Povestea lui Bill - 7

 Amintiți-vă că Bill a fost deja la dr. Silkworth în 1933 și a înțeles problema. În vara anului 1933, dr. Silkworth i-a explicat natura exactă a problemei. În 1934, în acea vară la Towns (spital), el a acceptat cu adevărat Pasul Unu. Dar nu avea niciun alt program. Nu avea altceva decât Pasul Unu.

      Cam în aceeași perioadă, în acea vară, Ebby, care provenea dintr-o familie bună, era oarecum dezamăgit de norocul lui. Băutura îl stăpânea pe Ebby. Și Ebby întâmpinase puține dificultăți în vara aceea. Se pare că Ebby conducea mașina tatălui său pe drum. Tatăl lui trecuse... iar familia lui îi dăduse una dintre mașini. Conducea mașina asta pe drum. Se pare că a fugit de pe drum și a intrat în casa unei doamne. Și mai important, chiar a intrat în bucătăria casei doamnei. Doamna era în bucătărie. Ebby a coborât din mașină chiar în bucătăria doamnei și a spus: Doamnă, ce zici de o ceașcă de cafea.
    Părea că un judecător cu mintea îngustă nu a scos umorul din asta și a vrut să-l bage pe Ebby la casa de nebuni. (Vezi „Dă mai departe”, pp. 114-115)
      Rowland, despre care vom vorbi puțin mai târziu, fusese la Dr. Carl Jung. Dr. Carl Jung îi povestise despre experiența spirituală, îi spusese despre soluție, la Zurich, Elveția. A auzit de Ebby. Se întorsese și intrase în Grupurile Oxford și și-a folosit programul, programul lor de acțiune planificat, pentru a găsi soluția despre care i-a spus dr. Carl Jung. Deci aveau aceste informații.
     Rowland l-a dus pe Ebby acasă și l-a ținut câteva săptămâni. Apoi l-a dus la New York, la misiunea lui Sam Shoemaker, care era la acea vreme cu adevărat sediul mișcării Oxford Groups. Erau niște grupări Oxford care stăteau în jurul misiunii și aveau grijă de oamenii care intrau acolo noaptea, zece sau doisprezece dintre ei. Ebby avea aproximativ trei luni de sobrietate. El a fost unul dintre discipolii din grupul Oxford de acolo la misiune care lucra cu oamenii noaptea. Mai fusese și pe Wall Street în timpul zilei. A decis să coboare pe Wall Street. Când a ajuns acolo, unii dintre oameni i-au spus despre Bill și în ce fel de formă se afla. Ebby a spus: „Cred că îl voi suna să văd dacă este interesat de chestia asta nouă”
      Bill a avut problema. Făcuse Pasul Unu. Și atât a avut. Dar Ebby i-a adus o idee religioasă simplă, care este Pasul doi, și un program practic de acțiune, care au devenit Pașii Trei la Doisprezece, Pașii de recuperare. Ebby i-a adus celelalte două piese ale puzzle-ului. Întotdeauna am spus că atunci când Ebby a intrat în bucătărie, problema a găsit soluția și programul planificat de recuperare.

„El venise să-mi transmită experiența – dacă îmi păsa să o am. Am fost șocat, dar interesat. Sigur că m-a interesat. Trebuia să fiu, pentru că eram fără speranță.

      Vezi că Bill făcuse Pasul Unu!