.
luni, 7 august 2017
Despre frica
Frica este unul dintre impulsurile de bază ale așa numitelor comportamente deviante sau rele și se manifestă în nenumărate feluri - frica de a nu fi placul altora, de a nu fi apreciat sau de a nu avea valoare. De multe ori, apare o frică de eșec, de a nu avea control într-o situație, de a nu fi îngrijit, de a fi rănit sau abandonat, de a fi expus, da a nu fi parte a unui grup, de a fi dezamăgit, trădat, de a nu avea dreptate sau de ani se lua ceva ce ne aparține. Frica ne face să ne închidem și să ne luptăm pentru ceea ce credem că avem nevoie, chiar dacă astfel ne auto-distrugem. Această frică primară este cea care ne declanșează cele mai distrugătoare gânduri și dă naștere la cele mai nocive emoții: durere, deznădejde, tristețe, mânie, gelozie și ură. Toate tipurile de negare, reprimare și respingere își au rădăcina în sentimentul fricii. Ne este teamă că dacă recunoaștem că avem deficiențe și defecte, vom fi judecați și apoi pedepsiți de către semeni și de cei dragi nouă. Dacă nu ar exista frică nu ar exista nici rușine, nici ego-uri rănite, nici sine fals - căci sinele fals este creeat din frică. Frica este cea care ne spune să ne înăbușim impulsurile omenești precum dorințele sexuale, gelozia, orgoliul și firea noastră egoistă, în general.
Debbie Ford
Preluare de pe Prietenii lui Bill
UN “PROIECT DE VIATA”
Pilula zilnică de abstinență pentru azi 7 august 2017
UN “PROIECT DE VIAŢĂ”
Şi noi, la rândul nostru, căutam aceeaşi scăpare cu disperarea celor care se îneacă. Ceea ce la început părea un fir pai, s-a transformat în mâna puternică a lui Dumnezeu. Am primit o nouă viaţă sau, dacă vreţi, un „proiect de viaţă” cu adevărat eficient.
- ALCOOLICII ANONIMI -
- ALCOOLICII ANONIMI -
În fiecare zi încerc să-mi ridic moralul şi mâinile în semn de mulţumire lui Dumnezeu pentru că mi-a arătat „un proiect de viaţă” care chiar are efect datorită formidabilei noastre comunităţi. Dar ce este, de fapt, acest „proiect de viaţă” care „funcţionează cu adevărat”? În cazul meu, este lucrul cât mai sârguincios asupra celor Doisprezece Paşi, conştiinţa neclintită a existenţei unui Dumnezeu care mă iubeşte necondiţionat şi speranţa că, în fiecare nouă zi, există un scop al existenţei mele. Sunt într-adevăr foarte, foarte binecuvântat în cadrul comunităţii.
Preluare de pe Prietenii lui Bill
duminică, 6 august 2017
acceptarea imperfectiunilor
Ma pedepsesc singur cand cred ca sunt inferior altora, in timp ce pe altii ii consider perfecti în relații, recuperare sau in alta privinta.
Fie că ma judec pe mine, fie ca ii judec pe altii sunt doua fețe ale aceleiași monede: perfecțiunea.
Este mult mai benefic pentru mine sa-mi spun ca sunt in regula și ceea ce fac este destul de bun.
Asta nu înseamnă că nu voi face greșeli care au nevoie de corectare, nu înseamnă că nu "o sa mi-o iau" din cand in cand, nu inseamnă că nu ma pot îmbunătăți.
DOAR PENTRU AZI:
Astăzi, ma voi iubi și mă voi încuraja, imi voi spune că ceea ce fac este destul de bun si am sa am bucur de acest sentiment.
Steve Taylor - Iesirea din intuneric
<< Conceptul de a "preda" problema unei Puteri Superioare reprezinta nucleul procesului de recuperare al Alcoolicilor Anonimi. Abordarea Alcoolicilor Anonimi este una holistica - refacerea (recuperarea) trebuie sa aiba loc la nivel fizic, psihologic (mental si emotional) si spiritual.
Pentru ca cineva sa-si mentina abstinenta trebuie sa treaca printr-o transformare spirituala.
Sinele (de fapt egoul) care este dependent de alcool trebuie sa moara, pentru a permite aparitia unui nou sine. Iar acceptarea si detasarea sunt parti esentiale ale acestui proces. >>
TEORIE SI PRACTICA
<<Orice situatie perceputa adecvat devine o oportunitate.>>
Este o scena in Matrix in care Morpheus ii spune Neo:
Este o scena in Matrix in care Morpheus ii spune Neo:
"Neo, mai devreme sau mai târziu vei realiza, asa cum mi s-a intamplat si mie, că există o diferenta între a cunoaste calea si a merge pe drumul respectiv."
Si ceea ce ii opreste pe oameni sa puna in aplicare este, de obicei, unul dintre aceste trei lucruri:
1. Nu stiu cu adevărat ce vor să afirme.
2. Stiu ce vor, dar nu stiu cum sa puna la lucru ce afirma.
3. Stiu ce vor, stiu cum sa puna la lucru ce afirma, dar nu se pun pe treaba.
sâmbătă, 5 august 2017
Despre vointa
<< “Diferenta intre vointa proprie si vointa lui Dumnezeu este ca in cea proprie este usor la inceput si greu mai apoi, iar in vointa lui Dumnezeu la inceput este greu si devine apoi tot mai usor.”
Un exemplu perfect care ilustreaza acest citat este insusi Programul AA. Vointa mea imi spunea ca este mult mai usor sa continui sa consum si sa fac ceea ce faceam, decat sa lucrez programul si pasii. Desigur, urmand vointa mea putea parea mai usor la inceput, dar vai, cat de grea a fost acea cale. Din contra, dorinta lui Dumnezeu pentru mine era sa ma recuperez si, desi a fost greu la inceput, viata mea este infinit mai buna si viata este intr-adevar mai usoara. Principala problema cu vointa mea este ca e vorba in primul rand si mai ales despre mine. Sunt amagit sa cred ca daca am grija in primul rand de dorintele mele, apoi voi fi capabil sa ajut pe un altul desigur de obicei imi dau seama ca dorintele mele sunt de nesaturat si ma pierd repede in hatisul lor. Vointa lui Dumnezeu, pe de alta parte, este despre ajutorarea celorlalti si ceea ce este bine pentru toti cei din jur intregul tablou, din care eu sunt doar o parte. Desi cateodata mie mi se pare invers, aflu de fiecare data cand reusesc sa ma abandonez vointei lui Dumnezeu, ca dorintele si necesitatile mele reale se implinesc si se depasesc in moduri pe care nu mi le-as fi putut imagina. Astazi imi este mai usor sa fac diferenta intre vointa proprie si cea a lui Dumnezeu, si din ce in ce mai mult suntcapabil sa fac alegerea corecta. Pana la urma este vorba de a ma simti confortabil in propria piele, si numai alegand vointa lui Dumnezeu am aceasta garantie. >>
Sursa:
Traducere: Radu
Un exemplu perfect care ilustreaza acest citat este insusi Programul AA. Vointa mea imi spunea ca este mult mai usor sa continui sa consum si sa fac ceea ce faceam, decat sa lucrez programul si pasii. Desigur, urmand vointa mea putea parea mai usor la inceput, dar vai, cat de grea a fost acea cale. Din contra, dorinta lui Dumnezeu pentru mine era sa ma recuperez si, desi a fost greu la inceput, viata mea este infinit mai buna si viata este intr-adevar mai usoara. Principala problema cu vointa mea este ca e vorba in primul rand si mai ales despre mine. Sunt amagit sa cred ca daca am grija in primul rand de dorintele mele, apoi voi fi capabil sa ajut pe un altul desigur de obicei imi dau seama ca dorintele mele sunt de nesaturat si ma pierd repede in hatisul lor. Vointa lui Dumnezeu, pe de alta parte, este despre ajutorarea celorlalti si ceea ce este bine pentru toti cei din jur intregul tablou, din care eu sunt doar o parte. Desi cateodata mie mi se pare invers, aflu de fiecare data cand reusesc sa ma abandonez vointei lui Dumnezeu, ca dorintele si necesitatile mele reale se implinesc si se depasesc in moduri pe care nu mi le-as fi putut imagina. Astazi imi este mai usor sa fac diferenta intre vointa proprie si cea a lui Dumnezeu, si din ce in ce mai mult suntcapabil sa fac alegerea corecta. Pana la urma este vorba de a ma simti confortabil in propria piele, si numai alegand vointa lui Dumnezeu am aceasta garantie. >>
Sursa:
Wisdom of the Rooms
www.thewisdomoftherooms.com
NEPUTINCIOS; DAR NU NEAJUTORAT
Cele întâmplate în timpul bolii şi la inceputul recuperarii fac să iasă în evidenţă trei lucruri importante:
- că eram alcoolici şi nu mai eram stăpâni pe viaţa noastră;
- că, probabil, nici o putere omenească nu ne-ar fi putut despovăra de alcoolism;
- că Dumnezeu ar putea - şi ar face-o - dacă L-am căuta.
PASUL 1 (Am admis ca eram neputinciosi in fata alcoolului, ca nu mai eram stapani pe viata noastra) este despre PROBLEMA. Despre recunoasterea neputintei. Despre ACCEPTARE. Admiti ca ai o problema si ca nu esti tu cel care o poti rezolva.
- că eram alcoolici şi nu mai eram stăpâni pe viaţa noastră;
- că, probabil, nici o putere omenească nu ne-ar fi putut despovăra de alcoolism;
- că Dumnezeu ar putea - şi ar face-o - dacă L-am căuta.
PASUL 1 (Am admis ca eram neputinciosi in fata alcoolului, ca nu mai eram stapani pe viata noastra) este despre PROBLEMA. Despre recunoasterea neputintei. Despre ACCEPTARE. Admiti ca ai o problema si ca nu esti tu cel care o poti rezolva.
Pasul 2 (Am ajuns la credinta ca o Putere superioara noua insine ne-ar putea reda sanatatea mintala) este despre SOLUTIE. Despre CREDINTA. Incepi sa crezi ca exista o solutie si devii dispus sa fii ajutat.
vineri, 4 august 2017
Intalnire AA
Una dintre incaperi. O intalnire AA. Trei persoane. Se citeste preambulul si se solicita o tema. Ma uit in jur. 47 ani de abstinenta! 17 + 17 +13 . eu sunt <juniorul>. Ce tema sa propui?!
De ce mai venim la intalniri? Cum traim programul?
Marturisiri
<< Comunitatea si participarea la intalniri imi dau puterea pe care o cautam in bautura. Si pe care nu am mai gasit-o in alcool. Apartenenta la Comunitate este puterea. Programul de unul singur nu are sens pentru mine care sunt alcoolic. Sunt nou veniti care gandesc programul fara disciplina venirii la intalniri. Realitatea traita de mine sapte ani si jumatate a fost ca fara participarea regulata la intalniri recad.>>
<< Pentru mine a trai programul clipa de clipa inseamna sa stau cat mai mult in primii trei pasi. >>
<< Sanatatea mentala inseamna sa scap de tiparele vechi de comportament. Sa nu ma mai razboiesc cu mine insumi si sa nu ma mai acuz, sa nu ma mai desfiintez! Sa reduc starile tensionate. Sa-mi recunosc vechile tipare si sa nu mai intru in ele. >>
<< Daca ma mandresc prea mult ca fac fata s-ar putea sa mi-o iau in fata!>>
joi, 3 august 2017
PERMANENT
Nu traiesc PERMANENT in starea de constienta, de atentie, de observare, de iubire ...
Ce pot sa fac este sa ma intorc PERMANENT in aceasta stare.
Sa am grija sa fie mai multe intoarceri, decat plecari!
Ce pot sa fac este sa ma intorc PERMANENT in aceasta stare.
Sa am grija sa fie mai multe intoarceri, decat plecari!
Schimbarea unui comportament
Schimbarea unui comportament (tipar)
Metoda in trei etape:
1 - concentrare - (constientizare, ma intreb ce simt)
2 - inspiratie - (ghidare prin rugaciune)
3 - actiune - (punerea in practica)
Iata ce am invatat (si aplicat) in program:
Daca cred ca ceva ma face sa ma simt bine (este distractiv si relaxant), OK, il fac.
Daca nu, (etapa 1 - constientizare - pun intrebarea Cum ma simt? Ma simt bine cu adevarat?),
incerc altceva, ceva care sa ma inspire (etapa 2), nu ceva care sa ma conduca catre uitarea de sine si sa ma goleasca de energie (asa cum o facea alcoolul altadata). O rugaciune care sa-mi reaminteasca de pretuirea de sine ma poate ghida.
Daca gasesc acel lucru care imi poate da o stare de bine, ma ridic si il pun in practica (etapa 3).
Daca functioneaza, tin minte si repet de fiecare data cand am nevoie.
Inspirat de Brene Brown
Metoda in trei etape:
1 - concentrare - (constientizare, ma intreb ce simt)
2 - inspiratie - (ghidare prin rugaciune)
3 - actiune - (punerea in practica)
Iata ce am invatat (si aplicat) in program:
Daca cred ca ceva ma face sa ma simt bine (este distractiv si relaxant), OK, il fac.
Daca nu, (etapa 1 - constientizare - pun intrebarea Cum ma simt? Ma simt bine cu adevarat?),
incerc altceva, ceva care sa ma inspire (etapa 2), nu ceva care sa ma conduca catre uitarea de sine si sa ma goleasca de energie (asa cum o facea alcoolul altadata). O rugaciune care sa-mi reaminteasca de pretuirea de sine ma poate ghida.
Daca gasesc acel lucru care imi poate da o stare de bine, ma ridic si il pun in practica (etapa 3).
Daca functioneaza, tin minte si repet de fiecare data cand am nevoie.
Inspirat de Brene Brown
Stefan
starea spirituala: izolare vs a face fata
<< Atunci când suntem într-o formă spirituală bună, ne stă în puteri să facem tot felul de lucruri pe care alcoolicii n-ar trebui să le facă. De pildă, ni s-a spus mereu că nu avem ce căuta prin locurile în care se serveşte alcool; că nu avem voie să-l ţinem în casă; că trebuie să fugim de prietenii care beau; că trebuie să evităm filmele cu scene în care se bea; că nu avem voie să intrăm în baruri; că trebuie ca prietenii să-şi ascundă sticlele când mergem noi în vizită; că trebuie să nu ne gândim deloc la alcool şi să nu ni se amintească de el niciodată.
Experienţa noastră dovedeşte că lucrurile nu stau chiar aşa. Ne aflăm zilnic în asemenea situaţii. Alcoolicul care nu le poate face faţă are încă mentalitatea de alcoolic; ceva nu este în regulă cu starea sa spirituală. Singura lui şansă ar fi să se mute la Polul Nord, ca să se menţină abstinent, dar şi atunci există riscul ca un eschimos să apară cu o sticlă de scotch şi să distrugă totul! Întrebaţi-o pe soţia unui alcoolic care şi-a trimis soţul undeva departe, pe baza teoriei că îl va scăpa astfel de problema alcoolului!Suntem convinşi de faptul că orice plan de combatere a alcoolismului care se bazează pe izolarea alcoolicului pentru ocrotire în faţa ispitei, este sortit eşecului. Încercarea alcoolicului de a se proteja de tentaţii ajută o vreme, dar el sfârşeşte de obicei într-o explozie de beţii mai urâte decât toate cele anterioare. Noi am încercat asemenea metode. Toate încercările de a face imposibilul au eşuat. >>
Big Book - Cap. INTRAJUTORAREA
Experienţa noastră dovedeşte că lucrurile nu stau chiar aşa. Ne aflăm zilnic în asemenea situaţii. Alcoolicul care nu le poate face faţă are încă mentalitatea de alcoolic; ceva nu este în regulă cu starea sa spirituală. Singura lui şansă ar fi să se mute la Polul Nord, ca să se menţină abstinent, dar şi atunci există riscul ca un eschimos să apară cu o sticlă de scotch şi să distrugă totul! Întrebaţi-o pe soţia unui alcoolic care şi-a trimis soţul undeva departe, pe baza teoriei că îl va scăpa astfel de problema alcoolului!Suntem convinşi de faptul că orice plan de combatere a alcoolismului care se bazează pe izolarea alcoolicului pentru ocrotire în faţa ispitei, este sortit eşecului. Încercarea alcoolicului de a se proteja de tentaţii ajută o vreme, dar el sfârşeşte de obicei într-o explozie de beţii mai urâte decât toate cele anterioare. Noi am încercat asemenea metode. Toate încercările de a face imposibilul au eşuat. >>
Big Book - Cap. INTRAJUTORAREA
miercuri, 2 august 2017
De ce pasul 4, mereu si mereu?!
Vulnerabilitatile mele, nascute din sentimentele de rusine, frica si manie, reprezinta sursa fiecarui act de autosabotaj. Primul lucru: sa ies din negare. Al doilea: sa le observ. Al treilea: sa le accept.
Cand nu sunt explorate si examinate, raman ascunse in intuneric, se acumuleaza si momentul unei explozii poate deveni ceva inevitabil.
Fiecare aspect al meu pe care il neg, fiecare gand si sentiment pe care il consider gresit si nu il accept, fiecare amintire reprimata si ramasa neelucidata, in cele din urma poate sa isi face simtita prezenta in viata mea.
In timp ce sunt preocupat de viata de zi cu zi (social, profesional, familial etc) devin prea "ocupat" ca sa mai dau atentie emotiilor mele; imi ascund impulsurile intunecate si trasaturile create de sentimentul de rusine, vulnerabilitatile neconstientizate sau reprimate, si toate acestea pot crea pericolul unei explozii exterioare.
Cand ma astept mai putin, un aspect respins sau nedorit din mine poate sa apara din senin si sa distruga tot ce am cladit pana atunci.
De aceea este atat de important sa imi tratez durerea din trecut, sa invat din ea si sa o folosesc pentru a evolua.
Acesta este motivul pentru care fac, mereu si mereu, pasul 4.
Inspirat de Debbie Ford
Cand nu sunt explorate si examinate, raman ascunse in intuneric, se acumuleaza si momentul unei explozii poate deveni ceva inevitabil.
Fiecare aspect al meu pe care il neg, fiecare gand si sentiment pe care il consider gresit si nu il accept, fiecare amintire reprimata si ramasa neelucidata, in cele din urma poate sa isi face simtita prezenta in viata mea.
In timp ce sunt preocupat de viata de zi cu zi (social, profesional, familial etc) devin prea "ocupat" ca sa mai dau atentie emotiilor mele; imi ascund impulsurile intunecate si trasaturile create de sentimentul de rusine, vulnerabilitatile neconstientizate sau reprimate, si toate acestea pot crea pericolul unei explozii exterioare.
Cand ma astept mai putin, un aspect respins sau nedorit din mine poate sa apara din senin si sa distruga tot ce am cladit pana atunci.
De aceea este atat de important sa imi tratez durerea din trecut, sa invat din ea si sa o folosesc pentru a evolua.
Acesta este motivul pentru care fac, mereu si mereu, pasul 4.
Inspirat de Debbie Ford
Stefan
A-ti crede gandurile este o alegere.
Dar numai dacă le permitem sa intre în inimile noastre.
Doar pentru că cineva spune ceva, nu înseamnă că e si adevărat.
Dacă ii spui unui soim ca este pui - și el alege să creadă aceasta minciună, probabil ca nu va învăța să zboare.
Dacă ii spui unei persoane ca a fost un betiv, este un betiv si va ramane un betiv, probabil se va intoarce mereu si mereu la bautura.
Dacă iti spui ca esti intr-un anumit fel si ca vei ramane asa pentru totdeauna și vei crede lucrul acesta, probabil vei ramane in acel fel.
Dar a-ti crede gandurile este o alegere.
Abia cand am constientizat cat de autodistructive pot fi gandurile mele, am inceput sa imi cultiv un nou mod de a gandi, care sa nu imi mai faca rau.
Stefan
P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA!
marți, 1 august 2017
ce i-as spune unui nou venit
- despre esenta AA-ului: un alcoolic recuperat ajuta un alt alcoolic sa se recupereze
- despre conceptul de boala
Cu Puterea superioara alaturi am ajuns repede la o predare completă, iar asta s-a întâmplat când am învăţat despre importanta lucrului la paşii unu, doi şi trei. Mi s-a spus să mă trezesc dimineaţa şi să spun: ''Eu nu pot! Dumnezeu poate!; lasă-L pe El."
- despre instrumentele AA-ului:
- despre conceptul de boala
- boala = nu mai am voie sa beau; orice s-ar intampla, alcoolul nu mai este o optiune
- tratamentul = abstinenta totala
- medicamentul = intalnirile
Cu Puterea superioara alaturi am ajuns repede la o predare completă, iar asta s-a întâmplat când am învăţat despre importanta lucrului la paşii unu, doi şi trei. Mi s-a spus să mă trezesc dimineaţa şi să spun: ''Eu nu pot! Dumnezeu poate!; lasă-L pe El."
- despre instrumentele AA-ului:
- intalnirile (90 de zile, 90 de intalniri)
- literatura (la inceput Viata fara bautura pentru ca imi vorbeste despre capcane si ce am de facut cand vine 'pofta')
- programul de 24 de ore - fiecare zi, pe rand
- sa dau telefon inainte de a consuma unui alt alcoolic recuperat
- sponsorul (sa nu lipseasca caietul de lucru)
- despre faptul ca abstinenta se invata. Prin repetitie. Cu antrenament si disciplina.
- despre principiile AA: onestitate (fata de mine insumi in primul rand), bunavointa (pentru ca vointa nu mi-a fost de folos) si minte deschisa (sa ma conformez cu ce mi se spune ca am de facut, chiar daca nu inteleg totul de la inceput)
Si rabdare, pentru ca programul este despre constientizare si autocunoastere si lucrul asta nu se poate face peste noapte (oricum, nu am ajuns alcoolic dintr-o data).
Nu trebuie sa fac nimic altceva decat sa vin la intalniri si totul o sa fie bine!
Nu trebuie sa fac nimic altceva decat sa vin la intalniri si totul o sa fie bine!
De ce am nevoie de latura spirituala a programului?
Pentru ca percep latura spirituala a programului nu atat ca un proces de dezvoltare a spiritului, de intarire de sine, cat ca pe un proces de eliberare din stramtoarea dependentelor si atasamentelor mele, a caracterului meu adictiv.
Trezirea spirituala de care se face vorbire in pasul 12 nu ma "desteapta" spiritual, cat ma elibereaza de sentimentul de vinovatie in legatura cu vulnerabilitatile mele.
Trezirea spirituala de care se face vorbire in pasul 12 nu ma "desteapta" spiritual, cat ma elibereaza de sentimentul de vinovatie in legatura cu vulnerabilitatile mele.
A ma accepta asa cum sunt, intr-o lume asa cum este.
Stefan
P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA
si urarea de azi: SA TE SIMTI BINE CLIPA DE CLIPA!
luni, 31 iulie 2017
Avem responsabilitatea propriei stari de spirit.
Cine a fost in "iad" si s-a intors de acolo, nu mai este acelasi om. Se poate recupera, dar nu mai este ce a fost. Niciodata. Si ar fi bine sa accepte asta. Ar fi bine sa ia "fiecare zi la timpul ei". Si ar mai fi bine sa accepte sa urmeze o recuperare care va dura tot restul vietii. Se poate reface, dar la un alt nivel.
Dorinta de a scapa de durere este motivul pentru care, eu si alti oameni, am pornit pe calea spirituala.
Dar dorinta de a ne simti bine (din nou, in alt mod) este cea care ne mentine pe aceasta cale.
O minte confuza percepe lumea ca fiind confuza. Practicarea Programului si cultivarea atentiei ma ajuta sa vad si sa accept lumea asa cum este. Ba, mai mult, ma ajuta sa extind limitele lui "asa cum este" mult mai departe decat mi se pare mie confortabil.
Durerea nu este desfatare, dar nici sfarsitul calatoriei.
Viata se poate schimba cu fiecare suflare.
Mesajul este ca fiecare dintre noi trebuie sa-si asume responsabilitatea propriei stari de spirit.
Dorinta de a scapa de durere este motivul pentru care, eu si alti oameni, am pornit pe calea spirituala.
Dar dorinta de a ne simti bine (din nou, in alt mod) este cea care ne mentine pe aceasta cale.
O minte confuza percepe lumea ca fiind confuza. Practicarea Programului si cultivarea atentiei ma ajuta sa vad si sa accept lumea asa cum este. Ba, mai mult, ma ajuta sa extind limitele lui "asa cum este" mult mai departe decat mi se pare mie confortabil.
Durerea nu este desfatare, dar nici sfarsitul calatoriei.
Viata se poate schimba cu fiecare suflare.
Mesajul este ca fiecare dintre noi trebuie sa-si asume responsabilitatea propriei stari de spirit.
Pas cu pas - Cea mai plina de smerenie experienta
<< ... Aceşti oameni erau toţi abstinenţi şi erau mult mai fericiţi decât fusesem eu în ultimii cinci ani. La finalul celor două săptămâni învăţasem deja, că eram alcoolică şi eram doar o oarecare, iar cazul meu era unul obişnuit. Nu eram cu nimic specială. Mai învăţasem şi că dacă voi continua să beau, nu era deloc imposibil, era într-adevăr foarte probabil ca situaţia mea materială să se înrăutăţească, sănătatea mea va decădea şi mintea mea va deveni ameţită şi înceţoşată...toate acestea, dacă nu mi se întâmpla ceva şi mai rău înainte! Am învăţat însă şi că boala mea poate fi "arestată", dacă accept cei Doisprezece Paşi ai Alcoolici Anonimi ca mod de viaţă, şi mai bine de atât, voi fi fericită şi voi simţi dragoste în suflet, voi simţi frumuseţea lui Dumnezeu şi voi fi nerăbdătoare să mă pun la dispoziţia celorlalţi. Am învăţat că trebuie, nu numai să accept cei Doisprezece Paşi, dar trebuie să îi lucrez pe fiecare ca atare în ordinea scrisă, fiecare zi pe care am privilegiul să o întâmpin la timpul ei; şi, din acel moment, zilele mele sunt compuse din perioade de douăzeci şi patru de ore.
Simplicitatea sistemului era foarte atractivă pentru mine. Ce uşurare " să-mi las viaţa în mâinile unei Puteri Superioare", după viaţa, foarte complicată pe care o aveam! Acum că acele câteva zile s-au transformat în ani, soţul meu este iubit şi respectat, casa a devenit din nou casă şi unele din proiectele comunitare au evoluat datorită implicării mele. Cel mai bun lucru, însă...au survenit schimbări în mine şi, în fiecare zi, sufletul meu cântă în timp ce îndeplinesc voinţa Lui, nu a mea. Aceste lucruri nu s-au întâmplat peste noapte. A fost nevoie să lucrez sârguincios la cei Doisprezece Paşi şi să aplic principiile acestora, iar această treabă nu e nici pe departe terminată, dar primesc dividende din ce în ce mai mari.
Chiar dacă sunt nepoata unui preot, fiica unui preot, nepoata a patru clerici şi verişoara a trei clerici, Dumnezeu nu a fost niciodată real pentru mine şi, cu siguranţă, nu m-am gândit niciodată să îl implic în problemele mele. Ciudat că l-am găsit pe Dumnezeu la o întâlnire de alcoolici în recuperare, dar este cea mai plină de smerenie experienţă pe care am avut-o." >>
G.R.P.
Richmond, Indiana
Richmond, Indiana
Sursa- Step By Step
Real AAs, Real Recovery
Real AAs, Real Recovery
Traducere: E.
Preluare de pe prietenii lui Bill
duminică, 30 iulie 2017
Ia-ți un nas
<< Nu toți membrii AA au un naș. Dar mii dintre noi mărturisim că nu am fi în viață, fără exceptionala prietenie a unui alcoolic recuperat, în primele luni sau ani ai abstinenței noastre.
La începutul Comunității AA, termenul de " naș " nu era parte din vocabularul membrilor. În scurt timp, un număr de spitale din Akron, Ohio și din New York au început sa accepte ca alcoolici ( cu acest diagnostic ) ca pacienți dacă un membru AA abstinent era de acord să "garanteze " pentru bolnavul sau bolnava respectivă. >>
Viata fără bautura
sâmbătă, 29 iulie 2017
Intalnirile
Dacă e să trag o linie și să spun ce anume a contribuit cel mai mult până acum la recuperarea mea, de departe e grupul de oameni cu care sunt înconjurat.
Faptul că am pus intalnirile pe primul loc cât de des am putut, s-a transformat în cel mai mare beneficiu pentru mine pentru că grupul are grijă de mine atunci când eu nu aș putea sa o fac.
Și nu mă refer la nevoi de bază ca mâncarea sau un pat în care să dorm.
Ma refer psihologic și sufletește.
Sunt momente când demonii tăi interiori vin să te facă varză.
Și exact în momentul ăla, toți ai tăi sunt acolo pentru tine cu urechile lor, cu ochii lor, cu sufletul lor, să îți asculte cele mai nasoale căcaturi fără să te judece, să te încurajeze fără să te care în spate, să te reasigure că nu ești singur.
În alte dăți vei fi tu la fel pentru ei acolo, dar azi tu ai nevoie de ei.
Mulțumesc, știți voi cine.
Faptul că am pus intalnirile pe primul loc cât de des am putut, s-a transformat în cel mai mare beneficiu pentru mine pentru că grupul are grijă de mine atunci când eu nu aș putea sa o fac.
Și nu mă refer la nevoi de bază ca mâncarea sau un pat în care să dorm.
Ma refer psihologic și sufletește.
Sunt momente când demonii tăi interiori vin să te facă varză.
Și exact în momentul ăla, toți ai tăi sunt acolo pentru tine cu urechile lor, cu ochii lor, cu sufletul lor, să îți asculte cele mai nasoale căcaturi fără să te judece, să te încurajeze fără să te care în spate, să te reasigure că nu ești singur.
În alte dăți vei fi tu la fel pentru ei acolo, dar azi tu ai nevoie de ei.
Mulțumesc, știți voi cine.
Neputinta
<< PASUL UNU
„Un sponsor este o persoană care a îndeplinit lucrul celor 12 pasi, iar acum îi învață pe alții să-i lucreze. În mod obișnuit, prima temă este de a citi "Cum funcționează metoda noastră" și " Opinia unui medic" din Cartea Mare a AA. O altă misiune este de a scrie cinci exemple despre lipsa de putere la alcool sau droguri în propriile noastre vieți.
Și așa am început călătoria recuperării, cu un sponsor care a reușit să rămână treaz el însuși. Ce face această primă misiune este să aducă dependența noastră în lumină prin inventarierea neputinței noastre, ea ne ține departe de a uita că suntem dependenți si ne împiedică să ne mințim spunând ... "Da, pot bea în mod responsabil ... de data asta."
„Opinia unui medic” ne arată că, cu siguranță nu suntem singuri și nu suntem singurii care au experimentat neputința dependenței. Neputința și "nebunia" dependenței sunt greu de diferențiat între ele. Toată lipsa de putere asociată cu dependența este nebunie, dar nu toată stupiditatea demonstrează neputința.
Mi-am promis că voi lua doar o singură băutură, dar m-am trezit după un chef de trei zile întrebându-mă: "Ce naiba s-a întâmplat?", Mi-am promis că nu voi mai bea, sau droga din nou, dar am făcut-o oricum. Mi-am promis că nu-i voi răni pe cei dragi prin dependența mea, cu toate acestea din nou am furat bani din pușculița fiicei mele ca să cumpăr cocaină. Ouch! Aceasta este neputință gravă.
Premeditarea și hoția pentru a-mi susține dependenta este nebunie, dar nu este un spectacol al neputinței. Acuzându-l pe fostul meu soț că este motivul pentru care eu beau si mă droghez din cauza felului în care el mă tratează este o nebunie, dar nu este lipsă de putere. Noroc cu munca ta la Pași!
Când scriem exemplele noastre de neputință ar trebui să scriem, de asemenea, modul în care ne-au făcut să ne simțim. Chestia e că dependenții, de obicei, doresc să fie în control complet. Cei mai mulți dintre noi au probleme de control intense chiar. Asa ca ne-am bătut măr pe plan intern atunci când nu putem să ne ținem de noi înșine folosind indicațiile. Pur și simplu punem, așteptările noastre în a controla ceva ce suntem complet incapabili să controlăm.
Ne aflăm într-o stare de subconștient a dezgustului de sine prin care ne urâm pe noi și lumea. Noi nu am creat neputința noastră și nici nu ne-am înscris să devenim dependenți. Noi nu avem dreptul să ne condamnăm pentru neputința noastră. Noi pur și simplu acceptăm și trecem la pasul doi.
IEȘI DIN PROBLEMĂ ȘI INTRĂ ÎN SOLUȚIE!”
Sursa... https://www.recoveryfarmhouse.com/step-one/
Abstinență senină! Doamne ajută! >>
Traducerea, adaptarea si eventualele greseli îi aparțin lui F.!!!
Preluare de pe Prietenii lui Bill
„Un sponsor este o persoană care a îndeplinit lucrul celor 12 pasi, iar acum îi învață pe alții să-i lucreze. În mod obișnuit, prima temă este de a citi "Cum funcționează metoda noastră" și " Opinia unui medic" din Cartea Mare a AA. O altă misiune este de a scrie cinci exemple despre lipsa de putere la alcool sau droguri în propriile noastre vieți.
Și așa am început călătoria recuperării, cu un sponsor care a reușit să rămână treaz el însuși. Ce face această primă misiune este să aducă dependența noastră în lumină prin inventarierea neputinței noastre, ea ne ține departe de a uita că suntem dependenți si ne împiedică să ne mințim spunând ... "Da, pot bea în mod responsabil ... de data asta."
„Opinia unui medic” ne arată că, cu siguranță nu suntem singuri și nu suntem singurii care au experimentat neputința dependenței. Neputința și "nebunia" dependenței sunt greu de diferențiat între ele. Toată lipsa de putere asociată cu dependența este nebunie, dar nu toată stupiditatea demonstrează neputința.
Mi-am promis că voi lua doar o singură băutură, dar m-am trezit după un chef de trei zile întrebându-mă: "Ce naiba s-a întâmplat?", Mi-am promis că nu voi mai bea, sau droga din nou, dar am făcut-o oricum. Mi-am promis că nu-i voi răni pe cei dragi prin dependența mea, cu toate acestea din nou am furat bani din pușculița fiicei mele ca să cumpăr cocaină. Ouch! Aceasta este neputință gravă.
Premeditarea și hoția pentru a-mi susține dependenta este nebunie, dar nu este un spectacol al neputinței. Acuzându-l pe fostul meu soț că este motivul pentru care eu beau si mă droghez din cauza felului în care el mă tratează este o nebunie, dar nu este lipsă de putere. Noroc cu munca ta la Pași!
Când scriem exemplele noastre de neputință ar trebui să scriem, de asemenea, modul în care ne-au făcut să ne simțim. Chestia e că dependenții, de obicei, doresc să fie în control complet. Cei mai mulți dintre noi au probleme de control intense chiar. Asa ca ne-am bătut măr pe plan intern atunci când nu putem să ne ținem de noi înșine folosind indicațiile. Pur și simplu punem, așteptările noastre în a controla ceva ce suntem complet incapabili să controlăm.
Ne aflăm într-o stare de subconștient a dezgustului de sine prin care ne urâm pe noi și lumea. Noi nu am creat neputința noastră și nici nu ne-am înscris să devenim dependenți. Noi nu avem dreptul să ne condamnăm pentru neputința noastră. Noi pur și simplu acceptăm și trecem la pasul doi.
IEȘI DIN PROBLEMĂ ȘI INTRĂ ÎN SOLUȚIE!”
Sursa... https://www.recoveryfarmhouse.com/step-one/
Abstinență senină! Doamne ajută! >>
Traducerea, adaptarea si eventualele greseli îi aparțin lui F.!!!
Preluare de pe Prietenii lui Bill
vineri, 28 iulie 2017
Citatul saptamanii
Citatul săptămânii
"Îmbunătăţeşte-ţi memoria- spune adevărul."
La finalul consumului meu compulsiv memoria mea s-a degradat din ce în ce mai mult. În primul rând, mintea mea era într-o mare ceaţă din cauză că era mereu încărcată sau pentru că îmi reveneam din amnezie. În plus, devenea din ce în ce mai greu să-mi amintesc ce poveste sau scuză inventasem recent sau ce şi cui am spus. Deoarece consumul meu devenise cel mai important lucru din viaţa mea, începusem să mint ca să-l protejez, şi cum marea majoritate a minciunilor şi poveştilor erau urmate de o beţie, nu reuşeam să fiu deloc coerent. Nu e de mirare că oamenii au încetat să mai fie în preajma mea.
Când am devenit abstinent şi mintea mea era mai limpede, am continuat să mint şi să inventez poveşti. Pe măsură ce lucram la Paşi am realizat că minţeam ca să-mi protejez egoul şi să obţin ceea ce vreau. Am descoperit repede adevărul în afirmaţia că `egocentrismul şi interesul de sine` sunt starea mea naturală ca alcoolic netratat. Au trecut multe inventare personale şi discuţii cu sponsorul meu până am fost pregătit să fiu onest. A mai trebuit să-mi dezvălui, să descopăr şi să îndepărtez o mulţime de defecte de caracter înainte ca să pot să mă însănătoşesc complet.
Astăzi viaţa mea este mult mai uşoară când, în mod implicit spun pur şi simplu adevărul. Nu mai simt nevoia de a apăra sau de a construi o poveste complicată pentru că am învăţat cum să fiu responsabil şi onest. Astăzi trec prin viaţă căutând moduri de a fi de ajutor, decât să trişez sau să înşel. Este un sentiment minunat să pot privi un om în ochi şi să simt că sunt şi eu om. Şi, cel mai important, memoria mea s-a îmbunătăţit pentru că acum spun adevărul.
Sursa- Wisdom of the Rooms- Quote of the Week
Preluare de pe prietenii lui Bill
Preluare de pe prietenii lui Bill
Doisprezece
Maniera în care metoda AA ne pregăteşte pentru primirea acestui dar constă în practicarea Celor 12 Paşi ai programului nostru. De aceea, haideţi să vedem pe scurt, ce am încercat să facem până în acest moment.
Pasul 1 ne-a pus în faţa unui uluitor paradox: am descoperit că ne era absolut imposibil să scăpăm de obsesia alcoolului până cînd nu ne admiteam neputinţa asupra lui. Prin Pasul 2, am văzut că - din moment ce nu ne puteam reda singuri sănătatea mintală, o Putere superioară trebuia s-o facă neapărat, dacă era vorba să supravieţuim. În consecinţă, prin Pasul 3 ne-am lăsat voinţa şi viaţa în grija unui Dumnezeu, aşa cum îL înţelegeam noi. Pentru moment, cei care eram atei sau agnostici am descoperit că propriul grup sau Comunitatea AA, ca întreg, puteau fi Puterea noastră superioară. Începând Pasul 4 am început să cercetăm - în interiorul nostru - ce anume ne adusese ruină fizică, morală şi spirituală. Ne-am făcut fără teamă un inventar moral amănunţit. Examinând Pasul 5 am decis că simplul inventar nu era suficient. ştiam că va trebui să încetăm jocul mortal al traiului în singurătate cu conflictele noastre interioare; că trebuia să le încredinţăm cu onestitate lui Dumnezeu şi unei alte fiinţe umane. La Pasul 6 mulţi dintre noi ne-am poticnit - pe bună dreptate - pentru că nu voiam să scăpăm de defectele de caracter; încă le iubeam pe unele dintre ele. Şi totuşi, ştiam prea bine că trebuia să facem ceva conform principiului fundamental al Pasului 6. Aşa că, din moment ce tot mai aveam vreo câteva defecte de caracter de care nu ne puteam rupe încă, ne-am hotărât ca măcar să nu ne mai agăţăm de acele defecte cu încăpăţânare şi răzvrătire. Ne-am spus: "Probabil că azi n-o să reuşesc, dar cel puţin voi înceta să mai strig " 'Asta, nu! Niciodată! ' ". Apoi la Pasul 7, L-am rugat cu smerenie pe Dumnezeu să ne îndepărteze slăbiciunile conform voinţei şi puterii Sale, în circumstanţele zilei respective. Odată cu Pasul 8 ne-am continuat curăţenia interioară, fiindcă am constatat că nu eram în conflict numai cu noi în sine, ci şi cu oamenii şi situaţiile din lumea în care trăiam. Trebuia să începem să facem pace în jur; de aceea ne-am făcut o listă cu oamenii pe care i-am ofensat şi ne-am deschis ideii de a îndrepta lucrurile. Acţiunea de îndreptare a venit cu Pasul 9, când ne-am reparat greşelile direct, faţă de cei vizaţi, dar nu şi atunci când le-am fi făcut vreun rău, for sau altora. În faţa Pasului 10 am început să ne stabilim o bază pentru viaţa de zi cu zi; ne-am dat seama de cât de serios este un inventar personal, în continuare - şi că era bine să admitem pe loc o greşeală. La Pasul 11 am înţeles că - dacă o putere superioară ne redase sănătatea mintală şi ne dăduse capacitatea de a trăi cu un strop de pace în suflet într-o lume dureros de zbuciumată atunci, o asemenea Putere superioară merită s-o cunoaştem mai bine, printr-un contact cât se putea mai direct. Am descoperit că practicarea meditaţiei şi rugăciunii în mod repetat şi constant a deschis acel canal de comunicare care înlocuia firicelul de apă cu un fluviu care ducea spre certa putere a lui Dumnezeu şi spre ghidarea Lui, pe care puteam conta, pe măsură ce ne sporea capacitatea de a-L înţelege.
Astfel, practicînd aceşti Paşi, am avut o trezire spirituală, în legătură cu care - în cele din urmă - nu mai există nici o îndoială.
12 Pași și 12 Tradiții - Pasul Doisprezece
Pasul 1 ne-a pus în faţa unui uluitor paradox: am descoperit că ne era absolut imposibil să scăpăm de obsesia alcoolului până cînd nu ne admiteam neputinţa asupra lui. Prin Pasul 2, am văzut că - din moment ce nu ne puteam reda singuri sănătatea mintală, o Putere superioară trebuia s-o facă neapărat, dacă era vorba să supravieţuim. În consecinţă, prin Pasul 3 ne-am lăsat voinţa şi viaţa în grija unui Dumnezeu, aşa cum îL înţelegeam noi. Pentru moment, cei care eram atei sau agnostici am descoperit că propriul grup sau Comunitatea AA, ca întreg, puteau fi Puterea noastră superioară. Începând Pasul 4 am început să cercetăm - în interiorul nostru - ce anume ne adusese ruină fizică, morală şi spirituală. Ne-am făcut fără teamă un inventar moral amănunţit. Examinând Pasul 5 am decis că simplul inventar nu era suficient. ştiam că va trebui să încetăm jocul mortal al traiului în singurătate cu conflictele noastre interioare; că trebuia să le încredinţăm cu onestitate lui Dumnezeu şi unei alte fiinţe umane. La Pasul 6 mulţi dintre noi ne-am poticnit - pe bună dreptate - pentru că nu voiam să scăpăm de defectele de caracter; încă le iubeam pe unele dintre ele. Şi totuşi, ştiam prea bine că trebuia să facem ceva conform principiului fundamental al Pasului 6. Aşa că, din moment ce tot mai aveam vreo câteva defecte de caracter de care nu ne puteam rupe încă, ne-am hotărât ca măcar să nu ne mai agăţăm de acele defecte cu încăpăţânare şi răzvrătire. Ne-am spus: "Probabil că azi n-o să reuşesc, dar cel puţin voi înceta să mai strig " 'Asta, nu! Niciodată! ' ". Apoi la Pasul 7, L-am rugat cu smerenie pe Dumnezeu să ne îndepărteze slăbiciunile conform voinţei şi puterii Sale, în circumstanţele zilei respective. Odată cu Pasul 8 ne-am continuat curăţenia interioară, fiindcă am constatat că nu eram în conflict numai cu noi în sine, ci şi cu oamenii şi situaţiile din lumea în care trăiam. Trebuia să începem să facem pace în jur; de aceea ne-am făcut o listă cu oamenii pe care i-am ofensat şi ne-am deschis ideii de a îndrepta lucrurile. Acţiunea de îndreptare a venit cu Pasul 9, când ne-am reparat greşelile direct, faţă de cei vizaţi, dar nu şi atunci când le-am fi făcut vreun rău, for sau altora. În faţa Pasului 10 am început să ne stabilim o bază pentru viaţa de zi cu zi; ne-am dat seama de cât de serios este un inventar personal, în continuare - şi că era bine să admitem pe loc o greşeală. La Pasul 11 am înţeles că - dacă o putere superioară ne redase sănătatea mintală şi ne dăduse capacitatea de a trăi cu un strop de pace în suflet într-o lume dureros de zbuciumată atunci, o asemenea Putere superioară merită s-o cunoaştem mai bine, printr-un contact cât se putea mai direct. Am descoperit că practicarea meditaţiei şi rugăciunii în mod repetat şi constant a deschis acel canal de comunicare care înlocuia firicelul de apă cu un fluviu care ducea spre certa putere a lui Dumnezeu şi spre ghidarea Lui, pe care puteam conta, pe măsură ce ne sporea capacitatea de a-L înţelege.
Astfel, practicînd aceşti Paşi, am avut o trezire spirituală, în legătură cu care - în cele din urmă - nu mai există nici o îndoială.
12 Pași și 12 Tradiții - Pasul Doisprezece
joi, 27 iulie 2017
Singura necesitate!
<< Considerăm că cel care spune că abstinenţa este singura necesitate, vorbeşte fără să gândească. Este precum fermierul care iese din adăpostul subteran, după ce a trecut ciclonul, constată că ferma este o ruină şi tot ce are de spus soţiei este: "Nu-i aşa, dragă, ce lucru mare c-a stat vântul! În rest, nu-i nici un necaz!" >>
Big Book, Transpunerea in fapte
Big Book, Transpunerea in fapte
Patima beţiei şi eliberarea prin pocăinţă
Foto: ZiarulLumina.ro
de Floyd Frantz
E foarte greu pentru cei mai mulţi dintre noi să înţelegem dificultatea alcoolicului şi de ce are el atât de multe probleme care pornesc de la băut. Spunem: „nu ar trebui să bea atât de mult” sau „ai fi crezut că se va opri de dragul soţiei” sau „i-a spus doctorul că băutura îl va omorî, dar nu se opreşte”.
Acest fel de a gândi învinovăţeşte victima. Deşi e responsabilă pentru acţiunile sale, persoana care bea e încătuşată de ceva mai puternic decât ea, ceva despre care s-a tot vorbit de secole. În termeni medicali, se foloseşte cuvântul „alcoolism”. În Biserică, îi spunem „patima beţiei”
Medicina are remediile specifice pentru această boală, incluzând dezintoxicarea, consilierea şi diferite forme de terapie, ajungând la anumite rezultate. Biserica, de asemenea, are unele remedii, ce pot include trimiterea persoanei la doctor ori terapeut, dar în Biserică se înlocuieşte consilierea seculară cu cea spirituală, „duhovnicească”. Unul dintre punctele forte ale abordării alcoolismului în Biserică este cel al căinţei. Fără căinţă este imposibil să ajuţi alcoolicul sau să se ajute el însuşi. Iată un scurt studiu de caz ca exemplu.
Deoarece alcoolul îi poate cauza unele probleme personale, am încercat să ajut un tânăr să-şi controleze cantitatea de băutură pe care o bea şi să reducă, de asemenea, frecvenţa prilejurilor de băut. Această încercare nu a avut succes, aşa încât i-am sugerat să se gândească la a se abţine total de la consumul de băuturi alcoolice. Nu a fost de acord cu acest lucru, deoarece persista în înşelarea că nu aceasta ar fi cauza problemelor sale. Şi totuşi, acest tânăr nu se putea opri din băutură pentru perioade mai lungi de timp, iar când bea, devenea de nerecunoscut. După câteva şedinţe de consiliere duhovnicească, a ajuns să accepte faptul că, într-adevăr, alcoolul îi fura toate lucrurile bune din viaţă şi le înlocuia doar cu unele rele. El „şi-a venit în sine”, aşa cum se spune în Parabola fiului risipitor. Şi-a recunoscut situaţia şi neputinţa de a ieşi din ea şi a recunoscut că are nevoie de ajutor. Fără această onestitate personală, nu ar fi fost posibil niciun progres în ajutorul lui. Dar acesta a fost doar începutul unui „proces de vindecare”, ancorat în spiritualitate.
Prin consilierea duhovnicească, el a recunoscut că Dumnezeu poate şi îl va ajuta să se oprească total din băut, datorită iubirii nemărginite pe care o are faţă de om, ajutându-l pe acesta. Pentru tânărul în discuţie a fost nevoie să mediteze asupra felului în care lucrează Acesta. Dumnezeu nu acţionează singur în aceste cazuri. E nevoie de o conlucrare divino-umană, o sinergie între actele omului şi lucrarea Domnului. Această împreună-lucrare include demersul lui de a-şi face un inventar personal moral al acţiunilor sale, al păcatelor şi al felului egoist de a trăi. Acest inventar a fost urmat de spovedanie şi participare la viaţa liturgică a Bisericii. A luat o decizie fermă de a-şi încredinţa întregul ego şi întreaga viaţă grijii lui Dumnezeu şi să trăiască fiecare zi într-o manieră în care credea că Domnul ar vrea să fie. Această decizie a constat în dezvoltarea unui program zilnic de meditare, rugăciune şi participare constantă la Tainele Bisericii, în special spovedania şi Sfânta Împărtăşanie. Aceasta înseamnă nu doar că şi-a mărturisit păcatele, ci chiar a acţionat în sensul schimbării vieţii (Praxis) prin căinţă, prin întoarcerea la Domnul. Acest mod de viaţă l-a dus mai aproape de Dumnezeu (Theosis) şi l-a îndepărtat de vechiul mod de viaţă.
Tânărul despre care vorbesc nu s-a putut întoarce la băutură nici măcar în cantităţi moderate, deoarece alcoolismul este o boală incurabilă şi e nevoie de abstinenţă totală pentru a considera „reuşit” demersul terapeutic.
* Floyd Frantz este misionar OCMC în Transilvania, director al programului „Sf. Dimitrie” al Asociaţiei Filantropice Medical-Creştine „Christiana” Cluj, realizat în cadrul unui parteneriat între Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului şi Clujului şi Centrul Misionar Creştin Ortodox SUA (OCMC)
Sursa: Ziarul Lumina
Comentariu:
Am observat la ședințele de consiliere că dependenții sau codependenții care care nu pornesc de la zero în ceea ce privește relația cu Dumnezeu au un urcuș ceva mai ușor. Însă, în același timp am descoperit, că cei ce intră „pe minus”, dacă trec de primii pași și reușesc să se încredințeze lui Dumnezeu, stabilesc o relație ceva mai profundă decât primii.
Este dacă vreți întocmai ca diferența dintre cei născuți într-o credință și cei convertiți, la un moment dat în viață, la acea credință. Pentru început, cel puțin, puterea și dorința de a crede a convertitului o depășește pe a celuilalt.
Realitatea este că, fără ajutorul lui Dumnezeu, nici dependentul/codependentul și nici consilierul, nu pot face mare lucru în lupta ce o au de dus.
„…căci fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15, 6)
Spor în toate cele bune!
Patima beţiei şi eliberarea prin pocăinţă
miercuri, 26 iulie 2017
How
MEDITAȚIE
26 Iulie
Acum, că mă folosesc de cele trei litere H-O-W sugerate de prietenii mei din Program - Honesty (onestitate), Open-Mindedness (minte deschisă) și Willingness (bunăvoință) – văd lucrurile diferit. Nici nu aș fi putut prezice, sau nici nu mi-am închipuit să ajung să văd lucrurile cu totul diferit față de cum le vedeam înainte de a veni la Program. De cele mai multe ori, mă simt bine. Rareori mă simt rău și niciodată nu pentru prea mult timp. Și, cu siguranță, nu la fel de rău cum mă simțeam înainte mai tot timpul. Este cea mai rea zi a mea de acum, infinit mai bună decât cea mai bună zi de dinainte?
Rugăciunea de azi
Fie ca eu să-mi aduc aminte astăzi să „mulțumesc” Puterii Superioare, prietenilor din grup și întregii comunități de alcoolici în recuperare, pentru că mi-au arătat că lucrurile se pot îndrepta. Le mulțumesc și pentru încurajările verbale, sloganurile și vorbele care mi s-au ivit în minte exact în momentul în care aveam nevoie de ele, redându-mi răbdarea, reorientându-mă spre scopul meu și amintindu-mi de Dumnezeu.
Ce să-mi amintesc azi
H.O.W. (joc de cuvinte – how="cum" n.t.).
Sursa Programul Sf Dimitrie
26 Iulie
Acum, că mă folosesc de cele trei litere H-O-W sugerate de prietenii mei din Program - Honesty (onestitate), Open-Mindedness (minte deschisă) și Willingness (bunăvoință) – văd lucrurile diferit. Nici nu aș fi putut prezice, sau nici nu mi-am închipuit să ajung să văd lucrurile cu totul diferit față de cum le vedeam înainte de a veni la Program. De cele mai multe ori, mă simt bine. Rareori mă simt rău și niciodată nu pentru prea mult timp. Și, cu siguranță, nu la fel de rău cum mă simțeam înainte mai tot timpul. Este cea mai rea zi a mea de acum, infinit mai bună decât cea mai bună zi de dinainte?
Rugăciunea de azi
Fie ca eu să-mi aduc aminte astăzi să „mulțumesc” Puterii Superioare, prietenilor din grup și întregii comunități de alcoolici în recuperare, pentru că mi-au arătat că lucrurile se pot îndrepta. Le mulțumesc și pentru încurajările verbale, sloganurile și vorbele care mi s-au ivit în minte exact în momentul în care aveam nevoie de ele, redându-mi răbdarea, reorientându-mă spre scopul meu și amintindu-mi de Dumnezeu.
Ce să-mi amintesc azi
H.O.W. (joc de cuvinte – how="cum" n.t.).
Sursa Programul Sf Dimitrie
Dialogul interior
Hazelden azi
O persoană ajunge, într-un final, să creadă ceea ce continuă să își repete ea însăși, indiferent dacă este adevărat sau fals.
--Napoleon Hill
--Napoleon Hill
Dialogul nostru interior poate avea o putere extraordinara. Deseori determina comportamentul care ne definește. Desigur, avem câteva opțiuni în privința direcției în care duce acest dialog interior. Este la fel de simplu să ne validăm propriul simț al valorii cu mesaje pozitive cum este și să ne punem la pământ cu unele negative. Și totuși mulți din noi cădem atât de ușor în tipare negative de gândire.
Ca atât de multe alte aspecte ale vieții noastre, devenim competenți în ceea ce practicăm regulat. Exercițiul, de preferat zilnic, folosirea afirmațiilor pozitive poate aduce o contribuție atât de profundă bunăstării noastre și disponibilității de a crește și învăța, încât ne poate schimba cursul vieții. Tot ce avem de făcut este să dezvoltăm o disciplină de a face din aceste mesaje zilnice un obicei. În această practică aliniem viziunea proprie celei a lui Dumnezeu, care ne acceptă pe de-a întregul exact cum suntem.
Mesajul pe care mi-l voi oferi azi îmi va reaminti că sunt copilul lui Dumnezeu capabil și demn de a fi iubit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)