VIKTOR FRANKL

Ideea centrală a lui Frankl este că principiul motivator fundamental din om este voința de sens, de a găsi și a da sens vieții sale. Frustrarea existențială este generată de frustrarea voinței de sens a omului, care nu vede sau nu găsește sens în viața sa. Frankl repetă în toate lucrările sale concluzia, validată empiric (atât în viața omului “de pe stradă”, cât și clinic, în viața bolnavilor sau persoanelor cu handicap, ori a bolnavilor în fază terminală, etc.), că “viața are sens până la ultima suflare… în orice circumstanțe, indiferent cât de mizerabile ar fi acestea”. De îndată ce omul (re)găseșțe un rost în viața sa, el se echilibrează lăuntric și devine capabil să facă față greutăților vieții și suferinței și să își trăiască viața în mod plenar, în pofida adversităților, a ceea ce Frankl numește în logoterapie “triada tragică”: vinovăția, suferința, moartea.

Filosofia frankliană

• Credința într-un nucleu sănătos al ființei umane (nucleul noetic al omului) este baza psihoterapiei frankliene.
• Scopul principal este de a ajuta persoana să devină conștientă de resursele nucleului ei sănătos și de a o ajuta să folosească aceste resurse, chiar să le dezvolte.
• Viața nu ne datorează fericirea, dar ne oferă un sens

Conceptele de bază ale psihologiei frankliene

• Viața are sens în orice condiții, chiar și în cele mai grele, mai mizerabile condiții.
• Motivația noastră principală de a trăi este voința noastră de a găsi un sens în viață, de a da sens vieții.
• Suntem liberi să găsim un sens în ceea ce facem, în ceea ce experimentăm, sau cel puțin în atitudinea pe care o luăm față de o situație în care ne confruntăm cu o suferință inevitabilă.

Presupuneri ale psihologiei frankliene

• Făptura umană este o entitate constând din corp (soma), minte (psihe) și spirit (noos). Avem corp și minte, dar suntem spirit.
• Viața are sens în orice condiții, chiar și în cele mai grele condiții.
• Oamenii sunt dotați cu voința de a găsi un sens, de a da sens.
• Oamenii au în orice împrejurare libertatea de a-și exercita voința de sens
• Viața are calitatea de a ne chestiona („a demanding quality”), de a ne cere socoteală, iar noi trebuie să răspundem în mod responsabil pentru propria noastră viață, dacă este ca deciziile noastre să aibă sens.
• Răspundem vieții, devenind responsabili pentru propria noastră viață.
• Individul este unic, de aici și rolul său unic în viață.
• Viața nu ne datorează fericirea, dar ne oferă un sens.

Țelurile psihoterapiei frankliene

• Să devii conștient de resursele tale spirituale.
• Să creezi noi resurse spirituale în mod conștient.
• Să te folosești de "puterea sfidătoare a spiritului omenesc" („the defying power of the human spirit”) și să iei poziție împotriva adversităților vieții.

Întrebări filosofice frankliene

1. Cum găsim sensul vieții? – Frankl enumeră 3 căi:

• înfăptuind ceva (o faptă), realizând o operă, o misiune, etc. – VALORI CREATOARE
• trăind o experiență (a binelui, frumosului, adevărulului din natură sau cultură) sau cunoscând pe cineva în intimitatea ființei sale, iubindu-l – VALORI EXPERIENȚIALE
• prin atitudinea pe care o putem lua în ciuda adversităților sau/și a unei suferințe de neschimbat, făcând apel la puterea sfidătoare a spiritului omenesc, care este capabil să transforme o nenorocire, o suferință, într-o realizare personală – VALORI ATITUDINALE

2. Cum știm că suferința nu poate fi evitată și că nu e lipsită de sens?

• suferința nu este necesară pentru a găsi un sens în viață, dar când ea este inevitabilă omul poate găsi sens în viața sa în pofida suferinței; dacă este posibil, cauza suferinței trebuie îndepărtată; a suferi fără să fie nevoie nu este un act de eroism, ci unul masochist.

3. Cum găsim sensul momentului în situații caracterizate printr-un conflict în ce privește valorile?

• "Trăiește ca și cum ai trăi a doua oară, iar prima oară ai fi acționat la fel de greșit pe căt ești acum pe cale să o faci." [individul trebuie să acționeze responsabil, în acord cu conștiința sa morală, să-și imagineze consecințele faptelor pe care e pe cale sa le săvârșească și să acționeze în modul cel mai bun posibil la momentul prezent]

Sensul vieții poate fi găsit pe trei căi:

• Prin muncă, creație - dedicându-ne unei lucrări, unei activități, unei creații
• Prin dragoste - dedicându-ne unei persoane, pe care o iubim și care ne împărtășește iubirea ei; sau contemplând frumosul, adevărul și binele din natură sau cultură
• Alegându-ne atitudinea interioară în situații care nu mai pot fi schimbate – aceasta este libertatea noastră de voință, cu ajutorul căreia putem transforma o încercare sau o nenorocire într-o realizare, într-o victorie personală

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Viktor_Frankl

Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA!

FREUD, ADLER, FRANKL

Logoterapia lui Viktor Frankl, psihanaliza lui Sigmund Freud și psihologia individuală a lui Alfred Adler

Cele trei școli vieneze de psihoterapie – psihanaliza, psihologia individuală și logoterapia, pe lângă metodele psihoterapeutice specifice pe care le propun, au în comun faptul că oferă înțelegerii umane și ne propun un concept antrolopologic, un răspuns la întrebarea “ce este omul”?

După Freud, omul este o ființă mânată de principiul plăcerii: căutarea plăcerii și, respectiv, fuga de durere. Așadar Freud postulează că la temelia omului stă, ca forță motrice, voința de plăcere.

Adler afirmă că omul este dominat de principiul puterii, respectiv de dorința de a-și depăși complexele și de a deveni asemenea altor oameni care îi sunt superiori din vreun punct de vedere oarecare. Adler vede ca forță motrice în om voința de putere.

Spre deosebire de predecesorii săi, Frankl arată și susține cu dovezi empirice, faptul că forța motrice și motivația supremă în om este voința de sens, principiul logosului. Introducând în cercetarea psihicului uman metoda propusă de existențialism (să nu uităm că într-o vreme Frankl a folosit pentru logoterapie numele de “analiză existențială” – n.nst.), respectiv observarea fenomenologică a omului și abia apoi tragerea concluziilor și elaborarea teoriei, Frankl își întemeiază teoria logoterapeutică în primul rând pe observații clinice, pe studii și cercetări care dovedesc dincolo de orice tăgadă faptul că, deși posedă instincte situate în inconștientul său (așa cum afirmase deja Freud), omul este totuși condus, mai presus de orice, de voința de a căuta, de a găsi și de a da un sens vieții sale. Dacă omul ar fi mânat în primul și în ultimul rând de și numai de instinctele și pornirile sale (Freud) sau de complexele sale pe care vrea să le depășească (Adler), moralitatea, responsabilitatea, dragostea și sacrificiul nu pot fi explicate. Dar ele există! Și nu numai că există, dar omul este preocupat să dea un sens vieții sale, respectiv se simte responsabil pentru viața sa, și acțiunile sale se doresc a fi orientate spre scopuri care nu se pot reduce la simpla căutare a plăcerii sau la depășirea unor complexe.

“Omul este o ființă care decide permanent ce urmează să fie în următorul moment… Omul este o ființă decizională” (Frankl), iar aceasta dovedește că, în pofida moștenirii genetice sau a mediului în care trăiește, omul este dotat cu o libertate (chiar dacă finită, totuși este libertate!), o libertate de alegere. Iar aceasta demonstrează că el se poate ridica (cel puțin lăuntric!) deasupra instinctelor, deasupra influenței și opoziției mediului. Această capacitate de alegere și de decizie, alături de cea a transcenderii de sine, îl deosebesc pe om de toate celelalte făpturi de pe pământ și îl fac să se poată numi cu adevărat om. Fără realitatea capacității sale de a alege și de a decide, fără această libertate interioară, nici nu am putea vorbi despre om ca despre o ființă responsabilă. Iar omul este, chiar și în accepțiunea omului de pe stradă, o ființă responsabilă, deci și morală.

“Dacă, cumva, conceptul voinței de sens este unul idealist, eu aș numi un astfel de idealism, realism adevărat. Dacă e să valorificăm la maximum potențialul uman, trebuie ca mai întâi să credem în existența și în prezența acestui potențial. Altminteri, omul este “dus în derivă” (asemeni unui avion dus de vânt – cf. contextului în care Frankl face afirmația de față; n.trad.) și va decădea. Pentru că există și un potențial uman negativ! Și în pofida credinței noastre în omenia potențială a omului, nu trebuie să închidem ochii la faptul că oamenii ‘humane’ (umani, din latină, n. trad.) sunt, și probabil că vor rămâne, o minoritate. Dar tocmai din acest motiv, fiecare din noi este provocat să se alăture acestei minorități.” Man’s search for ultimate meaning (Omul în căutarea sensului ultim), p. 88-89.

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Viktor_Frankl

Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA!

PRINCIPII AA

Introducere la cei 12 Paşi ai Alcoolicilor Anonimi

O abstinenta mulţumitoare este necesara pentru orice perioada de sobrietate. Sunt patru factori relevanţi pentru dezvoltarea si menţinerea acestei stări mintale. Cu toţii ii avem. Trebuie doar sa ii dezvoltam si sa ii folosim prin munca celor 12 Paşi ai Alcoolicilor Anonimi.

1.     Umilinţa… O adevărata evaluare a condiţiilor si a voinţei de a face fata faptelor.

·         Aceasta înseamnă conştientizarea condiţiei noastre de alcoolic si debarasarea de aceasta mândrie falsa, care ne tine aroganţi in legătura cu adevărata noastră condiţie.

·         Înţelegerea si acceptarea unei relaţii adecvate intre noi si Dumnezeu, aşa cum îl înţelegem fiecare.

·         De asemenea, sa dezvoltam relaţii bune intre noi, semenii noştri.

2.     Onestitatea…  Aceasta înseamnă eliberare de auto decepţia noastră…

·        Păstrarea unei gândiri pozitive asupra programului nostru de recuperare, fără reîntoarcere, la „vechile moduri de a acţiona”

·          Este o bunăvoinţa de a admite că am greşit, si sa fim corecţi fata de ceilalţi oameni.

3.     Credinţa….Bunăvoinţa de a ne agata de Ajutorul unei Puteri Superioare Noua Înşine .

·         Încrederea ca Dumnezeu ne va ajuta, aşa cum i-a ajutat pe mii de oameni.

·        Credinţa ca cei 12 Paşi ai AA ne vor reda gândirea sănătoasa in legătura cu alcoolismul, si ca nu va mai trebui sa bem, decât daca vom alege sa ignoram aceste principii spirituale.

4.     Curajul….O calitate a mintii care ne permite sa privim si sa facem fata problemelor si realităţilor vieţii fără a ne bizui pe alcool.

·         Curajul de a indura ceea ce nu putem schimba

·         Hotărârea de a schimba ceea ce se poate schimba in viata noastră

·         Neînfricare in practica Umilinţei si Onestităţii.

AA nu este alăturat nici unei perspective de tratament religioase, psihologice sau medicale. Cu toate acestea a împrumutat de la fiecare din cele trei si le-a modelat in „Perspectiva Unei Vieţi Mai Bune”.

Programul celor 12 Paşi este doar pentru acele persoane care sunt hotărâte, cu adevărat, sa se lase de băut, si care sunt dispuse de a face orice pentru a-si menţine abstinenta.

Programul AA este foarte simplu, si nu are nevoie de multa interpretare, cu excepţia ca are de a face cu o aşa de complicata boala.

Trei cerinţe pentru abstinenta

    Onestitate

·         Onestitate cu noi înşine

·         Onestitate cu ceilalţi in toate chestiunile

·         Onestitate cu Dumnezeu in legătura cu dorinţa Ajutorului de a ne schimba vechiul sine

    Mintea deschisa

·       Mintea deschisa legata de credinţa si Încrederea intr-o Putere Superioara decât sinele.

1.     Nu neapărat credinţe religioase…..principii spirituale de dezvoltare a abstinentei.

2.     Fiecare il interpretează pe „Dumnezeu” in felul sau…. este necesar doar sa credem ca exista o putere Care este superioara decât sinele.

·       Minte deschisa in legătura cu nevoia de suport in abstinenta…. un alcoolic singur este in încurcătura.

·       Minte deschisa fata de noi concepte si idei, care pot contesta tiparele tradiţionale de gândire.

Bunăvoinţa

·         Bunăvoinţa de a te schimba si de a „curata casa”.

·         Bunăvoinţa de a crede intr-o "Putere " superioara noua înşine, si sa ne cultivam direcţii spirituale

·         Bunăvoinţa de a-i ajuta pe alţii in problema alcoolismului

Abstinenta permanenta este scopul, dar si sa fim oameni mulţumiţi, fericiţi si responsabili ca rezultat al muncii celor 12 Paşi.

Câţiva oameni care nu se recuperează

·         Aceia care vor doar sa ii liniştească pe alţii, sau cei care căuta doar sa „împiedice relele” consumului lor de alcool.

·         Aceia cu anumite probleme organice sau care  „prin structura lor nu sunt oneşti”

·         Anumiţi dependenţi de droguri

·         Cei care sunt forţaţi sa meargă la AA

·         Băutorii abuzivi care nu sunt alcoolici

·         Cei care nu pot sa accepte conceptul unei Puteri Superioare

·         Aceia cu istorii scurte

·         Cei care sunt selectivi in cei 12 Paşi „ jumătăţile de măsura nu ne-au adus nimic”

·         Cei care ne se vor recupera sunt cei care par ca sunt incapabili sa fie oneşti cu ei înşişi.

Mulţi dintre cei de mai sus se vor recupera, daca îşi dezvolta capacitatea de a fi oneşti cu ei înşişi si continua sa participe la AA. Cheia este in conceptul de a schimba idei vechi care nu mai funcţionează.

DESPRE DETASARE

Programul de recuperare al celor 12 Pasi - varianta scurta

 Programul de recuperare al celor 12 Paşi 

Pasul Unu: „ Am admis ca eram neputincioşi in fata alcoolului - ca nu mai eram stăpâni pe viata noastră”

·         Nimănui nu ii place sa admită înfrângerea totala, cu toate ca este necesar înainte ca orice progres real sa se producă.

·         Ii este dovedit alcoolicului prin vasta experienţa.

·         Suntem victimele unei obsesii mintale cuplata cu o alergie fizica.

·         „Voinţa neajutorata” este lipsa de putere in fata primului pahar.

·         Dependenta fizica ne adânceşte dilema pe măsura ce sensibilitatea la alcool creste.

·         Noii membri deseori îşi identifica propriul alcoolism când alcoolicii mai vechi îşi spun istoria băutului, si a efectelor consumului asupra vieţii lor.

·         Pentru cei sceptici, ii încurajam sa continue sa bea, păstrând in minte ceea ce le-am spus despre alcoolism.

·         Pana când alcoolicul nu admite înfrângerea deplina, şansele de succes in recuperare sunt foarte mici. Programul de acţiune descris aici este prea extrem pentru el sa il accepte.

Pasul Doi: „ Am ajuns la credinţa ca o Putere Superioara noua înşine ne-ar putea reda sănătatea mintala”

·         Unii oameni nu vor crede, alţii nu vor putea crede si unii nu cred ca Dumnezeu ii va ajuta.

·         Sa începem cu……

1.     AA nu iţi cere sa crezi in ceva. Paşii sunt doar sugestii.

2.     Pentru a sta abstinent nu e nevoie sa faci cei 12 Paşi dintr-o data.

3.     Tot ce ai nevoie este o minte deschisa, si sa te debarasezi de societatea in controversa.

·         Unii oameni recunosc AA ca o „Putere Superioara” pentru ca membri stau abstinenţi, si ei nu sunt capabili sa o facă. Rezultatele vorbesc de la sine.

·         Uneori este mai greu pentru acela care a avut credinţa, dar si-a pierdut-o, decât pentru ateist.

·         Unii oameni sunt din punct de vedere intelectual „autosuficienţi” si nu pot fi învăţaţi.

·         Unii oameni sunt dezgustaţi de religie datorita unor membri ai bisericii si a comportamentelor acestora. Ei nu îşi vad propriile comportamente, numai ale altora.

·         Mulţi alcoolici devin sfidători, invinovatindu-L pe Dumnezeu pentru problemele lor.

·         In AA, vedem ca Dumnezeu ne ajuta, daca avem o relaţie corecta cu El.

·         Singurul care este „plin de credinţa”, si încă continua sa bea, de obicei se bălăceşte in emoţionalism, si este orb in fata aspectelor calitative, ci doar a celor cantitative ale credinţei.

·         Adevărata umilinţa si o minte deschisa ne poate conduce la o credinţa care funcţionează, iar AA este dovada acestui fapt.

Pasul Trei: „ Am hotărât sa ne lăsam  viata si voinţa in grija unui Dumnezeu aşa cum si-L închipuie fiecare dintre noi”

      ·         Bunăvoinţa si deschiderea mintii sunt cheile care deschid uşa pasului trei.

·         „Decizia” trebuie urmata de o acţiune pozitiva.

·         A face începutul este tot ceea ce este necesar pentru ca ea sa se deschidă de la sine.

·         Trebuie sa recunoaştem si sa acceptam ca suntem dependenţi de Dumnezeu.

·         Problema este ca folosim greşit puterea voinţei.

·         Trebuie sa fim convinşi ca o viata dusa după voia noastră este un eşec.

·         Cu toate ca are intenţii bune, alcoolicul este egocentrist pana la extreme.

·         Alţii nu vor ajunge la aşteptările noastre….trebuie sa fim realişti cu acest lucru

·         Cele mai multe probleme din relaţiile noastre sunt cauzate de noi.

·         Frica, autoiluzia si autcompătimirea ne domina gândirea.

·         Avem nevoie de ajutorul unei „ Puteri Superioare” pentru a ne scăpa de acest egoism.

·         Avem nevoie de un „ Nou Patron”. El este „Directorul” si noi suntem „Agenţii” lui.

·         Înainte sa ne debarasam de „agitaţie” învăţăm sa „ le lăsam si sa-l lăsam pe Dumnezeu”

·         Ne vom găsi Pacea sufleteasca când ne vom întreba cu ce putem contribui la viata, si nu de ce vom primi de la viata.

·         Pe măsura ce ne vom găsi Pacea, vom începem sa ne pierdem frica zilei de azi si de mâine.

·         „Fie Voia Ta, Nu a Mea” este conceptul cheie din pasul trei.

Paşii Unu, Doi si Trei sunt fundamentul următorilor Paşi…Trebuie sa admitem înfrâgerea, predarea in fata  faptului  ca avem nevoie de ajutorul unei Puteri Superioare noua înşine si acceptarea Voinţei lui Dumnezeu… Aşa cum il înţelegem fiecare.

Pasul Patru: „Am făcut fără teama un inventar moral amănunţit al propriei persoane”

·         Un proces de căutare a faptelor si de găsire a faptelor spre descoperirea adevărului despre noi înşine, sa vedem care „sine” ne-a dominat viata.

·         Resentimentele sunt inamicul numărul 1… trebuie sa scăpam de ele….le scriem pe hârtie.

·         Ne întrebam de ce am fost furioşi….stima de sine, banii, relaţiile, ambiţiile sunt toate ameninţate….de obicei cauzate de noi înşine.

·         Il cerem lui Dumnezeu sa ne ajute sa ii iertam pe alţii, si sa ne ajute sa fim toleranţi cu ei.

·         Evitam sa facem inventarul altei persoane, întrebându-ne doar ce am fi putut face mai bine.

·         Ne revizuim comportamentul din trecut, si ne întrebam unde am fost egoisţi, necinstiţi, si nu am ţinut cont de alţii,…. pe cine am rănit?

·         Scriem toate acestea pe hârtie si le analizam.

In Pasul Patru, ne uitam la defectele de personalitate si începem sa le acceptam ca realitatea despre noi.

Pasul Cinci: „Am mărturisi lui Dumnezeu, noua înşine si unei alte fiinţe umane natura exacta a greşelilor noastre”.

·         O evaluare proprie solitara de obicei nu este suficienta. Avem nevoie de alţii sa vedem in trecut, pentru a putea fi oneşti, si a nu fi aroganţi sau sa ne îndepărtam de trecutul nostru.

·         Alcoolicul duce o viata dubla…el trebuie sa fie sincer despre el însuşi, cu el însuşi si cu alta persoana.

·         Facem acest pas cu o persoana a bisericii sau cu „nasul”.

·         După ce facem acest pas de obicei avem un sentiment de uşurare. Putem privi lumea in ochi din nou.

·         Acesta este începutul unei treziri spirituale…un sentiment de pace se naşte, si nu mai suntem singuri cu trecutul nostru, am câştigat sinceritatea cu noi înşine.

In Pasul Cinci ne-am admis defectele si am început sa ne întoarcem la o stare mintala mai normala.

Pasul Sase: „Am consimţit fără rezerve ca Dumnezeu sa ne scape de toate aceste defecte de caracter”

·         După ce am făcut aceşti paşi de inventar, ne-am revizuit acţiunile si ne-am întrebat daca suntem pregătiţi ca Dumnezeu sa ne îndepărteze aceste defecte de caracter…toate. Încercam sa nu ii ascundem nimic din grija lui Dumnezeu, si încercam sa acceptam Voia Lui in viata noastră.

·         Devenim sinceri despre cum credem ca Dumnezeu vrea ca noi sa trăim, si suntem de acord sa Il lăsam sa ne ajute sa trăim in acest fel.

·         Acceptam protecţia, speranţa si puterea Lui in depăşirea dificultăţilor.

Pasul Şapte: „ Cu umilinţa, I-am cerut sa ne îndepărteze slăbiciune”

·         In rugăciune ne predam lui Dumnezeu, aşa cum il înţelegem fiecare, rugandu-L sa ne îndepărteze defectele de caracter, astfel încât sa Ii putem sluji mai bine, Lui si semenilor noştri.

·         Învăţăm mai multe despre umilinţa, si ne putem schimba atitudinea fata de Dumnezeu.

·         Începem sa acceptam ajutorul unei Puteri Mai Mari decât noi înşine, pentru ca vedem cum funcţionează in viata noastră de zi cu zi.

·         Descoperim ca puteam avea umilinţa fără sa fim nevoiţi sa trecem prin suferinţa alcoolismului activ, asta întorcându-ne spre si având încredere in Dumnezeu.

·         Umilinţa devine ceva ce fiecare ne dorim sa avem, dar nu “forţata” prin alcoolismul nostru si existenta lui dureroasa.

·         Începem sa ii cerem lui Dumnezeu ajutorul, si nu neapărat sa avem pretenţii de la alţii.

·         Ne îndreptam atenţia spre Umilinţa, cerând Ajutorul Divin in îndepărtarea slăbiciunilor noastre.

Pasul Opt: “ Am întocmit o lista cu toate persoanele cărora le-am făcut necazuri si am consimţit sa reparam aceste rele”.

• Acest pas se refera la relaţiile personale..............recunoaşterea greşelilor, repararea acestor greşeli, acelora fata de care am greşit.

• De obicei este un proces ce tine toata viata.

• Este începutul pierderii “singurătăţii”, care ii afectează pe alcoolici.

• Ne îndreptam atenţia asupra noastră, nu asupra ceea ce a făcut sau nu o alta persoana.

• Mulţi dintre noi evita sau neaga necesitatea acestui pas, spunând ca ne facem rău doar noua înşine..............numim asta “uitarea intenţionata”.

• Trebuie sa facem aceste reparaţii, pentru a putea face fata conflictului emoţional si vinovăţiei.

• Ne analizam daunele emoţionale, fizice si spirituale pe care ni le-am cauzat.

• Trebuie sa vrem sa-i iertam pe alţii, daca vrem sa fim si noi iertaţi.

• Trebuie sa fim sinceri si sa ne analizam complet relaţiile din trecut.

 Pasul Noua: “ Ne-am reparat greşelile direct fata de acele persoane, acolo unde a fost cu putinţa, dar nu si atunci când le-am fi putut face vreun rău lor sau altora”.

• Trebuie sa ne folosim de judecata dreapta, timp si curaj pentru a face acest pas.

• Multe din îndreptări sunt “îndreptări vii” care le facem doar prin faptul ca stăm abstinenţi.

• Unii vor avea nevoie sa facă mai multe îndreptări vii..........bani, scuze etc.

• Trebuie sa ne asiguram insa ca suntem pe “felia abstinentei” înainte sa facem aceste reparaţii.

• Nu exista doar un singur mod de a ne face îndreptările. Cel mai important lucru este sa fim sinceri, fără teama si voitori de a face aceste reparaţii.

• A avea un nas sau un Îndrumător Spiritual te ajuta sa faci acest pas. Este sugerat ca un nou venit sa nu lucreze singur acest pas.

 Pasul Zece: “Ne-am continuat inventarul personal si ne-am recunoscut greşelile de îndată ce ne-am dat seama de ele”.

·         La Pasul 10 începem sa ne aplicam programul in practica de zi cu zi.

·         O continua analiza a ceea ce avem bun si a obligaţiilor este necesara pentru noi alcoolici.

·         Este un foarte vechi principiu spiritual..........auto examinarea.

·         In abstinenta suntem copleşiţi de “mahmureli emoţionale”, si trebuie sa le facem fata. Acestea sunt “frica, furia, resentimentele, gelozia si alte asemănătoare”.

·         Aceste “mahmureli emoţionale” sau “beţii uscate” pot sa dureze ore in şir, zile, săptămâni si in unele cazuri luni. Daca nu reuşim sa le facem fata, ne pot reîntoarce la un consum activ.

·         Este un inventar de “căutare a petelor”, care sa il facem in orice moment al zilei, de obicei atunci când suntem intr-o tulburare emoţionala sau mentală.

·         Este acel inventar care ni-l facem la sfârşitul fiecărei zile, întrebându-ne de orele care au trecut. Este ca un foaie de bilanţ, ce am făcut bine si la anume avem mai mult de lucru.

·         Este un inventar “ocazional”, făcut cu un nas, sau cu îndrumătorul spiritual, si revizuieşte săptămânile sau lunile care au trecut.

·         Aceste inventare vor fi ca o a doua natura la noi, si nu mai suntem înspăimântaţi de ele. Ele devin un mijloc de a ne ghida viata de zi cu zi intr-un mod pozitiv si spiritual.

·         Când suntem tulburaţi, pentru un oarecare motiv, ne întrebam care este contribuţia noastră, cu adevărat, in aceasta problema. Uneori avem nevoie sa iertam, uneori e nevoie sa lăsam lucrurile sa meargă de la sine, si uneori trebuie sa fim mai răbdători cu noi înşine.

·         Încercam sa practicam un mai intens autocontrol, sa facem mai puţine cereri nerezonabile fata de alţii.

·         Echilibrul emoţional devine primul nostru obiectiv.

·         Când vom putea folosi acest pas, descoperim ca tulburarea emoţionala poate deveni seninătate daca suntem sinceri si folosim Voinţa lui Dumnezeu in a ne ghida propria viata.

·         Evitam gândirea critica si negativa, fata de noi sau fata de alţii.

·         Ne îndreptam atenţia spre ceea ce am făcut bine si ii mulţumim lui Dumnezeu pentru acesta zi, cerandu-I ajutor pentru o zi de mâine mai buna.

Pasul Unsprezece: “ Am căutat prin rugăciune si meditaţie, sa ne întărim contactul conştient cu Dumnezeu aşa cum si-l închipuia fiecare dintre noi, cerându-i doar sa ne arate Voia Lui in ceea ce ne priveşte si sa ne dea puterea s-o împlinim”.

• Este sugerat sa nu evitam rugăciunea si meditaţia ca metoda de recuperare.

• Seara sa ne revizuim ziua, întrebându-ne ce progres am făcut, sau daca trebuie sa reparam ceva. Unde am fost egoisţi, necinstit sau cu frica. Ce am fi putut face mai bine, sau ce am fi putut face corect.

• La trezire, ne gândim la cele 24 de ore care ne stau in fata, si înainte sa începem ziua, cerem îndrumarea lui Dumnezeu in tot ce vom facem, major sau minor. Il rugam sa ne elimine autocompătimirea din gândirea noastră si interesele egoiste.

• Aceasta este o reflectare activa a evenimentelor care vor veni pe parcursul zilei, si o folosim sa evitam capcanele si momentele de indecizie, având încredere in Dumnezeu, aşa cum il înţelegem.

• După o perioada de timp va deveni un lucru natural, vom începe sa luam decizii mai bune, evitând multe probleme si găsind noi soluţii.

• In mod obişnuit, încheiem aceasta perioada de meditaţie cu rugămintea de a ne elibera de propria voinţa  si sa facem totul după Voia Lui.

• Uneori ne rugam partenerul si familia sa se alăture in acest moment de rugăciune, dar nu întotdeauna, si nu vom jigniţi daca nu vor.

• Când suntem puşi in fata problemelor si dificultăţilor pe parcursul zilei, luam o pauza si cerem, “ Fie Voia Ta si nu a mea”.

• In timp vom descoperi ca acest exerciţiu funcţionează, si ca putem avea un contact mult mai conştient cu o Putere Superioara noua înşine.

 Pasul Doisprezece: “ După ce am trăit o trezire spirituala ca rezultat al acestor paşi, am încercat sa transmitem acest mesaj altor alcoolici si sa punem in aplicare aceste principii in toate domeniile vieţii noastre”.

• Acesta “Trezire Spirituala” este o conştientizare treptata a ajutorului si dragostei lui Dumnezeu.

• Schimbările de personalitate din ceilalţi 11 paşi sunt o parte a conştientizării ajutorului si puterii lui Dumnezeu.

• Alcoolicul descoperă o abstinenta mulţumitoare.

• Mesajul AA este acum dus in închisori, spitale, clinici, biserici si orice loc care il poate ajuta pe alcoolic sa îşi găsească abstinenta.

• Membrii AA încearcă sa-si trăiască viata bazata pe principiile descrise mai sus.

ENERGIA. TRANSFORMARE.

ENERGIA
Sunt oameni care isi "trag" energia de la ceilalti. Si sunt oameni care sunt "supti" de energie. De cei din prima categorie. Ei sunt asa-zisii "vulnerabili".

Dar ei de unde isi iau energia? De la Univers! In AA, Universul se numeste Puterea Superioara.

Cu cat contactul constient cu Puterea Superioara este mai puternic, cu atat calauzirea este mai intensa si cantitatea de energie acumulata este mai mare. Si acesti oameni ajung sa detina suficient de multa energie, incat sa ofere si altora.

Si aici se face diferenta! Sunt doua aspecte:

1 - Se elibereaza de frustrarea ca sunt "supti" de energie; ei ofera acum liber consimtit; dau, nu li se ia!

2 - Primesc capacitatea de a alege sa ofere cata energie doresc, cui doresc, cand doresc, in ce forma doresc.

Totul este TRANSFORMARE. De la spirit la spirit. 

De la spirit (in engleza: alcool = EGO), la spirit (in engleza: suflet = SINE).
Asta este ceea ce ofera Programul in 12 Pasi !

Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA!