Maniera în care metoda AA ne pregăteşte pentru primirea acestui dar constă în practicarea Celor 12 Paşi ai programului nostru. De aceea, haideţi să vedem pe scurt, ce am încercat să facem până în acest moment.
Pasul 1 ne-a pus în faţa unui uluitor paradox: am descoperit că ne era absolut imposibil să scăpăm de obsesia alcoolului până cînd nu ne admiteam neputinţa asupra lui. Prin Pasul 2, am văzut că - din moment ce nu ne puteam reda singuri sănătatea mintală, o Putere superioară trebuia s-o facă neapărat, dacă era vorba să supravieţuim. În consecinţă, prin Pasul 3 ne-am lăsat voinţa şi viaţa în grija unui Dumnezeu, aşa cum îL înţelegeam noi. Pentru moment, cei care eram atei sau agnostici am descoperit că propriul grup sau Comunitatea AA, ca întreg, puteau fi Puterea noastră superioară. Începând Pasul 4 am început să cercetăm - în interiorul nostru - ce anume ne adusese ruină fizică, morală şi spirituală. Ne-am făcut fără teamă un inventar moral amănunţit. Examinând Pasul 5 am decis că simplul inventar nu era suficient. ştiam că va trebui să încetăm jocul mortal al traiului în singurătate cu conflictele noastre interioare; că trebuia să le încredinţăm cu onestitate lui Dumnezeu şi unei alte fiinţe umane. La Pasul 6 mulţi dintre noi ne-am poticnit - pe bună dreptate - pentru că nu voiam să scăpăm de defectele de caracter; încă le iubeam pe unele dintre ele. Şi totuşi, ştiam prea bine că trebuia să facem ceva conform principiului fundamental al Pasului 6. Aşa că, din moment ce tot mai aveam vreo câteva defecte de caracter de care nu ne puteam rupe încă, ne-am hotărât ca măcar să nu ne mai agăţăm de acele defecte cu încăpăţânare şi răzvrătire. Ne-am spus: "Probabil că azi n-o să reuşesc, dar cel puţin voi înceta să mai strig " 'Asta, nu! Niciodată! ' ". Apoi la Pasul 7, L-am rugat cu smerenie pe Dumnezeu să ne îndepărteze slăbiciunile conform voinţei şi puterii Sale, în circumstanţele zilei respective. Odată cu Pasul 8 ne-am continuat curăţenia interioară, fiindcă am constatat că nu eram în conflict numai cu noi în sine, ci şi cu oamenii şi situaţiile din lumea în care trăiam. Trebuia să începem să facem pace în jur; de aceea ne-am făcut o listă cu oamenii pe care i-am ofensat şi ne-am deschis ideii de a îndrepta lucrurile. Acţiunea de îndreptare a venit cu Pasul 9, când ne-am reparat greşelile direct, faţă de cei vizaţi, dar nu şi atunci când le-am fi făcut vreun rău, for sau altora. În faţa Pasului 10 am început să ne stabilim o bază pentru viaţa de zi cu zi; ne-am dat seama de cât de serios este un inventar personal, în continuare - şi că era bine să admitem pe loc o greşeală. La Pasul 11 am înţeles că - dacă o putere superioară ne redase sănătatea mintală şi ne dăduse capacitatea de a trăi cu un strop de pace în suflet într-o lume dureros de zbuciumată atunci, o asemenea Putere superioară merită s-o cunoaştem mai bine, printr-un contact cât se putea mai direct. Am descoperit că practicarea meditaţiei şi rugăciunii în mod repetat şi constant a deschis acel canal de comunicare care înlocuia firicelul de apă cu un fluviu care ducea spre certa putere a lui Dumnezeu şi spre ghidarea Lui, pe care puteam conta, pe măsură ce ne sporea capacitatea de a-L înţelege.
Astfel, practicînd aceşti Paşi, am avut o trezire spirituală, în legătură cu care - în cele din urmă - nu mai există nici o îndoială.
12 Pași și 12 Tradiții - Pasul Doisprezece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu