BLOGUL LUI

Stefan -

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


sâmbătă, 7 noiembrie 2015

In viziunea lui Bill - #60-68


*În viziunea lui Bill*

60. Doar puterea creierului?

    Intelectualului care se complace în auto-eficiență ,mulți AA îi pot spune :*Da, am fost ca tine- mult prea deștepți ca să ne facă asta vreun bine.Adoram să ni se admire precocitatea cu glas tare.Ne foloseam de educația primită ca să umflăm baloanele orgoliului , deși aveam grijă să nu se vadă.Nutream în taină sentimentul că puteam pluti deasupra restului lumii numai prin forța creieruluinostru.*
   Progresul științific ne spune că nu există nimic ce omul să nu poată face.Cunoașterea este atotputernică.Intelectul putea supune natura.De vreme ce eram mai sclipitori decât cei mai mulți semeni (așa credeam noi) ,era de- ajuns săgândim ca să culegem roadele oricărei victorii.Zeul intelectului a luat locul Dumnezeului părinților noștri.
  Dar Doamna Damigeană avea cu totul alte idei.Noi,care câștigaserăm atât de ușor totul, am ajuns să pierdem mereu.Am înțeles că ori ne revizuim poziția ,ori murim.
Doisprezece și doisprezece.


61.În rezolvarea fricii

   Într un fel sau altul ,frica ne a afectat aproape fiecare aspect al vieții noastre.Frica era  agentul coroziv nefast, care destrăma țesătura întregii noastre vieți.Ea a generat lanțuri de circumstanțe care ne auadus nenorociri pe care simțeam că nu le meritam.Dar oare nu declanșaserăm noi înșine dezastrul?
  Problema rezolvării fricii are două aspecte.Trebuie să încercăm să obținem o cât mai mare eliberare de fricile noastre.Apoi trebuie să găsim atât curajul ,cât și îndurarea să abordăm constructiv fricile care au rămas.
1.Alcoolicii Anonimi
2.Grapevine,ianuarie 1962



62. O altfel de ușă rotativă

   Dacă un bețivan apare printre noi și ne spune că nu îi plac principiile, oamenii și gospodărirea serviciilor AA-ului,când ne declară că îi va fi mai bine altundeva- noi nu ne îngrijorăm.Îi spunem pur și simplu: *Poate că ești un caz cu adevărat diferit.De ce nu încerci altceva?*
  Dacă un membru AA declară că nu i place propriul grup, nu ne deranjează.Pur și simplu îi spunem: *De ce nu încerci altul?Sau pornește tu unul?*
  Pentru toți aceia ce vor să se separe de AA, le înmânăm o invitație agreabilă să o facă.Dacă pot să o ducă mai bine în alte moduri, suntem bucuroși.Dacă după o încercare nu o duc mai bine, știm că trebuie să înfrunte o alegere: Pot înnebuni sau muri, sau se pot întoarce în AA.Decizia le aparține în întregime.(De fapt, majoritatea dintre ei se întorc).
Doisprezece concepte.



63. Eliberați din dependență

    Mi am pus întrebarea : *De ce nu pot cei 12 Pași să mă elibereze din această depresie insuportabilă?* Și imediat mi au căzut ochii pe rugăciunea Sf.Francis: *este mai bine să mângâi , decât să fii mângâiat*.
  Dintr o dată, mi amdat seama care ar putea fi răspunsul .Defectul meu de bază a fost întotdeauna dependența de oameni sau de circumstanțe care să mi aducă prestigiu, siguranță și încredere.Nereușind să dobândesc acestea în concordanță cu visele mele perfecționiste și a descrierii lor detaliate ,am luptat pentru ele.Și odată cu înfrângerea,a venit și depresia.
  Întărit de îndurarea găsită în rugăciune, a trebuit să mi exercit fiecare fărâmă de voințăși acțiune pentru a mi reteza aceste dependențe emoționale defectuoase de oameni și circumstanțe.Abia atunci am fost liber să iubesc așa cum a iubit Francisc.
Grapevine,ianuarie 1958


64. Căutarea motivelor

   Unii dintre noi țineam morțiș că, pe când beam, n am făcut rău nimănui decât nouăînșine.Famiile noastre n au suferit , pentru că ne plăteam toate datoriile și nu beam decât rareori acasă.Asociații noștri n au suferit pentru că, de obicei, ne vedeam de treabă în afaceri.Reputația noastră nu suferise, pentru că puțini știau că beam.Cei care știau, ne asigurau câteodată de faptul că o beție zdravănă nu era decât o greșeală a unui om cumsecade .Atunci, ce rele să fi făcut?În nici uncaz mai multe decât ar putea repara câteva scuze, prezentate în treacăt.
  Această atitudine este, desigur ,rezultatul uitării intenționate.Este o atitudine pe care n o poate schimba decât o cercetare profundă și onestă a motivelor și acțiunilor noastre.
Doisprezece și  doisprezece.


65.Creșterea prin Pasul Zece

  În următorii ani ,AA-ul va face,bineînțeles ,și greșeli.Experiența ne a arătat cănu trebuie să ne temem de ele,cucondiția să ne păstrăm bunăvoința de a ne recunoaște greșelile și de a le repara cu promptitudine.Creșterea noastră individuală a depins de acest proces sănătos de încercare și eșec.În același mod vom crește ca și comunitate.
  Să ne reamintim întotdeauna că o societate de femei șibărbați care nu își pot corecta liber greșelile proprii va cădea cu siguranță în ruină,dacă nu în colaps.Aceasta este pedeapsa universală pentru oprirea din creștere.Așa cum fiecare membru AA trebuie să și facă inventarul moral și să acționeze în consecință,la fel trebuie să procedeze și întreaga noastră comunitate,dacă vrem să supraviețuim și dacă vrem să servim bine și cu folos.
AA ajunge la maturitate


66.Doar în caz de urgență?

    Indiferent dacă eram credincioși sau nu, încetul cu încetul ,am început să depășim ideea că Puterea noastră superioară ar fi un soi de apărător pe care l băgăm în teren doar în caz de urgență.Am fi proprii noștri stăpâni.
  Ideea că am fi stăpânii vieții noastre și că intervenția lui Dumnezeu ,din când în când ,ar fi suficientă, a început să se evaporeze.Mulți dintre cei care ne crezuserăm credincioși am văzut cât de limitată ne fusese credința.Refuzând să-L plasăm pe Dumnezeu pe primul loc,ne am privat de ajutorul Lui.
  Dar acum,apreciem bogăția de sensuri luminoase și promițătoare a cuvintelor:*Eu ,de capul meu, nu suntnimic,Tatăl este autorul*.
Doisprezece și doisprezece


67.Mii de *fondatori*?

   Deși îi multțumesc lui Dumnezeu că am fost privilegiat să fiu unul din membrii timputii ai AA-ului , îmi doresc sincer să fie eliminat din vocabularul AA cuvântul fondator.
  Dacă stai să te gândești ,oricine a făcut vreun Pas 12 încununat de succes poate fi considerat fondatorul unei vieți noi pentru un alcoolic.

  AA-ul nu a fost inventat! Bazele lui au fost puse prin experiența și înțelepciunea multor mari prieteni.Noi,pur și simplu ,am împrumutat și adoptat ideile lor.

  Recunoscători ,am acceptat serviciile devotate a multor nealcolici.Ne datorăm viața bărbaților și femeilor din medicină și religie.Și,cel puțin pentru Dr.Bob și pentru mine, dacă nu ar fi fost soțiile noastre ,Anne și Lois,niciunul dintre noi nu ar fi trăit să vadă începutul AA-ului.
1.Scrisoare,1945
2.Scrisoare,1966
3.Scrisoare,1966


68.Reînnoiește ți efortul

  Cu toate că știu cât de supărat și rănit ești după recăderea aceasta,te rog nu îți face griji pentru pierderea temporară a păcii tale interioare.Pe cât de calm posibil, doar reînnoiește ți efortul în programul AA,în special asupra părților care trebuie /necesită meditația și autoanaliza.
  Aș putea să îți sugerez să privești vinovăția excesivă ca pe ceea ce este cu adevărat?Nimic altceva decât o mândrie răsturnată.Un regret normal pentru ce s a întâmplat este de ajuns.Dar vinovăția –nu.
  La drept vorbind ,recăderea ar fi putut să apară și datorită aducerii la suprafață a unei stări de vinovăție față de așa zise greșeli morale.Desigur, trebuie să analizezi și această posibilitate.Chiar și așa, nu este cazul să te învinovățești de eșec; poți fi penalizat doar pentru refuzul de a încerca lucruri mai bune.

Scrisoare,1958

Niciun comentariu: