LINIȘTEA DIN ÎNCĂPERI: speciali și unici

.

MESAJ:

INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE
<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recunoaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne părăseşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – libertatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.
(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)

Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>

Twelve steps to freedom. Start with one.

marți, 12 septembrie 2023

speciali și unici

Umilința este fundamentul spiritual al recuperării. Pentru a ne simți vrednici, nu trebuie să fim unici. Oamenii care se descurcă cel mai bine în recuperare sunt cei care se predau și urmează sugestiile.

Un prim răspuns comun la cerințele de recuperare este să negociem, să alegem ceea ce credem că va fi de ajutor. O persoană ar putea spune: „Nu trebuie să merg la o întâlnire în fiecare zi în primele nouăzeci de zile de recuperare. Două întâlniri pe săptămână sunt suficiente pentru mine.” Un alt nou venit ar putea exclama: „Nu am nevoie de un sponsor. Pot să fac asta singur.” Altul ar putea spune: „Nu trebuie să lucrez toți pașii. Unu și Doisprezece sunt de ajuns pentru mine.” Acest tip de gândire se bazează pe credința greșită că suntem speciali și unici și că nu trebuie să facem ceea ce au făcut toți ceilalți pentru a dezvolta o recuperare solidă și robustă. Această atitudine periculoasă i-a condus pe mulți nou-veniți, și chiar pe unii vechi, înapoi în adâncul disperării și al recăderii. Suntem speciali și unici, dar nu în acest sens.

Pentru a începe recuperarea, trebuie să ne predăm. Predarea poate fi cel mai bine definită ca acceptarea totală și completă a realității situației noastre. Suferim de o boală pe care suntem neputincioși să o învingem pe cont propriu. Predarea înseamnă, de asemenea, că acceptăm că boala noastră a afectat modul în care ne gestionăm viața.

Este mult de acceptat dacă suntem guvernați de falsă mândrie și avem tendința de a minimiza gravitatea problemelor. Motivația din spatele acestei strategii de auto-înfrângere este „Dacă nu trebuie să fac tot ce trebuie să facă toți ceilalți, atunci nu sunt la fel de bolnav sau la fel de rău ca toți cei care trebuie să lucreze întregul program”. Aici începe pericolul. Dacă nu ne predăm realității condiției noastre, atunci nu vom fi mișcați sau motivați să facem eforturi pentru a rămâne abstinenti. Nu vom avea fundația necesară pentru a aborda sarcinile viitoare care sunt necesare pentru a stabili o recuperare solidă.

Simțirea că suntem speciali ne împiedică, de asemenea, să dobândim smerenia. Umilința este fundamentul spiritual al recuperării noastre, iar singura soluție la problema medicală a dependenței este un leac spiritual.