"... aceste principii" - partea intai

Pasul 12. 
Dupa ce am trait o trezire spirituala ca rezultat al acestor pasi, am incercat sa transmitem acest mesaj altor alcoolici si sa punem in aplicare aceste principii in toate domeniile vietii noastre.

... aceste principii

Când ajungem prima dată la AA, puțini, dacă nu chiar fiecare dintre noi, suntem extrem de interesați să avem o trezire spirituală, să transmitem orice mesaj sau să practicam orice principii. Vrem doar să nu mai bem și să avem o viață normală. Mergem la întâlniri, admitem că suntem alcoolici și intram in abstinenta. Cu toate acestea, problemele noastre nu s-au terminat. Viețile noastre sunt încă imposibil de gestionat. Se poate spune că am fost ca o "tornadă care vâjâie prin viața altora" și am lăsat în urmă o dâră de distrugere. Ruina trecutului se intinde peste tot.

***

Trebuie să curățăm totul și să construim din nou, uneori de la zero. Și nu doar daunele exterioare. Există și haos interior. Suntem epave emoționale și, deși am putea să nu recunoaștem acest lucru, suntem distrusi moral și spiritual. 
Descoperim rapid că a nu bea nu prea este un panaceu. Trebuie să facem ceva - "efortul necesar" - , sa depunem munca. La un moment dat mesajul ajunge prin faptul că problema noastră este mai mare decât sticla. Abstinenta fizică nu este suficientă. Avem o boală care este si mentala si emoțională și spirituală. Pentru a ne tamadui în toate cele patru zone, trebuie să facem anumiti Pași.

***

La început, dar de multe ori si mult timp după aceea, ne sustragem de la unii dintre acesti Pași. În mod evident, dorim să existe "o cale mai ușoară, mai blânda". Experiența spune că nu există, că "jumătățile de măsură nu ne-au adus nimic" și că trebuie să fim dispuși să mergem "pana in panzele albe", dacă dorim sa ne recuperam pe deplin. Ni se spune că trebuie să ne dedicăm complet unui program de acțiune care ne cere predarea absolută. Să ne angajăm într-un mod de viață care necesită onestitate riguroasă. 
În scurt timp apare ideea că Cei 12 pași nu sunt despre cum să nu mai bem. Nu intenționează să ne învețe pe noi, alcoolicii, cum să renunțam la bautura si atat.

Nu ne arata cum sa nu murim, 
ne arata cum sa traim! 

Pentru că la o analiză atenta aceasta este problema noastră cea mai mare: noi pur și simplu nu știm cum să trăim. Și aceasta este ceea ce AA ne ofera, un "mod de viață diferit", un nou mod de viață. 
Suntem incapabili să trăim acest nou mod dacă nu vom îndura o schimbare radicală pe plan intern. A realiza această schimbare este scopul pașilor. Și da, schimbarea este spirituală. Dacă urmăm cu atenție calea pe care o dau Pașii, nu putem eșua. Vom ajunge la o etapă în recuperarea noastră in care vom experimenta o trezire spirituală. Vindecati în spirit, vom fi vindecați în minte. Motivati de noul spirit din noi, vom încerca să purtăm acest mesaj ...

Gandire alcoolica #2

Gandire alcoolica - revenirea la vechile tipare de gandire:

* Resentimente fata de alte persoane

* Amărăciune despre trecut

* Egocentrism

* Învinovatirea altor persoane

* Senzație de superioritate 

* Senzație de inferioritate 
* Grandomanie

* Ostilitate față de altii

* Concentrare pe defectele altor persoane

* Vizualizarea lumii în alb și negru

* A fi prea pesimist

* Bucurie cand alte persoane eșuează

* Exagerarea

* Atribuirea de motive negative aflate în spatele acțiunilor altora.

Riscuri:

* Privitul in afara, in loc de in interior, referitor la sursa problemelor, inseamna a cauta în locul greșit si, implicit, a nu gasi ceea ce caut.
* Viața se simte nesatisfăcătoare. Gândurile sunt hrana pentru spirit, iar gandirea alcoolica este nesanatoasa si ma va ajunge sa ma faca sa platesc pentru asta.
* In recuperarea din alcoolism astfel de gandire creste pericolul recidivei. Chiar dacă reușesc să evit întoarcerea la alcool, ar putea să dăuneze recuperării - sindromul betiei uscate.
* Acest tip de gândire duce la conflicte și împiedică conectarea cu alte persoane. Singurătatea poate fi sursa de nefericire și poate duce cu ușurință la depresie. Negativitatea aduce dificultati atat in a avea prieteni, cât și a fi un prieten bun.

* Mai mult stres în viața. Cea mai mai mică problemă pe care o exagerez, poate însemna suferință personală.

Acțiuni pentru evitarea gândirii alcoolice:

* Una din principalele dificultăți cu acest tip de gândire este că ne strecuram în ea fără să ne dam seama. Este important sa fim atenti, sa observam modul de gândire pentru a vedea tiparele de gândire alcoolica care persistă.
* Conștientizarea proceselor de gândire prin practicarea meditației.
* Menținerea unui jurnal este utilă, deoarece înseamnă punerea gândurilor pe hârtie. Putem fi șocați să vadem cât de multă negativitate există în mintea noastra atunci când o vedem scrisă pe hârtie.
* Recunoștința și gândirea pozitivă reprezintă o modalitate eficientă de a contrabalansa un exces de gândire negativă.
* In procesul de recuperare ar trebui cautat ajutor. de unul singur este foarte greu. Gandirea alcoolica este adesea un semn că ceva nu merge bine și, dacă nu se iau măsuri, ar putea duce la recidivă.

Stinking Thinking

GANDIREA ALCOOLICA

Tipuri de gânduri pe care ar fi bine sa le identific pe parcursul zilei. De multe ori pastrez un jurnal al gândurilor, scriu ziua și momentul / situatia în care le-am avut, gândul în sine și tipul de gândire irațională - alcoolica - . În timp ce învăț să le identific mai bine, încep să le răspund cu argumente raționale. În acest fel, lucrez pentru a transforma conversația mea internă într-una pozitivă / realista, în loc de a rula comentarii negative, pe care sa le macin la nesfarsit.

Gândirea totul sau nimic - vad lucrurile doar in alb si negru. Dacă o situație nu este perfectă, o vad ca un eșec total. Iar pe mine un asta ma intoarce la ganduri si actiuni compulsive.

Generalizarea exagerata - vad un singur eveniment negativ, cum ar fi o respingere romantică sau o cadere profesionala, ca un model fără sfârșit al înfrângerii, folosind cuvinte precum "intotdeauna" sau "niciodată" când ma gandesc la asta: "Mie intotdeauna mi se intampla asta!" /  "Niciodata nu o sa fie altfel!"

Filtre mentale - Aleg un singur detaliu negativ și stau pe el exclusiv, astfel încât viziunea mea despre realitate devine întunecată ca picatura de cerneală care colorează un pahar de apă. Din o mie de aprecieri pozitive si unul singur critic, eu il observ si analizez pe cel critic. Sunt obsedat zile intregi de el și ignori toate reacțiile pozitive.

Minimalizarea pozitivului - resping experiențele pozitive, insistând că ele "nu contează". Dacă fac o treabă bună, imi spun că nu am fost suficient de bun sau că oricine ar fi putut face același lucru. Asta imi strica bucuria vieții și ma face să ma simț inadecvat si neapreciat.

Ma arunc in concluzii - Interpretez lucrurile în mod negativ chiar daca nu există fapte care să-mi susțină concluzia. 
Fără a verifica, concluzionez arbitrar că cineva reacționează negativ in ceea ce ma priveste.
Prezic că lucrurile se vor întîmpla rău. Înainte de a verifica, imi spun: "Într-adevăr, o să sufăr. Dacă am dat-o-n bara iar?" Ma deprim si-mi spun: "Nu voi fi niciodată mai bine."

Exagerarea - exagerez importanța problemelor și a neajunsurilor mele sau minimalizez importanța calităților. 

Raționalizarea emoțională - fac presupunerea că emoțiile mele reflectă în mod cert modul în care lucrurile sunt in realitate: "Mă simt vinovat. Sunt lamentabil.", "Mă simt supărat. Sunt tratat pe nedrept.", "Mă simt inferior. Sunt mediocru.", "Ma simt deznadajduit. Sunt fără speranță."

Afirmatii "Ar trebui să" - Imi spun că lucrurile ar trebui să fie așa cum ami sperat sau așteptat ca acestea să fie. 
Acest "Ar trebui" îndreptat împotriva mea, ma conduce la vină și frustrare. Îndreptat împotriva altor oameni sau a lumii în general, duce la furie și frustrare.

Etichetarea - Etichetarea este o formă extremă de gândire totul sau nimic. În loc să-mi spun "Am făcut o greșeală", îmi atribui o etichetă negativă: "Sunt un ratat". 
Etichetarea este irațională Pentru că nu sunt ceea ce fac. 
La fel si pentru ceilalti. Gandesc ca ce fac alte persoane are legatura cu "caracterul" si nu cu gândirea sau comportamentul lor, asa cum este de fapt in realitate. Ii vad ca oameni rai! si asta ma face sa ma simt ostil și neincrezator în ceea ce privește îmbunătățirea lucrurilor, nelasand loc pentru o comunicare constructivă.
Aceste etichete sunt doar abstracții inutile, care duc la furie, anxietate, frustrare și stima de sine scăzută.

Personalizarea și vina - când mă consider personal responsabil pentru un eveniment care nu este sub controlul meu. Ajung la invinovățire, rușine și sentimente de inadecvare.
Sau invers - dau vina pe ceilalti pentru problemele mele si vad doar modul in care au contribuit ei la ce mi se intampla. 
Eu pastrez resentimente, iar ceilalti se vor supăra sa fie țapi ispășitori. 

The Top 10 Types of “Stinkin' Thinkin'” 

BIG BOOK IN CITATE

Alcoolicii Anonimi
- Alte date privind alcoolismul –

"Acest caz conţine o lecţie importantă. Cei mai mulţi dintre noi am crezut că, după o perioadă îndelungată de abstinenţă, vom putea bea din nou normal. Dar iată că acest om, la cincizeci şi cinci de ani, a descoperit că se afla exact în situaţia în care fusese la treizeci. Am văzut repetându-se mereu demonstrarea adevărului că "odată alcoolic, eşti alcoolic pentru totdeauna". Reluarea băutului după o perioadă de abstinenţă, ne aruncă în scurt timp înapoi, de unde am plecat. Dacă ne hotărâm să încetăm băutul, nu ne putem permite nici un fel de ezitări, nici un gând ascuns despre posibila imunitate la alcool în viitor."

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Pilula zilnica de abstinenta

pentru azi 29 mai 2017

TOLERANŢA ADEVĂRATĂ

Singura cerinţă pentru a deveni membru AA este dorinţa de a înceta băutul.
- DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII -

Prima dată am auzit de forma prescurtată a Tradiţiei Trei în Preambul. Când am intrat în AA, nu puteam să mă accept pe mine însumi, alcoolismul sau vreo Putere Superioară. Dacă ar fi fost vreo condiţionare de ordin fizic, mental, moral sau religios, astăzi aş fi mort. În înregistrarea sa cu privire la Tradiţii, Bill spunea că Tradiţia Trei este un privilegiu pentru libertatea individului. Cel mai impresionant lucru pentru mine a fost sentimentul de acceptare din partea celor care practicau Tradiţia Trei, tolerându-mă şi acceptându- mă. Simt că acceptarea înseamnă iubire, iar iubirea este ceea ce vrea Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.

Preluare de pe Prietenii lui Bill

TRADITIA 2

Din fericire, majoritatea le-au supravieţuit şi învaţă să devină "înţelepţi ai tribului." Ei devin conducerea reală şi permanentă a Comunităţii. De la ei vin opiniile fără zarvă, cunoştinţele precise şi exemplul smerit, care rezolvă crizele. Cînd problemele grupului devin dureros de încîlcite, la ei se apelează pentru sfaturi. Ei devin vocea conştiinţei grupului; de fapt, ei sînt adevărata voce a Alcoolicilor Anonimi. Ei nu conduc cu mandat; ei conduc prin exemplu. Aceasta este experienţa care ne-a dus la concluzia că, bine sfătuită de "bătrîni," conştiinţa grupului va fi - de-a lungul timpului - mai înţeleaptă decît un lider individual. Pe cînd AA-ul avea doar trei ani de existenţă, s-a produs un eveniment ilustrativ pentru acest principiu. Unul dintre primii membri AA, total contrar dorinţei proprii, a fost obligat să
se conformeze opiniei grupului. Iată povestea, în propriile lui cuvinte:
Într-o zi, făceam un Pas 12, la un spital din New York. Proprietarul, Charlie, mi-a transmis că mă aşteaptă în cabinetul său. Acolo, mi-a spus: "Bill, e o ruşine că te zbaţi în problemele astea financiare. Pretutindeni în jurul tău, beţivii ăştia o duc de minune şi fac bani cu toptanul. Iar tu lucrezi normă întreagă la toate astea ca să-i ajuţi pe ei şi n-ai un sfanţ. Nu e cinstit aşa." Apoi, a pescuit din biroul său registrul de casă pe mai mulţi ani în urmă. Mi l-a pus în faţă şi a continuat: "Aici găseşti cîştigul acestui spital, prin anii `20. Mii de dolari pe
lună. Ar duce-o la fel de bine şi astăzi - numai dacă ai vrea tu să mă ajuţi. De ce să nu te muţi cu munca ta aici? Ţi-aş da un birou, ţi-aş deschide un cont curent onorabil şi ai primi o parte sănătoasă din profit. Acum trei ani, cînd şeful meu ierarhic, Dr. Silkworth, a început să-mi vorbească despre ideea de a-i ajuta spiritual pe beţivi, credeam că vorbeşte baliverne. Dar mi am schimbat părerea. Într-o bună zi, acest grup de foşti beţivi va ajunge imens numeric - şi nu văd de ce tu să faci foame între timp. Îţi fac o propunere perfect etică. Poţi deveni terapeut neprofesionist, şi mai de succes decît cei de meserie."
Eram răscolit. Am avut cîteva scrupule, pînă mi-am dat seama cît de adevărat de morală era propunerea lui Charlie. Nu putea fi absolut nimc rău în a deveni terapist neprofesionist. M-am dus cu gîndul la Lois, care venea acasă epuizată în fiecare zi de la magazin şi se apuca imediat de gătit cina, pentru o casă plină de beţivi, care nu plăteau găzduirea. M-am gîndit şi la suma aceea mare, pe care o datoram încă, creditorilor mei din Wall Street. M-am gîndit la
cîţiva dintre prietenii mei alcoolici, care făceau la fel de mulţi bani ca oricînd. De ce n-aş face şi eu ca ei? Deşi îi cerusem lui Charlie un termen de reflecţie, hotărîrea era luată. În drumul meu grăbit, cu metroul, spre Brooklyn, mi s-a părut că simt în mine o rază călăuzitoare, din lumina lui Dumnezeu. Nu era decît o singură frază, dar deosebit de convingătoare. De fapt, provenea
direct din Biblie - o voce interioară îmi spunea fără încetare: "Muncitorul este demn de plata ce i se cuvine." Ajuns acasă, am găsit-o pe Lois gătind ca întotdeauna - urmărită din uşa bucătăriei de privirile flămînde a trei beţivi. Am luat-o de-o parte şi i-am spus glorioasa veste. Părea interesată, dar nu atît de entuziasmată, pe cît mă aşteptasem. Era o seară cu şedinţă AA. Deşi nici unul dintre alcoolicii aflaţi la noi în gazdă nu părea să fie abstinent, alţii dintre cei prezenţi erau. Împreună cu soţiile lor, şedeau înghesuiţi, în camera noastră de primire, de la parter. Fără să stau prea mult pe gînduri, am izbucnit în
istorisirea şansei peste care dădusem. Nu voi uita, cît voi trăi, figurile acelea imobile, nici privirile for fixe, cu care m-au ţintuit. Cu un entuziasm descrescînd, mi-am dus povestea pînă la sfîrşit. A urmat o lungă tăcere.
Aproape cu timiditate, unul dintre prietenii mei a început să vorbească. "Bill, noi ştim prin ce dificultăţi financiare treci. Asta ne necăjeşte pe toţi. Ne-am întrebat de multe ori ce am putea face, legat de asta. Dar, cred că vorbesc în numele tuturor aici de faţă, cînd spun că propunerea ta ne tulbură cu mult mai mult." Vocea vorbitorului a devenit mai încrezătoare; a continuat: "Tu nu-ţi dai seama că nu vei putea face niciodată o profesiune din Pasul 12? Oricît de generos a fost Charlie cu noi, nu-ţi dai seama că nu putem lega lucrul acesta de spitalul lui Charlie sau de oricare alt spital? Vii şi ne spui că propunerea lui Charlie este etică. Sigur că este etică, dar ceea ce avem noi nu funcţionează exclusiv pe principii etice; trebuie să fie ceva mai bun. Sigur că Charlie are o idee bună, dar nu este suficient de bună; problema noastră este o chestiune de viaţă şi de moarte, Bill - şi nimic altceva nu ajunge, decît ce-i mai
bun pe lume!" Am citit somaţia din privirile lor, pe cînd l-am auzit pe purtătorul lor de cuvînt spunînd: "Bill, nu ne-ai spus chiar tu, de atîtea ori, în şedinţele din această casă, că uneori ‘bun’ este duşmanul lui 'cel mai bun?’ Ei bine, este vorba acum exact despre acest caz. Nu ne poţi face una ca asta!"
Aşa a grăit conştiinţa grupului. Grupul avea dreptate, şi eu nu; vocea interioară pe care o auzisem în metrou nu fusese a lui Dumnezeu. Aici era adevărata lui voce, strigătul inimii prietenilor mei. Am ascultat şi - mulţumesc lui Dumnezeu - m-am supus.”

Preluare de pe Prietenii lui Bill

CITAT

„Rănile nu se vindecă în modul în care doriți, se vindeca în modul în care au nevoie să se vindece. Este nevoie de timp pentru ca rănile să se transforme în cicatrici. Este nevoie de timp pentru ca procesul de vindecare să aibă loc. Dă-ți acel timp Dă-ți acel har. Fii blând cu rănile tale. Fii blând cu sufletul tău. Meriți să te vindeci.” 

- Dele Olanubi

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Pasul Cinci

Pasul Cinci - "Am mărturisit lui Dumnezeu, nouă înşine şi unei alte fiinţe umane, natura exactă a greşelilor noastre."

<< Toţi cei 12 Paşi ai AA ne cer să procedam contrar dorinţelor noastre naturale - ei nu fac decât să ne dezumfle ego-ul. Şi când este vorba despre dezumflarea ego-ului, puţini dintre Paşi sunt atât de dificil de făcut precum este al Cincilea. Dar acesta este, de departe, cel mai necesar Pas pentru o abstinenţă împlinită pe durată lungă şi pentru pace sufletească.
Experienţa în AA ne-a învăţat că nu putem trăi singuri cu problemele presante şi cu defectele noastre de caracter care le cauzează şi le agravează. Dacă am adus la lumină fiecare detaliu al vieţii noastre din trecut prin Pasul 4 şi au ieşit clar în relief acele experienţe de care n-am mai dori să ne aducem aminte, dacă am ajuns să ştim cât rău ne-au pricinuit, nouă şi altora, gândirea şi acţiunile greşite - atunci, nevoia de a renunţa să mai trăim hăituiţi de acele fantome ale trecutului devine mai urgentă decât oricând. Trebuie să vorbim cuiva despre ele. >>

12 Pași și 12 Tradiții - Pasul Cinci

Preluare de pe Prietenii lui Bill

DESPRE PREDARE

Exercitiul capitularii - 
in viziunea Christinei Grof 


<< Ani de zile auzisem zicala: „Viata e un montaigne rousse” si intotdeauna m-am gindit ca asta inseamna ca viata are urcusuri si coborisuri. Dar in acea zi, vechea zicala a capatat un inteles nou… Sinele profund, Puterea Superioara sau Dumnezeu detine controlul. Nu pot sa controlez cotiturile si virtejurile vietii mele. Aceasta nu inseamna insa ca nu am posibilitatea sa aleg. Pot sa aleg sa ma lupt cu tot ce se intimpla in viata mea sau pot sa capitulez si, astfel, sa devin receptiv la indrumarile fortei divine. Renuntind la controlul eului, descopar talente si puteri pe care s-ar putea sa nu le fi observat pina acum. Imi gasesc rolul in viata, propria mea forma de exprimare creatoare sau fericirea suprema. In vreme ce imi urmez fericirea suprema si fac tot ceea ce ma inspira si ma umple de energie, cu o atitudine de sinceritate si capitulare, sint calauzit in directia in care am nevoie sa merg…

Exercitiul capitularii deschide poarta catre credinta si incredere in noi insine, in ceilalti oameni si in Sinele nostru profund… Odata cu actul renuntarii, descoperim ca suferinta noastra este alinata si simtim ca sintem indrumati de Sinele profund… Sa o iei de la capat nu este insa lucru usor.Dupa o viata de control imaginar, avem nevoie de timp pentru a capata incredere in faptul ca altcineva se afla la conducere si ca aceasta forta profunda este, in ultima instanta, binevoitoare! >>

!

Poate arata incitant sau plin de farmec sau un fel de viata rebela, la inceput - sau chiar pentru un timp - dar in cele din urma este un mod destul de mizerabil de a trai.

obsesie mintala de sine

Dă-i unui alcoolic o muzică melancolică și picaturi de ploaie in geam și ai tot decorul unei opere de trei acte, condensată într-o mica scenă de obsesie mintală de sine: glorioasă, maiestuoasă și toată lumea moare la sfârşit!

ACT I ?

ACT I?
ACTIONEZ EU?

Lucrez eu programul de recuperare?

A cceptare (Pasii 1-3)
C uratenie (Pasii 4-6)
T ransformare (Pasii 7-9)

I mbunatatire (Pasii 10-12)

?

   Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA

Intrarea in abstinenta

Intrarea in abstinenta - temă propusa la grup.

Trei pasi pentru eliberarea de obsesia de a bea, pentru trecerea de la abtinere la abstinenta:

1. Sa ai o dorinta fierbinte si o motivatie personala sa ramai abstinent
2. Sa faci din abstinenta ta prioritatea nr. 1
3. Sa mergi pana in panzele albe pentru abstinenta ta (asculti si pui in aplicare sugestiile primite)

Stefan

FRICA, MANIA SI VINOVATIA !

O intoarcere de 180 de grade 

(un ”U” Turn>> americanesc sau 

un <<turn over>> de la Pasul 3) 

nu inseamna doar ca ma intorc cu spatele catre iad, 

ci mai degraba ca ma intorc cu fata catre Dumnezeu!

... si daca nu fac asta, sa raman cu fata catre Dumnezeu, in mod sigur am in fata iadul, cu toate ”durerile” lui mistuitoare (frică, mânie, vinovăție si tot ce decurge din ele)!


Preluare de pe Prietenii lui Bill

Multumesc T.!

”Trebuie” sau nu?!

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Multumesc T.!

DE CE AM NEVOIE DE INTALNIRI - GANDIREA ALCOOLICA*

"... marea problema a alcoolicului se afla mai degraba in mintea lui ..."

- Cartea Mare, Capitolul 2, Există o soluție, pg. 23

Alcoolismul netratat lucreaza în mod activ in a-mi diminua abilitatea de a-mi "observa" gândirea. Ascunde și denaturează secvența logică a gândurilor care mi-ar permite să conectez acțiunea cu consecințele.

"Ne lipseste cu desavarsire acel instinct care il opreste pe om de la a pune mâna pe o sobă incinsa".

- Cartea Mare, Capitolul 2, Există o soluție, pg. 24

Acest lucru poate fi auzit des la întâlnirile AA. Lucrul cu Pasii mi-a permis în cele din urmă să percep gândirea "alcoolică" din mintea mea așa cum este ea. Și odată ce am putut "vedea", am putut să fac ceva in legatura cu asta.

Este totuși o soluție care necesită o reaplicare consecventă. Continui să merg la întâlnirile AA și să urmez sugestiile AA, pentru că abilitatea mea de a recunoaste gândirea alcoolică slabeste, se estompeaza in timp, si am nevoie sa-mi reamintesc constant ce am de facut.

* gandire alcoolica = tipare de gandire distructive si disfunctionale

numai jumatate !

Motto:

Daca pui numai jumatate din zelul 
pe care l-ai pus cand umblai dupa bautura, 
reusita este sigura.

COSMARUL DOCTORULUI BOB

Un cofondator al AA. 
Nasterea Societatii noastre dateaza din prima zi a sobrietatii lui, 10 iunie 1935.
Pina in 1950, anul mortii lui, el a purtat mesajul la mai mult de 5000 de alcoolici, barbati si femei, si la toti le-a oferit serviciile sale medicale, fara sa ii treaca prin gind sa fie platit.
In acest serviciu genial, el a fost asistat de Maica Ignatia de la spitalul Sf. Toma din Akron, Ohio, una dintre cele mai mari prietene pe care organizatia noastra le-a avut vreodata.

<< ... A fost 10 iunie 1935 si aceea a fost ultima bautura pe care am pus-o in gura. Pina in momentul in care scriu au trecut patru ani.
...
Am petrecut o mare parte din timp impartind ceea ce am primit celor ce vor sa primeasca si au neaparata nevoie.
O fac pentru patru motive:

• Simtul datoriei
• Imi face placere
• Pentru ca prin ceea ce fac platesc datoria catre cel ce a avut rabdare sa impartaseasca cu mine experienta ei.
• Pentru ca de fiecare data cind ajut adaug la asigurarea personala impotriva unei recidive.

...
Spre deosebire de multi ani din grupul nostru eu nu am putut scapa de tentatia de a bea decit dupa doi ani si jumatate de abstinenta. Tentatia de a bea a stat aproape tot timpul cu mine. Dar din fericire nu am cedat niciodata. Ma simteam foarte rau cind vedeam prietenii mei bind si stiam ca eu nu
pot, dar m-am invatat sa imi spun ca odata si eu am avut acest privilegiu, dar l-am abuzat asa de inspaimintator ca mi-a fost retras. Deci nu are rost sa ma pling de el, cind de fapt nimeni vreodata nu m-a trintit la pamint ca sa-mi toarne bautura pe git.

Daca tu te consideri un ateist, un agnostic, un sceptic ori vreo forma de mindrie intelectuala care te impiedica sa accepti ceea ce este scris in aceasta carte (Big Book) te compatimesc din tot sufletul. Daca tu inca te consideri destul de puternic sa cistigi partida de unul singur aceea ramine afacerea ta. Dar daca tu in realitate si in toata cinstea vrei sa te lasi de baut si simti cu sinceritate ca ai nevoie de ajutor fii sigur ca noi avem o solutie pentru tine. 
Daca pui numai jumatate din zelul pe care l-ai pus cand umblai dupa bautura, reusita este sigura.
Dumnezeu din Ceruri nu te va parasi niciodata.>>

Preluare de pe Prietenii lui Bill

De ce am nevoie de intalniri

Motto:

Dumnezeu lucreaza prin oameni.

O mare lecție pe care am învățat-o în AA este că este o nebunie pentru mine să încerc să fac totul singur. Uneori am nevoie de puțină inspirație, de exemplu, de îndrumare sau suport.

Uneori am nevoie de ajutor pentru a cere ajutorul.

Gândirea mea alcoolică confundă "neputincios" cu "neajutorat". Când vine vorba de a face față alcoolismului meu, sunt neputincios. Nu am putere. Dar nu sunt neajutorat. Nu sunt fără ajutor.

În întâlnirile AA, acest mecanism de izolare - această gândire alcoolică care în mod inconștient îmi întunecă spiritul și mă azvîrle in singuratate ca pe un om singur - îmi este adesea dezvăluită prin ascultarea celorlalți oameni vorbind și împărtășind.

Încă mai am nevoie de întâlniri, pentru că singur fac lucrurile sa fie mai dificile pentru mine, fără nici macar să-mi dau seama că fac asta.

echilibristica!

RABDARE! - timp si exercitiu

MEDITATIE

24 Mai

Trecând atâția ani plini de suspiciuni și alte mecanisme de autoprotejare, schimbarea nu poate să se petreacă peste noapte. Suntem condiționați să ne simțim și să reacționăm ca și cum am fi neînțeleși și neiubiți – fie că eram sau nu. Unii dintre noi au nevoie de timp și exercițiu ca să poată ieși din carapace și din singurătatea aparent familiară și confortabilă. Chiar dacă am început să credem și să știm că nu mai suntem singuri, avem tendința uneori să simțim și să ne comportăm ca pe vremuri. Am eu răbdare? Învăț eu să îmbrac Programul și viața ca pe o haină ușoară?

Rugăciunea de azi
Fie ca eu să nu mă aștept la schimbări totale și imediate, ale vechilor mele obiceiuri. Abstinența mea este doar începutul. Fie ca eu să realizez că simptomele bolii mele vor dispărea treptat. Dacă alunec înapoi, din când în când, în sacul auto-compatimirii sau grandiozității, fie ca eu să nu fiu descurajat, ci recunoscator. Cel puțin, aș putea fi onest cu mine însumi și să nu las amăgirile să-mi fure ceea ce am mai bun.

Ce să-mi amintesc azi
Nu te grăbi.

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Daruim pentru a putea pastra

Scrisoare catre o prietena

<< Draga prietena,

iti scriu o scrisoare pentru ca nu pot sa vorbesc cu Tine despre ceea ce iti voi scrie in continuare. Chiar daca m-as uita in ochii Tai nici atunci nu as putea sa iti transmit intelegerea mea pentru ce anume incerci sa ma ocolesti. Nu as putea sa iti spun ca nu gasesc nimic de condamnat in atitudinea ta  pentru ca te inteleg cu foarte multa dragoste. Stiu ca nu mi-ai permite sa iti vorbesc despre boala pe care o ai si ne-am preface ca aceasta nici nu exista.  

Iti scriu, te vad cu ochii minti, Tu vei citi aceasta scrisoare si o vei ascunde repede fata de membrii familiei tale dar sper sa o recitesti atunci cand te simti singura si crezi ca nu te vede nimeni.

Iti scriu pentru ca vreau sa sti ca avem ceva in comun, ceva ce ne leaga si iti spun de la inceput ca acest lucru este bautul tau care te sperie de moarte.

Poti sa ai orice varsta, poti sa fi studenta, mama tanara, femeie de afaceri, sotia oricui din oras sau de la tara, poti fi bunica. Poti fi extravertita, introvertita, dar curajul Tau vine din pahar.

Poate ca bei de luni sau de ani,  cu toate acestea ai fi prima care ar nega si s-ar opune vehement daca cineva te-ar numi alcoolica, betivana, decazuta dar stiu ca in sufletul Tau indoiala s-a cuibarit deja  pentru ca simti ca poate au dreptate.

Fiind femeie, esti mai secretoasa, ascunzi bautul chiar si fata de tine, bei in “camara”,iti ascunzi bautura in locuri doar de tine stiute, intre cearceafurile curate din dulap , rufele murdare din masina de spalat sau in spatele ghivecelor mari de flori din casa.

Poate esti reaua familiei, poate ti-ai pierdut locul de munca si familia, poate ai fost batuta,  copiilor le e rusine cu tine, ai ajuns jucaria neputincioasa a acestei boli.

Oriunde te afli in acest moment poti avea speranta. Nu meriti suferinta, condamnarea, milogeala celor din jurul tau “daca ne-ai iubi cu adevarat, nu ai mai bea”. – te intereseaza doar persoana ta, / sa-ti fie rusine, fata cu studii superioare,-ai avut toate posibilitatile, nesimtita, imputita etc. etc. Nu esti egoista, rea, monstru fara suflet, dimpotriva.

Esti o femeie bolnava de o boala incurabila. Ca omul fara picior caruia nu-i mai creste altul la loc, ca diabeticul, ca bolnavul de inima.  Repet, nu meriti sa suferi, sa tremuri, sa te simti pedepsita pentru ca Tu esti bolnava, oricum i-ai imbolnavit pe toti din jurul tau si cu totii va chinuiti.

Ai putea sa intrebi de unde stiu toate acestea despre Tine?

Stiu pentru ca sunt sau mai bine zis am fost exact ca tine. Cu foarte mare greutate am recunoscut si  am admis ca eram neputincioasa in fata alcoolului.

In urma cu 15 ani, am alaturat numelui meu cuvantul  - alcoolica.

Am venit singura la Vurpar, in iulie 2002, si am cerut ajutor.

Am povestit viata mea, modul meu autodistructiv de a bea, ca am sot, am adoptat 2 copii minori, ca nimeni nu mai da doi bani pe mine, ca sunt distrusa si disperata, de multe ori am fost batuta, legata si dusa la spitalul de nebuni , daca nu ma lasam internata, pe urma ma internam de buna voie la alte unitati spitalicesti, cu diferite motive, interne, ginecologice,  dar niciodata nu recunosteam ca sunt alcoolica.

Aici la Vurpar am constientizat prima data natura exacta a bolii mele, am inteles ca as putea sa incep sa ma vindec, sa ma intorc in societate, sa fiu membru deplin al familiei mele, ca pot sa lucrez si ca nu trebuie sa sufar si sa mai mint.

Am stat la Vurpar 40 de zile, in ingamfarea mea ma consideram vindecata, ma laudam ca mi-au ajuns aceste zile ca lui Isus in pustietate si m-am intors acasa unde am gasit exact acelasi mod de viata si existenta din fata careia m-am refugiat.

Nu a trecut mult timp si am recidivat. Am redevenit sclava alcoolului, nu puteam sa ma inteleg cu nimeni, mi-au spus copiii ca le este rusine cu mine, mai bine le adopta o alta mama, nu au divortat de mine pentru ca eu am intretinut familia si chiar si asa bauta aduceam bani in casa si faceam menajul.

Am avut si perioade bune, am stat abstinenta 6 luni, 1 an, 2 ani.

Am calatorit mult, am lucrat si mai mult, dar nu am fost abstinenta pe deplin pentru ca nu aveam credinta,eram fatarnica am mintit si  nici vorba de o minima onestitate. Am tinut legatura cu Casa, am fost la Selimbar in vizita de 10 ani, - am participat la grupuri psihoterapeutice, am vorbit despre mine si cu toate acestea nu consider ca am dobandit abstinenta senina si fericita decat de 2705 zile – azi 20 mai 2017 – aproape de 8 ani.

Intre timp m-am schimbat cel mai mult datorita legaturilor cu grupurile de suport la care particip, cu aprofundarea credintei, am inteles ca am fost doar religioasa ca sa ocolesc iadul, dar am devenit credincioasa pentru ca eu chiar am fost acolo.

Am continuat sa particip la toate evenimentele organizate de Casa Insula Sperantei, am fost la Casa Nazareth, am citit mult si am vorbit despre mine si mai mult. Tin legatura cu Alcoolicii Anonimi, cu Fundatia Bonus Pastor pt. lb. maghiara, si ma vindec, ma vindec trup si suflet. M-am imbolnavit de cancer, nu din cauza alcoolului, am acceptat si aceasta boala tot treaza fiind si tot in stare de bine.

Revin la inceputul scrisorii.

Singura nu se poate, nici eu nu am reusit inainte cand ma bazam exclusiv pe propria putere, pe propriile resurse. Cu greu am inteles ca din aceasta boala nu exista vindecare totala, este incurabila, nu mai pot fi bautoare de societate, nu mai pot bea ca o doamna dar acum nu mai nu sufar din aceasta cauza.

Nu scriam aceasta scrisoare daca nu as fi fost rugata. Persoana care m-a rugat sa scriu a inteles ca am primit ceva care echivaleaza cu o noa stare a constiintei si a existentel mele, ca am suferit o transformare in adevaratul inteles al cuvantului, ca am dat peste o sursa de putere pe care nu am avut-o inainte.

Pot spune ca ma gasesc in posesia unui grad de onestitate, toleranta, altruism, pace sufleteasca si iubire de care nu ma crezusem capabila. Toate acestea mi-au fost daruite de Dumnezeu in timp, gratis si asa cum sunt acum, am fost gata sa le primesc. Am acceptat sa scriu scrisoarea pentru ca “ am primit gratis, dau mai departe pe gratis”...

Aceasta este viata mea, dar slava Domnului, a grupurilor de suport, a femeilor cu care ma intalnesc an de an,  a ajutorului de la Casa Insula Sperantei nu trebuie sa mai imi fie teama, nu trebuie sa mai mint si pot accepta pe toti si toate din jurul meu.

Mi-am redobandit increderea in mine, - plangeam odata ca mi-am pierdut stima de sine, sigur ca da, daca am baut.

Ma feresc de primul pahar, daca nu il beau pe primul nu trebuie sa ma tem nici de al doilea, nu?

Traiesc fiecare zi cu seninatate si accept ce nu pot schimba, ma indepartez cat pot de cei rai si de cele rele, ma iubesc si ma apreciez pe mine si asa am ajuns sa ii iubesc si pe cei din jurul meu, chiar si pe Tine prietena necunoscuta care acum imi citesti scrisoarea si poate ai curaj sa ceri ajutor pe care meriti sa o primesti. >>

Preluare de pe Prietenii lui Bill

viata adictiva de rahat

Motto (auzita la intalniri):

Daca vrei sa ramai abstinent, vino la intalniri!
Daca vrei sa bei, nu te invatam noi unde sa te duci!


Este interesant, cred, cât de mult ne luptăm (uneori chiar cu inversunare) impotriva supunerii unei idei cum sa urmam o cale anume sau unei sugestii sau ideii de Dumnezeu sau recomandarilor sponsorului sau altor idei din programul de recuperare!
Este interesant, pentru că am fost atât de obedienti in privita dependentelor noastre.
Nu este nimic de înfruntat. 
Primesti sugestia sau nu. 
Esti perfect binevenit sa-ti  păstrezi viata adictiva de rahat, daca asta vrei!

A-i da drumul ...

Toată lumea trece prin iad, dar nu toată lumea rămâne acolo. Nu te mai chinui retrăind durerea iar si iar. 

Citeste continuarea pe www.abstinenta.com:

A-i da drumul înseamnă să porti o cicatrice permanentă, dar nu și o ..

dar nu și o rană permanentă.

Te rog!

Motto:

Obsesia de sine este tipica gandirii alcoolice!

Uneori e greu să ma uit - câteodată este cu adevărat o privire amară - la cum pot ocazional să fac doar o muncă suficientă pentru a mă lăsa într-un nivel tolerabil de durere, mai degrabă decât sa lucrez cu adevarat și să trăiesc într-o pace reala.

Și am ajuns să cred că "durerea" mea - fie ea reală, imaginată sau (cel mai probabil) autofabricată - este un drog care deschide poarta spre obsesia de sine.

Și, Doamne, cat îmi place uneori să locuiesc acolo!

Pentru că dacă mă gândesc la durerea mea (drama!), mă gândesc obsesiv la mine.

Din ce in ce mai puțin cu trecerea timpului, dar este încă un tipar. Este inca parte din mine.

Încă este o rasucire bolnava a spiritului meu.

"... Doamne ... elibereaza-ma de robia egocentrismului meu ...".

Te rog!

12, nu mai putin!

Era un simptom al alcoolismului meu, atunci când consumam, sa atasez convingeri si credințe profund nerealiste gandurilor mele.

In abstinenta, același mecanism - tendința mea de a atasa gândurilor convingeri nerealiste - poate persista.

Iata unul din motivele pentru care recuperarea nu este un program intr-un singur pas.

PROGRES!

GANDURI!

INDIFERENTA ?!!

Cea mai SIMPLA cale de a ierta 

(si implicit de eliberare, 

de eliminare a suferintei!)

 - nu si cea mai USOARA - 

este indiferenta!

Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA