Este prima dată când ajungem la doi pași care merg împreună. Acești doi pași sunt într-adevăr separați, dar trebuie făcuţi împreună.
Acești doi pași sunt, probabil, cei mai ignorați și mai puțin lucrați pași pe care îi avem, totuși reprezintă toată schimbarea necesară pentru a crește spiritual.
12&12 ne spune; „Acesta este pasul care separă bărbații de băieți.” Știi de ce este adevărat? Practic, nu vrem să creștem, să ne maturizăm. Suntem ca Peter Pan, nu vrem să creștem niciodată! Ne place să trăim în Never Never Land. Pentru a lucra efectiv paşii șase și șapte, ar trebui să crești. Ar trebui să te schimbi.
În acești doi pași schimbarea este numele jocului. Cei mai mulți dintre noi ne întrebăm ce vom obține dacă ne schimbăm. Ceva de genul ce îmi iese mie la afacerea asta? Dar schimbarea despre care vorbim aici nu se referă la ceea ce obținem, ci la ceea ce suntem dispuși să renunțăm. Nu poți accepta ceea ce Dumnezeu încearcă să-ți dea pentru că mâinile tale sunt pline. Trebuie să renunţi la ceea ce ai pentru a obtine ceva nou.
Marea greșeală aici este că credem că suntem pregătiți ca Dumnezeu să ne îndepărteze defectele de caracter și apoi îi cerem cu umilință să le îndepărteze prin rugăciunea pasului al șaptelea. Cartea spune; „Atunci am finalizat Pasul Șapte.” Din păcate, acest proces de gândire nu este cu adevărat complet.
La pagina 76 primul paragraf; „Dacă răspunsul ne satisface, atunci ne uităm la Pasul șase.” Așa că am pus acele opt întrebări la pasul cinci și apoi ne uităm la pasul șase. „Am subliniat bunăvoinţa ca fiind indispensabilă. Suntem acum gata să-L lăsăm pe Dumnezeu să îndepărteze de la noi toate lucrurile despre care am admis că sunt contestabile?” Această întrebare este puțin diferită și mai la obiect decât numitele defecte de caracter. Lucruri pe care le-am admis și care sunt inacceptabile. Ne putem concentra mai ușor asupra acestui lucru. Uneori avem lucruri despre care nu suntem siguri că sunt inacceptabile? S-ar putea să merite să vă întrebați dacă credem că acest comportament este inacceptabil lui Dumnezeu. De obicei, asta răspunde la această întrebare! „Le poate El acum să le ia pe toate – pe fiecare? Dacă ne agățăm de ceva ce nu ne vom lăsa, îi cerem lui Dumnezeu să ne ajute să fim dispuși.”
Să nu uităm că pasul spune „complet gata”. Aici vine greșeala. Majoritatea oamenilor presupun că sunt pe deplin pregătiți pentru că spun așa sau s-au rugat, dar înseamnă în întregime că mi-am schimbat comportamentul sau cel puțin mă străduiesc să-l schimb. Aceeași greșeală este făcută la pasul șapte, crezând că rugăciunea este tot ce trebuie să fac. Înțelegem greșit cuvântul „Umil”. Doar pentru că mă rog să mi se înlăture aceste lucruri nu înseamnă că I-am cerut cu umilință.
Umilința și complet sunt mai mult decât cuvinte, sunt acțiuni. Mai întâi trebuie să fiu conștient de care sunt defectele mele, așa că fac o listă cu ele. Apoi, lângă fiecare notez opusul, așa că acum am o listă cu defectele mele și o listă cu ceea ce este opusul.
Trebuie să nu fac aceste defecte în mod activ (pasul șase), în timp ce, în același timp, practic activ opusul (pasul șapte). Esența pașilor șase și șapte este „Nu face ceea ce vrei să faci și obligă-te să faci ceea ce nu vrei să faci”. Vom ucide vechiul comportament prin non-acțiune și îl vom schimba cu o nouă acțiune. Aceste defecte sunt a doua natură pentru noi. Nu ne trezim doar într-o zi și încetezi să faci ceva ce ai făcut toată viața. Este nevoie de un efort conștient, de conștientizare, de rugăciune și de acțiune pentru a schimba aceste vechi comportamente.
Când Dumnezeu vede că încercăm cu adevărat să nu facem acestea și practicăm contrariile, asta înseamnă că suntem pe deplin pregătiți și îi cerem cu umilință ajutor. Dumnezeu îi va ajuta întotdeauna pe cei care se ajută singuri. A paisprezecea greșeală este să ne gândim că pașii șase și șapte sunt lucruri pe care le spunem sau ne rugăm, mai degrabă decât lucruri pe care trebuie să le facem. Majoritatea oamenilor greșesc pentru că pierd punerea accentului pe „Complet gata” și „Cerut cu umilință”.
Greșeala pe care o fac oamenii este că nu lucrează cu adevărat la acești doi pași. Ei cred că este mai degrabă o recunoaștere a faptului că avem un defect și acum vrem ca Dumnezeu să-l îndepărteze, așa că cerem în rugăciune și nu trebuie să facem nicio lucrare. Acești pași necesită multă muncă și efort din partea noastră. Este diferența dintre a ne maturiza (bărbați) și a rămâne copii (băieți). Dumnezeu nu înlătură defectele de caracter, El le permite să fie înlocuite cu ceva mai bun dacă depunem efort.
De exemplu, să presupunem că unul dintre defectele tale este că ești manipulator. Poți să te rogi tot ce vrei, dar asta nu se va schimba pentru că este atât de profund înrădăcinat în tine, a doua sa natură. Dar, dacă iei o decizie conștientă în fiecare dimineață în meditație și rugăciune, că ai conștientizarea acestui lucru și de-a lungul zilei încerci, cu fiecare șansă, să fii conformator și să accepți lucrurile cu care te întâlnești. Dacă te trezești gândindu-te la acele gânduri manipulatoare, te oprești să mergi acolo și, în schimb, te forțezi să taci în loc să încerci să controlezi. Când Dumnezeu crede că ai renunțat la asta, defectul tău va fi înlocuit cu un atribut pozitiv.
Prea mulți oameni nu fac nimic la acest pas. Unii chiar împărtășesc lucruri precum că șase și șapte sunt pașii lui Dumnezeu. Acesta este unul dintre cele mai nebunești lucruri din toate timpurile, crezând că Dumnezeu trebuie să facă un șase și un al șaptelea pas. Dumnezeu nu are nevoie să facă un al șaselea pas, dar tu ai!
A-i arăta lui Dumnezeu că suntem gata să ne schimbăm prin ceea ce facem mai degrabă decât prin cuvintele pe care le spunem este un pas uriaș pentru noi. A nu face ceea ce vrem să facem și a ne determina să facem ceea ce nu vrem arată că suntem complet pregătiţi. Arată că putem să-I cerem cu umilință!!!
Ai avut vreodată un defect și i-ai spus lui Dumnezeu că ești pe deplin gata să-l îndepărtezi? Dacă ar fi atât de ușor, toți cei din AA am fi lipsiți de defecte, dar desigur că nu este cazul. Sponsorii vă vor spune că nu este treaba voastră să eliminați defectele, ci treaba lui Dumnezeu, așa că continuați să vă rugați până când sunt eliminate. Sfat prost!
Rugăciunea în sine nu constituie „complet pregătit”, aceasta este o acțiune pe care trebuie să o manifestați. Partea lui Dumnezeu este să îndepărtezi defectul, dar partea ta este să devii complet pregătit să-l îndepărtezi. Acest lucru include, evident, ceva mai mult decât rugăciune. Acțiunea este cea cu care trebuie să susțineți rugăciunea.
Aceasta este, de asemenea, diferența pentru „Cu umilinţă” îi cerem să-l elimine. În acest caz, smerenia nu înseamnă cerșit sau a fi blând. Umilința este non-acțiunea pe care o faci pentru a nu face ceea ce faci în mod normal și acțiunea pe care o faci pentru a face ceva diferit.
Trebuie să învățăm cum să renunțăm la lucrurile negative și să mergem mai departe cu lucrurile pozitive din viață. În jungla din America Centrală, nativii aveau un mod special de a captura maimuțe. Se urcau într-un copac și făceau o mică gaură în copac de mărimea unei mingi de golf. Aşezau un băț și puneau niște mâncare în interiorul copacului și plecau. Când veneau maimuțele, băgau mâna acolo, apucau fructele și rămâneau cu mâna prinsă în copac. Nativii se întorceau și aruncau o plasă peste ele.
Tot ce trebuiau să facă maimuțele pentru a se elibera era să lase mâncarea și mâna lor putea să iasă din gaură. Atâta timp cât țineau pumnul strâns ținând mâncarea, mâna lor nu putea ieşi din gaură.
Morala poveștii este simplă. Dacă ești blocat, dă drumul și ești liber...
Iată un exercițiu pe care îl folosesc pentru a-i ajuta pe oameni să exerseze pașii șase și șapte:
Faceți o listă cu defectele dvs., începând cu cele mai mari la cele mai mici. Lângă fiecare scrieți opusul. Fă un efort conștient să fii atent la toate, dar ia pe rând și începe de acolo. De exemplu, să presupunem că cel mai mare defect al tău de caracter este „lacom” (a lua), opusul ar fi „generozitate” (a dărui).
În meditația voastră de dimineață, în timp ce priviți ziua care urmează, cereți-i lui Dumnezeu să vă conștientizeze lăcomia voastră și să vă ajute să oferiţi pe tot parcursul zilei. În timp ce ești conștient de toate defectele tale astăzi, vei exersa „dăruirea” cu fiecare șansă pe care o vei avea. Faceți ca oportunitatea să se întâmple, nu așteptați ca aceasta să se întâmple de la sine.
Tu iti creezi lumea. Dacă misiunea ta astăzi este să dăruieşti trebuie să înțelegi că asta nu înseamnă doar lucruri materiale. Dăruirea poate fi un cuvânt bun sau un zâmbet. Un bufon care să ajute. Fii un dăruitor, nu un primitor. Este posibil să fii nevoit să faci asta zile în șir sau poți alege să alegi unul diferit în fiecare zi. Știi ce? Nu contează să pentru că lucrezi la „a fi complet pregătit” și la „a cere cu umilință” făcând asta. Dacă vrei să fii diferit, acționează diferit. Dacă vrei o viață mai bună, trebuie să fii o persoană mai bună. Despre asta este cu adevărat acest pas. Este cu siguranță un pas de acțiune și suntem, fără îndoială, în curs de a-l face. Nu vă descurajaţi de balastul care încă mai este. Dumnezeu nu a terminat încă cu noi!