Dacă e să trag o linie și să spun ce anume a contribuit cel mai mult până acum la recuperarea mea, de departe e grupul de oameni cu care sunt înconjurat.
Faptul că am pus intalnirile pe primul loc cât de des am putut, s-a transformat în cel mai mare beneficiu pentru mine pentru că grupul are grijă de mine atunci când eu nu aș putea sa o fac.
Și nu mă refer la nevoi de bază ca mâncarea sau un pat în care să dorm.
Ma refer psihologic și sufletește.
Sunt momente când demonii tăi interiori vin să te facă varză.
Și exact în momentul ăla, toți ai tăi sunt acolo pentru tine cu urechile lor, cu ochii lor, cu sufletul lor, să îți asculte cele mai nasoale căcaturi fără să te judece, să te încurajeze fără să te care în spate, să te reasigure că nu ești singur.
În alte dăți vei fi tu la fel pentru ei acolo, dar azi tu ai nevoie de ei.
Mulțumesc, știți voi cine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu