, pașii trei până la doisprezece sunt un program de acțiune planificat care va aduce soluția care va depăși problema. Deci, în capitolele cinci, șase și șapte este programul de acțiune planificat.

Este un proces foarte simplu. Care este problema? Noi spunem că este neputința. Și este evident. Dacă problema este neputința, soluția ar fi puterea. Și dacă problema este neputința și soluția este puterea, scopul principal se află atunci în cei zece pași care urmează (de la trei la doisprezece) care ne vor permite să găsim acea Putere care ne va rezolva problema.

Inventarul grupului A.A.

 Inventarul grupului A.A.

Multe grupuri realizează periodic un ‚şedinţă de inventar al grupului’ pentru a evalua cât de bine îşi îndeplineşte grupul scopul său primar: de a-i ajuta pe alcoolici să se recupereze cu ajutorul celor 12 Paşi sugeraţi pentru recuperare. Unele grupuri fac acest inventar prin analizarea celor Douăsprezece Tradiţii, câte una pe rând, pentru a vedea cât de bine aplică aceste principii.
Următoarele întrebări, extrase din experienţa A.A.-ului, pot fi utile în obţinerea unei conştiinţe de grup avizate. E de aşteptat ca grupurile să dorească să adauge şi alte întrebări pe această listă:
1. Care e scopul de bază al grupului?
2. Ce altceva mai poate face grupul pentru a transmite mesajul?
3. Reuşeşte grupul să atragă membri din diferite medii sociale? Observăm în grup o imagine reprezentativă a comunităţii locale?
4. Membrii nou-veniţi rămân lângă grup sau ne dăm seama că aceştia pleacă în număr mare? Dacă da, de ce? Ce putem face ca grup în acest sens?
5. Accentuăm importanţa năşitului? Cât de eficient e acest proces? Ce putem face mai bine în această direcţie?
6. Avem grijă să păstrăm anonimatul membrilor actuali sau foşti ai grupului, în afara sălii de şedinţe? Reuşim să lăsăm în grup lucrurile care au fost împărtăşite de aceştia?
7. Ne facem timp să le explicăm tuturor membrilor grupului valoarea pe care activităţi precum sarcinile de pregătire a răcoritoarelor şi curăţenia o au pentru grup? Se înţelege faptul că acestea reprezintă ‚bucăţi’ din eforturile de a lucra Pasul 12?
8. Au toţi membrii grupului ocazia de a vorbi în cadrul şedinţelor şi de a participa la alte activităţi de grup?
9. Ţinând minte că ocuparea unei funcţii reprezintă o mare responsabilitate care nu rezultă dintr-un concurs de popularitate, ne alegem reprezentanţii cu suficientă grijă?
10. Facem tot ce putem pentru ca locul nostru de întâlnire să fie unul plăcut?
11. Îşi îndeplineşte grupul obligaţiile faţă de cele Trei Moşteniri ale A.A.-ului – Recuperare, Unitate şi Serviciu?
12. Ce a făcut grupul în ultima vreme pentru a aduce mesajul A.A. în atenţia profesioniştilor din comunitate – medici, preoţi, angajaţi ai sistemului de justiţie şi educaţi etc., precum şi a altora care sunt de multe ori cei care îi întâlnesc mai întâi pe alcoolici?
13. Cum îşi îndeplineşte grupul responsabilităţile faţă de Tradiţia Şapte?

EXTRAS DIN BROSURA: P-16 Grupul AA... Unde începe totul

DESPRE SANATATEA MENTALA

Înțelegerea termenului de nebunie în spiritul Cărții mari este importantă în primul rând pentru a preveni teama noului venit. Auzim tot timpul oameni care au fost în preajma AA de ceva vreme și povestesc despre frica pe care au simțit-o când erau noi și au văzut cuvântul nebunie în al doilea pas. Auzim iar și iar că noului venit i s-a blocat acceptarea primului pas, într-o măsură sau alta, pentru că ar implica că erau nebuni. Înlăturarea acestor temeri în noul venit ar fi în sine suficientă pentru a justifica un studiu și o explicație a cuvântul nebunie.

Un alt beneficiu evident al înțelegerii termenului de nebunie este acela de a înțelege mai bine Cartea Mare. Acest lucru ne ajută să înțelegem și să lucrăm mai bine pașii Alcoolicilor Anonimi. Acest lucru este valabil mai ales pentru pașii unu, doi și trei. Cu lucrul mai bine la pași probabilitatea recuperării noastre crește și calitatea recuperării noastre este îmbunătățită.

Câteva comentarii direct legate de „nebunie”. Iată mai jos pașii de la 1 la 3 în forma lor cea mai elementară și cum cunoștințele noastre despre „nebunie” ne ajută să înțelegem și să lucrăm acești pași.

PASUL 1: Problema - Neputința - Gândire disproporționată sau nebunie

PASUL 2: Soluția - O putere mai mare - Gândire proporționată sau sănătate mentală

PASUL 3: Decizia între pasul 1 și 2 - O decizie între nebunie și sănătate

La pasul trei ni se cere să alegem între pasul unu și pasul doi. Aceasta este la fel cu a face o alegere între starea noastră de neputință față de alcool și a accepta o putere mai mare decât noi înșine, care ne va rezolva problema. Este o alegere între sănătate mentală și nebunie. Acest lucru este, de asemenea, același cu alegerea între a trăi în problemă (pasul unu) și a trăi în soluție (pasul doi) despre care vorbim atât de des în întâlniri.

Anatomia neputinței noastre față de alcool este simplă. Obsesia ne garantează că vom avea un moment de gândire disproporționată când vom decide să bem. Alergia ne face imposibil să renunțăm la băutură odată ce am început.

Dacă nu putem prezice/prevedea când vom începe, din cauza obsesiei, și dacă nu putem prezice când ne vom opri, din cauza alergiei, atunci suntem neputincioși față de alcool.

Evident, dacă nu începem niciodată să bem nu ar trebui să ne facem griji cu privire la alergia care ne face să continuăm să bem odată ce am început. Asa că întreaga cheie a alcoolismului nostru se află în timpul în care obsesia noastră pentru alcool este atât de puternică încât ne controlează mintea. Timpul chiar dinaintea primei băuturi.

De aceea principalul obiectiv al studiului din cartea mare (cap. Mai multe despre alcoolism) este nebunia primei băuturi. Aici nebunia și neputința față de alcool sunt același lucru.

Insanity of Alcoholism - Just Love Audio

TRADITIA 5

 

Scopul nostru principal

Tradiția a cincea: Fiecare grup are un singur scop principal: să-și transmită mesajul alcoolicului care încă suferă.

Scopul principal AA

Scopul principal al oricărui grup AA este de a transmite mesajul AA către alcoolici . Experiența cu alcoolul este un lucru pe care toți membrii AA îl au în comun. Este înșelător să sugerezi sau să dai impresia că AA rezolvă alte probleme sau știe ce să facă în legătură cu dependența de droguri.
Retipărit de la The AA Group ... Where It All Begins, p. 18, cu permisiunea AA World Services, Inc.

Unicitatea scopului AA

Prima noastră datorie, ca societate, este să ne asigurăm propria supraviețuire. Prin urmare, trebuie să evităm distragerile și activitățile polivalente. Un grup AA, ca atare, nu poate să-și asume toate problemele personale ale membrilor săi, cu atât mai puțin problemele lumii întregi.

Sobrietatea – eliberarea de alcool – prin predarea și practicarea celor Doisprezece Pași este singurul scop al unui grup AA. Grupurile au încercat în mod repetat alte activități și întotdeauna au eșuat. De asemenea, s-a aflat că nu există nicio modalitate posibilă de a transforma pe nealcoolici membri AA . Trebuie să ne limităm calitatea de membri la alcoolici și trebuie să ne limităm grupurile AA la un singur scop. Dacă nu ne ținem de aceste principii, aproape sigur ne vom prăbuși. Și dacă ne prăbușim, nu putem ajuta pe nimeni.
Retipărit din Probleme Other Than Alcohol , cu permisiunea AA World Services, Inc.

---

„Sunt aceia care prevăd că AA ar putea deveni un nou vârf de lance pentru o trezire spirituală în întreaga lume. Când prietenii noștri spun aceste lucruri, sunt amândoi generoși și sinceri. Dar noi cei din AA trebuie să reflectăm că un astfel de tribut și o astfel de profeție s-ar putea dovedi a fi o băutură amețitoare pentru cei mai mulți dintre noi – adică dacă am ajunge cu adevărat să credem că acesta este adevăratul scop al AA și dacă am începe să se comporta in consecinta.

Prin urmare, Societatea noastră se va agăța cu prudență de unicul său scop: transmiterea mesajului către alcoolicul care încă suferă. Să ne rezistăm mândriei presupuneri că, din moment ce Dumnezeu ne-a îngăduit să facem bine într-un anumit domeniu, suntem destinați să fim un canal al harului mântuitor pentru toată lumea.”

Co-fondatorul AA Bill W., 1955
Retipărit de la Grupul AA … Unde începe totul, p. 7, cu permisiunea AA World Services, Inc.

extrase din ghidul grupului aa

  Reprezentatul general al serviciului (RGS): Fiind conectaţi cu alte grupuri şi cu birouri generale şi regionale ale serviciilor, RGS are legătură cu Conferinţa Generala a Serviciului, prin care grupurile din SUA şi Canada îşi fac cunoscută experienţa şi exprimă conştiinţa de grup colectivă a AA. Numit uneori “păstrătorul tradiţiilor”, RGS se familiarizează cu A Treia Moştenire - responsabilitatea noastră de a acorda serviciile în mod gratuit. Ei sunt aleşi, de obicei, pe o perioadă de doi ani pentru a :

· reprezenta grupul la reuniunile judeţene şi regionale ale serviciului;
· informa membrii grupului despre activităţile serviciului general în zonă;
· primi şi comunica grupului orice e-mail de la BGS, inclusiv a scrisorilor informative, inclusiv a Cutiei 4-5-9 care este principalul instrument de comunicare cu Comunitatea.
RGS poate să îi asiste pe membrii grupului în rezolvarea anumitor probleme, mai ales a celor legate de Tradiţii. În realizarea sarcinilor lor, ei pot să apeleze la toate serviciile oferite de BGS.
Odată cu alegerea RGS, este ales şi un “adjunct” cu care acesta poate să îşi împartă sarcinile şi care îl poate înlocui pe acesta atunci când nu poate participa la toate reuniunile.

Printre alte lucruri, anonimatul în cadrul Comunităţii înseamnă că renunţăm la prestigiul personal în orice activitate derulăm în A.A. pentru a-i ajuta pe alcoolici. Şi, în spiritul Tradiţiei 12, ni se aminteşte mereu să plasăm ‚principiile deasupra personalităţii’.

Ce reprezintă conştiinţa de grup avizată?
Conştiinţa de grup este conştiinţa colectivă a membrilor grupului şi reprezintă astfel unanimitatea faţă de o problemă, înainte ca o decizie să fie luată în legătură cu aceasta. Acest lucru e obţinut de membrii de grup prin împărtăşirea tuturor informaţiilor, punctelor personale de vedere şi a practicării principiilor A.A. Pentru a fi complet informat, e nevoie de bunăvoinţa de a asculta cu o minte deschisă opiniile minorităţii.
În cazul chestiunilor mai delicate, grupul acţionează mai încet – descurajând deciziile formale până când nu se ajunge la un sentiment clar al perspectivei colective. Prin plasarea principiilor înainte personalităţilor, membrii grupului se feresc de opiniile dominante. Vocea sa e auzită atunci când un grup bine-informat ajunge la o decizie. Rezultatul depinde mai mult de o numărătoare de ‚da’-uri şi ‚nu’-uri – exact pentru că aceasta este expresia spirituală a conştiinţei de grup. Termenul de ‚conştiinţă de grup avizată’ se referă la faptul că au fost studiate informaţii pertinente şi că toate părerile au fost ascultate înainte ca grupul să voteze asupra unei chestiuni.

Inventarul grupului A.A.
Multe grupuri realizează periodic un ‚şedinţă de inventar al grupului’ pentru a evalua cât de bine îşi îndeplineşte grupul scopul său primar: de a-i ajuta pe alcoolici să se recupereze cu ajutorul celor 12 Paşi sugeraţi pentru recuperare. Unele grupuri fac acest inventar prin analizarea celor Douăsprezece Tradiţii, câte una pe rând, pentru a vedea cât de bine aplică aceste principii.
Următoarele întrebări, extrase din experienţa A.A.-ului, pot fi utile în obţinerea unei conştiinţe de grup avizate. E de aşteptat ca grupurile să dorească să adauge şi alte întrebări pe această listă:
1. Care e scopul de bază al grupului?
2. Ce altceva mai poate face grupul pentru a transmite mesajul?
3. Reuşeşte grupul să atragă membri din diferite medii sociale? Observăm în grup o imagine reprezentativă a comunităţii locale?
4. Membrii nou-veniţi rămân lângă grup sau ne dăm seama că aceştia pleacă în număr mare? Dacă da, de ce? Ce putem face ca grup în acest sens?
5. Accentuăm importanţa năşitului? Cât de eficient e acest proces? Ce putem face mai bine în această direcţie?
6. Avem grijă să păstrăm anonimatul membrilor actuali sau foşti ai grupului, în afara sălii de şedinţe? Reuşim să lăsăm în grup lucrurile care au fost împărtăşite de aceştia?
7. Ne facem timp să le explicăm tuturor membrilor grupului valoarea pe care activităţi precum sarcinile de pregătire a răcoritoarelor şi curăţenia o au pentru grup? Se înţelege faptul că acestea reprezintă ‚bucăţi’ din eforturile de a lucra Pasul 12?
8. Au toţi membrii grupului ocazia de a vorbi în cadrul şedinţelor şi de a participa la alte activităţi de grup?
9. Ţinând minte că ocuparea unei funcţii reprezintă o mare responsabilitate care nu rezultă dintr-un concurs de popularitate, ne alegem reprezentanţii cu suficientă grijă?
10. Facem tot ce putem pentru ca locul nostru de întâlnire să fie unul plăcut?
11. Îşi îndeplineşte grupul obligaţiile faţă de cele Trei Moşteniri ale A.A.-ului – Recuperare, Unitate şi Serviciu?
12. Ce a făcut grupul în ultima vreme pentru a aduce mesajul A.A. în atenţia profesioniştilor din comunitate – medici, preoţi, angajaţi ai sistemului de justiţie şi educaţi etc., precum şi a altora care sunt de multe ori cei care îi întâlnesc mai întâi pe alcoolici?
13. Cum îşi îndeplineşte grupul responsabilităţile faţă de Tradiţia Şapte?

Întâlnirile de afaceri
În cele mai mult grupuri, reprezentantul grupului anunţă întâlnirea de afaceri , de obicei, o dată pe lună sau trimestrial.
În timp ce anumite grupuri le permit ocazional unor non-membri să participe, doar membrii grupului au dreptul să voteze. Afacerile grupului pot să includă: ocuparea unor noi funcţii, programarea şedinţelor de grup, primirea şi discutarea rapoartelor financiare periodice ale casierului; ascultarea unor rapoarte de progres din partea reprezentantului grupului şi a altor membri cu diferite funcţii în grup; repartizarea fondurilor în exces către inter-grup, Biroul General de Servicii sau alte servicii zonale ale A.A.-ului.
Înainte de vot, e important ca membrii să primească toate datele despre subiectul ales pentru şedinţă. În multe cazuri, câţiva membri pot fi rugaţi să analizeze argumentele pro şi contra privind respectiva chestiune şi de a prezenta aceste argumente în cadrul şedinţei de grup. Poate să fie nevoie de ceva timp pentru a putea ajunge la o conştiinţă de grup avizată, indiferent dacă sunt în discuţie subiecte majore sau de mai mică importanţă. Dar e important ca punctul de vedere al minorităţii, sau al celor care au păreri opuse, să fie ascultate deopotrivă cu cele ale majorităţii. În anumite cazuri, se poate ajunge chiar la răsturnări de situaţie.
Întâlnirile de afaceri sunt programate, de obicei, înainte sau după şedinţa obişnuită de grup. Ele tind să fie informale, însă obiceiul diferă de la grup la grup. Unele grupuri au încercat să observe ‚Regulile de Ordine ale lui Robert’, pentru a-şi da seama că mulţi membri nu au experienţa procedurilor de dezbatere şi se simt prea intimidaţi pentru a lua cuvântul. Dincolo de asta, există natura spirituală a Comunităţii, întrupată în Tradiţiile şi Conceptele noastre care ne oferă suficient de multă îndrumare.

Despre problemele de grup
Problemele de grup sunt de multe ori dovada faptului că există opinii sănătoase şi diversificate între membrii grupului. Ele ne dau ocazia, cum spun cei 12 Paşi, “să aplicăm aceste principii în toate domeniile vieţii noastre”.
Problemele de grup pot să apară sub forma unor întrebări de genul: Ce poate să facă grupul în legătură cu cei care au mereu recăderi? Ce putem face să existe o participare mai serioasă la întâlniri? Cum putem face ca mai multe persoane să se implice în treburile de grup? Ce putem face atunci când se încalcă anonimatul unui membru? Ce facem cu “pasul treisprezece”? Cum putem să le facem faţă ‚diaconi însângeraţi’, acei “veterani” care insistă că ei ştiu ce e mai bine pentru grup? Cum putem să-i facem pe “veterani” să ne împărtăşească experienţa lor pentru rezolvarea dilemelor de grup?
Aproape fiecare problemă de grup are o rezolvare, la care se ajunge de obicei prin acel mecanism numit „conştiinţă de grup avizată”. Dar mai presus de toate, ceea ce s-a dovedit a fi mai eficient decât orice controversă sau acuzaţii personale, au fost: simţul umorului, pauze pentru calmarea spiritelor, răbdare, respect, bunăvoinţa de a asculta şi de a aştepta – dar şi un simţ al corectitudinii şi încrederea într-o „Putere Superioară nouă înşine”.

Ce nu face AA-ul
Tradiţia Zece: Comunitatea AA nu exprimă nici o opinie referitoare la vreun subiect exterior; este foarte important ca numele AA să nu fie amestecat niciodată în controverse publice.

1. Nu recrutează membri şi nu îi motivează pe alcoolici să se recupereze.
2. Nu are registre de prezenţă ale membrilor
3. Nu îi monitorizează şi nu încearcă să-i controleze pe membrii săi.
4. Nu face pronosticuri şi nu dă diagnostice medicale sau psihologice.
5. Nu oferă tratament medicamentos, psihiatric, droguri şi nu face internări.
6. Nu oferă adăpost, mâncare, haine, locuri de muncă, bani sau alte servicii.
7. Nu oferă consiliere vocaţională sau pe probleme domestice.
8. Nu se angajează şi nu face sponsorizări pentru cercetare.
9. Nu se afiliază cu agenţii sociale (deşi mulţi membri şi grupuri cooperează cu ele)
10. Nu oferă servicii religioase.
11. Nu se angajează în nici o controversă legată de alcool sau alte chestiuni.
12. Nu acceptă bani pentru serviciile sale sau contribuţii din alte resurse din afara AA-ului
13. Nu oferă scrisori de recomandare către tribunal, avocaţi, oficiali, şcoli, firme, agenţii sociale sau alte organizaţii sau instituţii.

NEINTELEGERI LA PASUL 5

Există două neînțelegeri frecvente Pasul cinci. 

Avertismentul aici este să fii cât se poate de deschis și sincer. La pagina 72 al 2-lea paragraf se spune; „Dacă sărim peste acest pas vital, s-ar putea să nu depăşim băutura.” Deci, dacă nu facem asta, cel mai probabil ne vom îmbăta, iar dacă ne vom îmbăta, nu vom găsi niciodată liniște reală a minţii.

Te-ai întrebat vreodată de ce admitem aceste lucruri lui Dumnezeu, nouă înșine și altei ființe umane? Admitem lui Dumnezeu pentru iertare, nouă înșine pentru înțelegere și altei ființe umane pentru smerenie.

Există câteva instrucţiuni în pasul cinci care sunt adesea trecute cu vederea. Ultimul paragraf de la pagina 75 ne cere să facem opt lucruri specifice.

1. „Întorcându-ne acasă, găsim un loc în care să fim liniștiți timp de o oră, analizând cu atenție ceea ce am făcut.” Această reflecție liniștită este o parte importantă și complexă a sobrietății tale. Este un moment personal de pace și ușurință de împărtășit cu Dumnezeu.

2. „Îi mulțumim lui Dumnezeu din adâncul inimii noastre că Îl cunoaștem mai bine.” Ar trebui să ai această nouă conștientizare a lui Dumnezeu. Aveți o conversație cu El și mulțumiți pentru binecuvântările voastre.

3. „Luând această carte de pe raftul nostru, ne întoarcem la pagina care conține cei doisprezece pași.” Cartea o deschideți la pagina 59.

4. „Citind cu atenție primele cinci propuneri, întrebăm dacă am omis ceva, pentru că construim un arc prin care vom trece în cele din urmă către un om liber.” Trebuie să ne uităm bine la ceea ce am făcut până acum în ceea ce privește primii cinci pași. O reflecție sinceră va aduce mari dividende.

5. „Este munca noastră solidă până acum?” Aș fi putut să fac mai bine? Îmi lipsește ceva?

6. „Sunt pietrele la locul lor?” Principala întrebare aici este dacă am fost sinceri în ceea ce am făcut până acum?

7. Ne-am zgarcit cu cimentul pus în fundație? Mi-am împărtășit adevăratele sentimente sau mă rețin?

8. Am încercat să facem mortar fără nisip? Doar intelectualizez asta sau primii cinci pași au fost din inimă?

Un alt lucru important este listat la pagina 57 din 12&12, în partea de jos a paginii; „Până când nu am vorbit cu deplină candoare despre conflictele noastre și am ascultat pe altcineva făcând același lucru, tot nu ne aparținem.” Deci, nu numai că trebuie să facem un al 5-lea pas, trebuie să ascultăm pe altcineva făcând pe al lor. Avem nevoie să înțelegem beneficiile programului AA, astfel încât să putem ajuta o altă persoană să-și facă al 5-lea pas și să îi oferim feedback bun de recuperare. 

A doua neînțelegere este să nu iei acea oră în contemplare după al cincilea pas și să nu-i asculți pe alții care fac al cincilea pas.

Există un întreg grup de oameni în recuperare care cred că nu dăm sfaturi, aceasta nu este „treaba” noastră, ca să spunem așa. Pasul cinci din Doisprezece&Doisprezece vorbește despre umilință. Oferă cea mai mare definiție a umilinței care poate fi văzută, pagina 58 primul paragraf; „Pentru cei care au făcut progrese în AA, este recunoașterea clară a ceea ce și cine suntem cu adevărat, urmată de o încercare sinceră de a deveni ceea ce am putea fi.”

Apoi continuă să vorbească despre cât de multe necazuri ne-a cauzat „auto-amăgirea” toată viața. Din această cauză ei fac o afirmație importantă, pagina 59 primul paragraf; „De aceea, a fost cel mai evident că o autoevaluare solitară și recunoașterea defectelor noastre doar pe baza acestui lucru nu ar fi suficient.” Apoi ne spune că noi avem nevoie de ajutor din afară, de ajutorul lui Dumnezeu și al unei alte ființe umane.

Tot pe același paragraf ne spune; „Numai discutând despre noi înșine, nereținând nimic ascuns, doar fiind dispuși să primim sfaturi și să acceptăm instrucţiuni, am putea păşi către o gândire corectă, onestitate solidă și umilință autentică.” Sfatul pe care trebuie să-l luăm vine de unde? De la o altă persoană în recuperare. Deci iată. Oferim sfaturi și îndrumări oamenilor cu care lucrăm, indiferent de cât timp au fost abstinenţi. Este întotdeauna mai ușor să vezi o problemă cu un alt set de ochi.

Din cartea:

The 20 Most Misunderstood, Misinterpreted, Mistakes: Of the Big Book of Alcoholics Anonymous

De Danny Falcone

TRADITIA 5

 

TRADITIA 5

 „Fiecare grup are un singur scop principal - să-și transmită mesajul alcoolicului care încă suferă.”

Cofondatorul nostru Bill W. a spus că este mai bine să faci un lucru bine decât multe lucruri rău. Lucrul pe care AA îl face este că un alcoolic îl ajută pe altul. Asta este. Pe vremuri, oamenii credeau că AA a ajutat atât de bine alcoolicii, că poate că va deveni o nouă religie mondială. Azi bețivii, mâine lumea! Dar nu, „Ține-te de expertiza ta”. Nu putem salva lumea. Avem un singur scop principal, să transmitem mesajul alcoolicului care încă suferă.

Astăzi, înseamnă că atunci când sunt într-o întâlnire, nu pot remedia depresia cuiva, problemele conjugale, problemele financiare etc. Nu pot face decât un singur lucru bine – să vorbesc despre experiența mea cu alcoolismul și despre ce am făcut pentru a-mi menține recuperarea. I-am auzit pe cei mai vechi vorbind despre asta în câteva dintre discuțiile lor deschise și chiar m-a speriat - ceea ce m-a făcut să fac câteva schimbări majore în modul în care am vorbit la mese, cum am lucrat cu noii veniți și cum mi-am exersat Programul. Au subliniat, iar și iar, „...să-și ducă mesajul...”. „Care este mesajul pe care îl porți?” Mesajul este, desigur, Programul AA de recuperare – cei Doisprezece Pași, promisiunea unei treziri spirituale dacă sunt urmați, recuperarea de la alcoolism și toate grozavele promisiuni din Pașii 5, 11 si 12,  plus toate celelalte care sunt presărate în Cartea Mare. Chiar m-au înțeles când mi-au sugerat că, dacă cineva nou intră pe ușă și este lovit de alcoolism - nu este sigur să spun că au fost conduși aici pentru Programul de recuperare dovedit al AA? Așa fiind adevărat, cine cred că sunt pentru a le arăta „versiunea mea” sau pentru a le arăta vreun program alternativ de recuperare? Eram dispus să le risc viața în „programul meu”? Oricum, m-am speriat puțin când mi-am dat seama de eroarea căilor mele, care m-au adus înapoi în Cartea Mare cu o motivație reînnoită. Am luat decizia că acum sunt dispus să pun viața cuiva în joc cu nimic altceva decât Programul AA. 

Un alt lucru pe care mi-l amintește această Tradiție este că nu spune că este doar pentru noul venit care suferă. Uneori, alcoolicul care suferă este un bătrân, un mijlociu sau un tip cu un an sau doi care stă în fața mea. Această Tradiție mă întreabă cât de mult curaj am? - am curajul și smerenia (da, ambele în același timp) să-i transmit mesajul tipului cu de două, cinci sau zece ori mai mult timp de la ultimul pahar decât mine? Pot să o fac într-un mod care să fie atractiv și să nu pară egoist? Pentru asta, am descoperit că am nevoie de multă intervenție divină pentru că, indiferent de motiv, oricine are mult mai mult timp decât mine mă intimidează. Sunt oarecum nervos când încerc să le transmit mesajul.

În cele din urmă, această Tradiție îmi amintește că nu eu sunt cel care rezolvă problemele, ci Dumnezeu. Aceasta face parte din acordul „...carry its message...” menționat mai sus, dar este foarte important, așa că o spun din nou. Nu pot face decât prin experiența mea. Bunăvoința mea este cheia și înțelegerea Tradiției care  împreună cu pasul 12 lucrează. Ego-ul meu vrea să creadă că am toate răspunsurile, vrea să dau sfaturi și să strige recuperarea, dar și frica mea egocentrică mă oprește pentru că: „De ce ar vrea cineva să audă de la mine?” sunt sfâşiat! Nu voi crește spiritual dacă mă opresc din cauza fricii. Aceasta este o reamintire constantă că Dumnezeu lucrează prin mine, pentru a ajuta alcoolicul care suferă. Dumnezeu este acolo unde este seva adevărată, de acolo vine adevărata seninătate - nu de la mine. Eu transmit mesajul lui Dumnezeu prin învățăturile și practicile celor Doisprezece Pași.

MATTHEW W, Drumul spre recuperare, Plymouth

Tradition Five | Alcoholics Anonymous - Great Britain

Există un singur mesaj pe care să-l transmitem. 

Cât despre cum o persoană își gestionează restul treburilor? Cu excepția cazului în care sobrietatea lor este, fără îndoială, în pericol, aceste afaceri nu sunt treaba noastră.

 Din: Limbajul inimii, p223

„Prima noastră datorie, ca societate, este să ne asigurăm propria supraviețuire. Prin urmare, trebuie să evităm distragerile și activitatea polivalentă. Un grup AA, ca atare, nu poate prelua toate problemele personale ale membrilor săi, cu atât mai puțin problemele lumii întregi.

„Sobrietatea – eliberarea de alcool – prin învățarea și practicarea celor Doisprezece Pași, este singurul scop al unui grup AA....Trebuie să ne limităm apartenenţa la alcoolici şi trebuie să ne limităm grupurile AA la un singur scop. Dacă nu ne ţinem de aceste principii aproape sigur ne vom prăbuși. Și dacă ne prăbușim, nu putem ajuta pe nimeni”.

Lista de verificare a tradițiilor - TRADITIA 5

 

Lista de verificare a tradițiilor de la AA Grapevine

Aceste întrebări au fost publicate inițial în AA Grapevine. Deși au fost inițial destinate în primul rând utilizării individuale, multe grupuri AA le-au folosit de atunci ca bază pentru o discuție mai largă.

• Vizualizați PDF

TRADITIA 5 : “NICI UN GRUP NU ARE ALT SCOP PRIMORDIAL UNIC DECAT SA TRANSMITA MESAJUL SAU ALCOOLICULUI CARE MAI SUFERA.”

1. Ma eschivez eu vreodata spunand: “Nu sunt un grup, de aceea una sau alta traditie nu mi se potriveste” ?

2. Chiar cu riscul de a-l face sa se supere pe mine ca nu i-am imprumutat bani, sunt eu gata sa ii fac cunoscute cu fermitate limitele ajutorului A.A. unui nou venit ?

3. Am abuzat eu astazi de un membru A.A. cerandu-i o favoare sau o consideratie speciala numai ca suntem membrii ai A.A.-ului ?

4. Suni eu gata sa fac cei doisprezece pasi cu un nou venit, fara a tine seama cine e si ce inseamna el pentru mine ?

5. Ajut eu grupul meu in orice fel, asa cum pot, ca sa-si atinga scopul sau primordial ?

6. Imi amintesc eu ca si cei cu vechime in A.A. pot fi alcoolici care inca sufera ? incerc eu in egala masura sa-i ajut pe ei si, in acelasi timp sa invat de la ei ?

INSTRUCȚIUNI PASUL 11

  Să vedem ce ne spune Bill despre utilizarea Pasului 11. Amintiți-vă că Pasul 11 ​​spune, am căutat prin rugăciune și meditație să ne îmbunătățim contactul conștient cu Dumnezeu, nu să menținem, ci să îmbunătățim. Am făcut-o deja, am dezvoltat-o ​​într-o anumită măsură. Dar acum, putem începe să o dezvoltăm în continuare. 

Uitându-te la procesul total din viața noastră, ajungem să lucrăm Unu și Doi și ajungem la Trei. Trei este unul dintre stâlpii acestui lucru, în care luăm decizia de a ne preda voinţa. Asta e doar o decizie. Pentru a duce la îndeplinire această decizie, trebuie să înlăturăm lucrurile care ne blochează spre Dumnezeu. Facem asta în Patru, Cinci, Șase, Șapte, Opt și Nouă, și chiar și în Zece, eliminăm altele. Deci, aceasta este efectuarea deciziei. 

Acum că am îndepărtat lucrurile care ne blochează de la decizia din Pasul Trei, acum putem opera; începem să operăm, Pasul unsprezece, care este primirea îndrumărilor lui Dumnezeu în viețile noastre. Într-adevăr, punctul culminant al întregii lucrări este întoarcerea voinței noastre și Unsprezece, primirea voinței lui Dumnezeu, schimbarea direcțiilor în viața umană. Toți acești pași din mijloc fac acest lucru posibil. Acum că am făcut ceea ce spune el, ar trebui să avem deja un anumit sens. Dar Pasul Unsprezece este un instrument pentru a îmbunătăți indicațiile lui Dumnezeu pentru vietile noastre. Să vedem cum a făcut-o.

(p. 85, alin. 4; p. 86, alin. 1) „Pasul unsprezece sugerează rugăciune și meditație. Nu ar trebui să fim timizi în această chestiune a rugăciunii. Bărbați mai buni (sus. din p. 86) decât noi au folosit în mod constant. Funcționează, dacă avem atitudinea potrivită și lucrăm la asta.

Trebuie să lucrăm la asta. Acesta nu este ceva ce putem dezvolta instantaneu.

(p. 86, alin. 1) „Ar fi ușor să fii vag în această chestiune. Cu toate acestea, credem că putem face câteva sugestii clare și valoroase.

Să ne uităm la această afirmație. Bill a spus că ar fi ușor să fii vag despre... această chestiune. Amintiți-vă că Bill nu era un gigant spiritual la acest punct, sau  fusese în chestia asta doar de câțiva ani. 

Dacă ne uităm la cele două subiecte, rugăciunea și meditația, s-au scris multe, multe volume pe aceste două subiecte, despre rugăciunea însăși, să nu mai vorbim de multele ore pe care omul le-a petrecut studiind meditația. Totuși, a fost capabil să așeze pe... două pagini și jumătate o procedură pentru a le oferi oamenilor o viață spirituală care era falimentară pe de-a-ntregul. Felul în care a făcut-o a fost - a spus că nu pot să te învăț orice despre rugăciune și meditație, nu știu nimic despre asta. Nu am capacitatea să te învăț sau să-ți spun nimic despre asta. Dar el a spus: Îți voi oferi aceleași sugestii clare și valoroase. Îți voi oferi niște exerciții zilnice de exersat. A spus, dacă vei practica aceste exerciții în fiecare zi, vei dezvolta o viață de rugăciune și meditație. 

Așa că ne va spune pe aceste două pagini. Începe cu ce să facem seara. Apoi ne spune ce să facem dimineața. Ne spune ce să facem când avem nehotărâre. Ne spune cum să ne rugăm. Ne spune ce să facem în caz de îndoială. Dacă facem aceste lucruri în fiecare zi, refacem aceste procese, vom dezvolta un individ cu o viaţă sănătoasă în rugaciune si meditatie. Este ceva la care trebuie să lucrăm folosind aceste sugestii în fiecare zi. Și începe cu noaptea.

INSTRUCȚIUNEA nr. 1

(p. 86, alin. 2) „Când ne retragem noaptea, ne revizuim în mod constructiv ziua. Am fost resentimentari, egoiști, necinstiți sau cu frică? Suntem datori cu scuze? Am ținut ceva pentru noi, care ar trebui să fie discutat cu o altă persoană imediat?

Și putem spune, chiar am lucrat la Pasul Zece? 

Aceasta explică o relație importantă între Pasul 10 si Pasul 11.

(p. 86, alin. 2) 

1-„Am fost amabili și iubitori față de toți? 

2-Ce am fi putut face mai bine? 

3-Ne-am gândit la noi înșine majoritatea timpului? 

4-Sau ne gândim la ce am putea face pentru alții, la ce am putea împacheta în raza vieții? 

Dar trebuie să fim atenți să nu ne îndreptăm spre îngrijorare, remuşcări sau reflecţii morbide, pentru că asta ne-ar diminua utilitatea pentru ceilalţi. După ce (1) ne-am făcut recenzia, (2) cerem iertarea lui Dumnezeu și (3) întrebăm ce măsuri corective ar trebui luate.'

Noi cerem asta. Solicităm acele indicaţii specifice în viața noastră, pentru că vedem... cum am ajuns în ziua aceea. Vom vedea nevoile noastre, ceea ce vrem ca Dumnezeu să ne îndrume în acest domeniu. 

Am făcut o foaie mică de hârtie și, din nou, nu este nimic nou. În partea stângă a foii am enumerat caracteristica personalității a unei persoane cu voință proprie. Am mers la Cartea Mare și am depistat defectele de caracter despre care Bill a vorbit pe tot parcursul. Egocentric, egoist, necinstit, ființă umană înspăimântată și lipsită de consideraţie. Apoi am mers la „Doisprezece și Doisprezece” scrisă vreo treisprezece ani mai târziu, după ani de experiență și discuții cu mulți, mulți oameni care sunt bine înțeleși în natura umană. Sunt sigur că știa mai multe despre natura oamenilor atunci.

Am luat de acolo toate defectele de caracter care sunt într-adevăr ramuri ale primelor patru. Am enumerat mândria, și lăcomia și pofta și așa mai departe și așa mai departe. Am enumerat fiecare defect de caracter pe care Bill l-a folosit în Big Book și „Doisprezece și doisprezece”. Apoi, în partea dreaptă a foii, ne-am dus la dicționar și am căutat cuvintele care ar înseamna opusul lor. Cele din partea dreaptă a foii ar fi caracteristicile personalității unei persoane cu voia lui Dumnezeu.

Tot ceea ce încercăm să facem este să ajungem din partea stângă a foii în partea dreaptă a foii.

Și este foarte greu de făcut. Dar dacă ne-am face un obicei noaptea, durează doar aproximativ două minute să folosim această mică foaie și să vedem ce s-a întâmplat astăzi. În mod invariabil, mă aflu de ambele părți, niciodată pe toate de o parte. Invariabil, în fiecare zi găsesc că locurile se schimbă și acolo. Dar văd ce trebuie să schimb. Pot să cer ajutorul lui Dumnezeu. Cu puterea lui Dumnezeu și mica mea putere pe care o pot aduna, putem treptat, treptat să eliminăm defectele și să creștem din ce în ce mai mult partea bună a caracterului meu. Este un proces lent, dar reușesc acest lucru pe măsură ce trec anii până când treptat partea dreaptă a foii devine naturală pentru noi. Cine face asta zilnic nu poate rămâne acelaşi. Aceasta este schimbarea continuă.

Toți oamenii de succes de astăzi spun să facem din inventar o parte zilnică a vieții noastre. Ei spun că dacă nu o facem, s-ar putea să uităm unde suntem şi de unde venim. Dacă uităm de unde venim, s-ar putea să uităm unde mergem. Și ajungem să ne pierdem din nou. Singurul mod în care poți vedea cu adevărat ceea ce trebuie să schimbi este să te oprești din când în când și să te uiți la ce se întâmplă în viața ta. Atunci poti să vezi cât de departe ai ajuns, unde trebuie să mergi și poți vedea ce trebuie să schimbi pentru a ajunge acolo. Foarte, foarte simplu. Un proces care durează doar aproximativ două minute pe zi. Putem avea asta dacă suntem dispuși să facem munca necesară pentru a face asta. Unul dintre cele mai valoroase instrumente pe care în putem găsi vreodată în viața noastră este această mică fișă de inventar. 

Inventarul de seară este în pasul unsprezece. Nu în Zece, nu-i așa? 

INSTRUCȚIUNEA nr. 2

La trezire  dimineața este a doua sugestie clară și valoroasă. Îți sugerează aceste lucruri.

(p. 86, par. 3) „La trezire, să ne gândim la cele douăzeci și patru de ore care urmează. Luăm în considerare planurile noastre pentru ziua respectivă. Înainte de a începe, îl rugăm pe Dumnezeu să ne orienteze gândirea...'

Acesta este un moment liniștit pe care îl avem cu noi înșine dimineața. Ne trezim și ne organizăm ziua. Cred că majoritatea oamenilor din A.A. am văzut valoarea acestei părți, a acesteia, poate nu a celeilalte. Majoritatea dintre noi folosim asta. Sponsorul meu mi-a spus la începutul vieții mele în sobrietate, ridică-te și... organizează-ți viața. 

Gândește-te la ziua ta. Acesta este un lucru valoros. El a spus:

(p. 86, par. 3) „Înainte de a începe, Îi cerem lui Dumnezeu să ne îndrume gândirea, cerând mai ales ca ea să fie lipsită de autocompătimire, necinste sau motive de egocentrism. În aceste condiții, ne putem folosi facultățile mentale cu siguranță, pentru că până la urmă Dumnezeu ne-a dat creier să-l folosim. Viața noastră de gândire va fi plasată pe un plan mult mai înalt atunci când gândirea noastră va fi curățată de motive greșite.

Acest lucru este de neprețuit pentru viața umană. 

INSTRUCȚIUNEA nr. 3

Iată o altă sugestie clară și valoroasă.

(p. 86, par. 4) „Când ne gândim la ziua noastră, ne putem confrunta cu indecizie. S-ar putea să nu putem stabili ce curs să luăm.

Recunoaste ca nu stii. relaxează-te și ia-o mai ușor și nu te chinui. Când îl predau lui Dumnezeu, chiar din interior, îmi dau seama că Dumnezeu are vreo zece mii de mari răspunsuri pentru fiecare problemă pe care o am. Dar el îmi va permite privilegiul de a mă lupta cu ea pe baza autocunoașterii. Când începem să practicăm acest lucru în viața noastră, învățăm să ne oprim și să predîm lui Dumnezeu. Când predau această problemă lui Dumnezeu, mă pot ocupa cu alte activități constructive în viaţa mea.

Uneori Dumnezeu îmi vorbește, de multe ori Dumnezeu îmi vorbește prin alți oameni. Pe măsură ce practicăm asta, trebuie să o facem exersand acest lucru în fiecare zi și pe măsură ce exersăm, descoperim că ne putem înfrunta viața cu succes. 

Ceea ce ne spune Bill cu adevărat este următorul lucru: rugăciunea nu este altceva decât a-i cere lui Dumnezeu îndrumare, iar meditația nu este nimic mai mult decât să asculti răspunsul. Modul în care ascultăm răspunsul este: să ne scoatem din minte. Îi cer îndrumare pentru o anume problemă. Să o scoatem din minte. Singurul mod în care pot să o scot din minte este să merg să fac altceva. 

Dacă nu pot obține răspunsul din mine, atunci poate că va veni prin tine. Dumnezeu a lucrat întotdeauna cu oameni prin oameni. Dacă ascult cu atenție, voi auzi răspunsul la ceea ce m-am luptat în ziua aceea.

Acesta este al șaselea sens al direcției. (p. 85, par. 3) Acesta este modul de a primi informații de la Cel care are toată cunoștințele și toată puterea. Când mă confrunt cu o problemă și o predau lui Dumnezeu, nu deseori primesc un răspuns direct, dar destul de des constat că încep să mă simt foarte confortabil în legătură cu acel lucru. Chiar nu trebuie să iau o decizie, pentru că o găsesc atunci când mă simt pe deplin confortabil în privința asta că pot merge înainte și o fac. Dar atâta timp cât mă lupt cu ea, atunci eu sunt cel care face luptele.

INSTRUCȚIUNI PASUL 10

INSTRUCȚIUNI la Pasul 10

(p. 84, par. 3) „Următoarea noastră funcție este să creștem în înțelegere și eficacitate. Aceasta nu este o chestiune care se face peste noapte. Ar trebui să continuăm toată viata noastra.

 INSTRUCȚIUNEA NR: 1

Nu rămânem așa cum suntem, nu menținem, ci creștem în înțelegere și eficacitate. (p. 84, par. 3) „Continuăm să urmărim egoismul, necinstea, resentimentele și frica.' 

Ce pas am folosit pentru a ne uita la acele lucruri la început, pasul patru, nu-i așa?

 INSTRUCȚIUNEA NR: 2

(p. 84, par. 3) „Când apar, îi cerem lui Dumnezeu să le îndepărteze 

Ce pași am folosit pentru asta la început? Șase și șapte. 

 INSTRUCȚIUNEA NR: 3

(p. 84, par. 3) „Le discutăm cu cineva imediat' 

Ce Pas am folosit pentru asta? Cinci. 

 INSTRUCȚIUNEA NR: 4

(p. 84, alin. 3) „și facem reparaţii” imediat dacă am am făcut rău cuiva. 

Ce pași am folosit pentru asta? Opt și Nouă. 

Acum este evident că dacă am practica Pasul Zece așa cum spune Cartea Mare, vom continua, pe o bază zilnică, să lucrăm pașii patru, cinci, șase, șapte, opt și nouă. 

NOTE

1. Credem că singurul lucru cu care s-a ocupat Pasul 10 este dacă am rănit cineva, reparăm. Ei bine, uitându-ne în carte, putem vedea că este cu totul altceva.

2. Undeva ne-a venit ideea că dacă lucrezi la Pasul Zece, faci asta când te culci noaptea. Dar nu spune nimic despre asta aici în carte, să aştepţi Pasul Zece până te culci noaptea. Nu are sens să aștepți până noaptea. Am învățat asta proces când am făcut inventarul. Am învățat cum să caut lucrurile. Am învățat cum să le discut cu o altă ființă umană, am învățat cum să-i cerem lui Dumnezeu să le ia. Am învățat cum să repar dacă am rănit pe cineva. Acum tot ce fac este să aplic din nou ceea ce știu deja. Nu are sens să aștept până mă culc noaptea pentru a face ceva în privința asta.

REZULTATELE celui de-al Zecelea Pas.

(p. 84, par. 4) „Și am încetat să ne luptăm cu orice sau cu cineva – chiar și cu alcoolul. Căci până acum sănătatea mintală va fi revenit.

După Pasul Zece – amintiți-vă că în Pasul Doi am spus, am ajuns să credem (că) o Putere mai mare decât noi înșine ne va reda sănătatea mentală -  sănătatea mintală a revenit. Avem acea bucată mică înapoi. Nu am putea lua deciziile corecte cu privire la alcool. (Amintiți-vă de „golurile” mentale, p. 42, par. 1)  Cineva ne-a reparat întrerupătorul din cap undeva în acest proces. Acum putem gândi diferit. Putem privi cu adevărat motivul pentru care bem.

(p. 84, alin. 4; p. 85, alin. 1) „Căci până în acest moment mintea se va fi întors. Rareori ne va interesa alcoolul. Dacă suntem tentați, ne dăm înapoi din calea lui ca dintr-o flacără fierbinte. Noi (începutul p. 85) reacționăm în mod normal și sănătos...'

Bine, suntem normali. Deci ne gândim normal la alcool. (Amintiți-vă de aragazul fierbinte, p. 24, alin. 3)

 „...și vom constata că acest lucru s-a întâmplat automat. Vom vedea că noua noastră atitudine față de băutură ne-a fost dată fără nici un gând sau efort din partea noastră. Doar vine! Acesta este miracolul. Nu ne luptăm cu el, nici nu evităm ispita. Ne simțim ca și cum am fi fost plasaţi într-o poziție de neutralitate - în siguranță și protejaţi. Nici măcar nu ne-am jurat. În schimb, problema a fost eliminată. Aceasta nu exista pentru noi. Nu suntem nici îngâmfați și nici nu ne este frică. Aceasta este experiența noastră. Așa reacționăm atâta timp cât ne menţinem în formă spirituală bună.„

Ne reamintim cum am învățat la pagina patruzeci și cinci că că scopul principal al acestei cărți este acela de a ne permite să găsim o Putere mai mare decât noi înșine, care ne va rezolva problema. (p. 45, alin. 3) Am subliniat că nu a spus ce ne va ajuta să rezolvăm problema şi nici că ne va da posibilitatea nouă să o rezolvăm. S-a spus că ne va rezolva problema. Undeva între pagina patruzeci și cinci și optzeci și cinci Dumnezeu a îndepărtat obsesia minții. Dumnezeu mi-a redat sănătatea mentală când vine vorba de alcool.

ATENȚIONARE

Mă cunosc mai bine decât mă cunoaște oricine în lume. Știu că, dacă ar trebui să lupt cu dorința de a consuma alcool zilnic, știu exact ce s-ar întâmpla cu mine. Aș ajunge să mă îmbăt. Nu am putut rezista niciodată la asta. Dar Dumnezeu a îndepărtat asta. Am găsit Puterea, iar Puterea a înlăturat obsesia. Acesta este miracolul „Alcoolicilor Anonim.” I se poate întâmpla oricui are orice obsesie, fie că este vorba despre mâncare, fie că este vorba despre droguri, fie că este vorba de sex, fie că este vorba de jocuri de noroc, oricare ar fi ea. Dumnezeu are puterea de a înlătura această obsesie dacă găsim Puterea. Despre asta este toată treaba. Am început un proces. Acesta este un manual. Pe măsură ce progresăm prin carte, anumite lucruri încep să ni se întâmple. Aceste sunt rezultatele pe care le primim din asta. Doamne, te simți atât de bine când ajungi aici. Spui că nu poate fi mai bine. Nu există nicio posibilitate că ar putea fi mai bine decât ceea ce este aici. Dacă nu suntem atenți, ne oprim. Ne oprim chiar acolo. Dacă facem asta, avem probleme. Cartea spune:

(p. 85, par. 2) „ ... renunțăm la programul spiritual de acțiune și să ne odihnim pe lauri. Ne îndreptăm spre necazuri dacă o facem, pentru că alcoolul este un dușman subtil. Nu suntem vindecați de alcoolism. Ceea ce avem cu adevărat este o amânare zilnică care depinde de menţinerea stării noastre spirituale.'

Și aici apare cuvântul menţinere, fiecare zi pe rând. Putem întreține o clădire fiecare zi pe rând, dar nu o putem menține pentru totdeauna. Putem menține o personalitate umană fiecare zi la timpul ei, dar nu pentru totdeauna.

 INSTRUCȚIUNEA NR: 5

(p. 85, par. 2) „Fiecare zi este o zi în care TREBUIE să purtăm viziunea voinței lui Dumnezeu în TOATE activitățile noastre. arată că pot să te servesc... să se facă voia Ta (nu a mea). Acestea sunt gânduri care trebuie să meargă cu noi în mod constant. Ne putem exercita puterea de voință pe această linie cât ne dorim. Este folosirea corectă a voinței. 

(trebuie și toate sunt cuvintele cheie)

În pasul trei am luat decizia de a ne preda voința și viața în grija lui Dumnezeu, așa cum Îl înțelegem. Acum mi-am recuperat voinţa. Mi-o dă înapoi aici, la sfârșitul Pasului Zece. 

Ne dă voința înapoi și ne spune cum să o folosim. Dar... întotdeauna vedem precizia cărții. El ne dă voința înapoi la pagina optzeci și cinci şi ne dă sănătatea mintală înapoi pe pagina optzeci și patru, mai înainte. Ar fi periculos să-ţi recuperezi voinţa fără sănătate psihică. Iată că aceasta este într-adevăr o carte foarte precisă.

ÎN ÎNCHEIERE

 (p. 85, par. 3) „S-au spus deja multe despre primirea puterii, a inspirației, și indicaţiile Lui'. Bill revine la cuvintele folosite anterior, indicații.

(p. 85, alin. 3) „... toată cunoașterea și puterea. Dacă am urmat cu atenție instrucțiunile...'

Nu sugestii.