BLOGUL LUI

Stefan -

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


sâmbătă, 23 septembrie 2017

prietenii lui Bill - despre Pasul 10

Impartasire:

<< Pasul 10 este ca un fel de Pas 4 mai mic , pe care îl fac în fiecare zi. Este un mod de a mă reponsabiliza, fără întârziere, astfel încât pe timpul nopții să mă pot duce la culcare liniștit știind că am avut grijă de abstinența mea în toate interacțiunile din ziua respectivă.
Acest lucru a fost foarte greu pentru mine la începutul abstinenței. Am avut o grămadă de resentimente, m-am agățat strâns de ele. Aveam ceea ce credeam eu că e o furie justificată, și de cele mai multe ori, nu am prea fost dornic să o las să se ducă. Mi-am recunoscut, uneori, greșeala, dar chiar și atunci când am făcut-o, nu am fost nici pe departe "operativ" în gestionarea resentimentelor.

Pasul 10 m-a ajutat să nu mai evit asumarea responsabilității. Acum, cînd îmi revăd ziua care a trecut, și văd o situație pe care aș fi putut să o gestionez mai bine, sau văd pe cineva față de care am greșit, încerc să am grijă de ea imediat a doua zi, și indiferent de rezultat, mă simt întotdeauna mai bine după ce fac acest lucru.
Există diferite moduri de a face acest pas. Fiecare își poate găsi felul potrivit pentru el. Dar cel mai bun mod pentru mine este de a mă întreba cu onestitate "cum a decurs ziua de azi? Am cauzat fie și involuntar vreun rău? E necesar pentru liniștea mea să fac vreo reparație morală? " Atunci când răspund la aceste întrebări sincer, și iau măsurile necesare, atunci am lucrat la Pasul 10.
Câteodată reușesc, câteodată nu reușesc să-mi repar greșelile, important pentru mine este că mi-am asumat cu onestitate greșeala și am avut bunăvoința de a face ceva pentru aceasta. Data viitoare va fi mai bine, e vorba de evoluție nu de perfecțiune.
Abstinență senină! Doamne ajută! >>
F.

Si un comentariu:

<< Pasul zece este cel care mi-a disciplinat, prin exercitiu continuu ,prin straduinta ,impulsivitatea mea inascuta. Acest pas 10 a fost "acul pentru cojocul meu ". Urmatorul fragment l-am citit si recitit si m-am straduit pana am reusit (bineinteles ca nu de la inceput :)) sa ma autoexaminez rapid si sa ma abtin de a spune sau a face ceva regretabil : "Cel dintîi obiectiv al nostru va fi dezvoltarea stăpînirii de sine. Aceasta este de prima importanţă. Cînd vorbim sau acţionăm pripit, capacitatea de a judeca cinstit şi de a fi toleranţi ni se evaporă într-o clipă. O singură tiradă răutăcioasă, un singur raţionament arţăgos ne-ar putea distruge o relaţie cu cineva, pentru o zi sau chiar pentru un an întreg. Nimic nu aduce mai mult folos decît abţinerea de la a spune sau a scrie ceva regretabil. Trebuie să evităm criticile pripite şi discuţiile pătimaşe şi furtunoase; la fel şi cu tăcerea dispreţuitoare şi cu îmbufnările. Acestea sînt capcane cu momeli puse de trufie şi de dorinţa de răzbunare. Prima noastră sarcină este să evităm aceste capcane. Cînd momeala este ispititoare, va trebui să facem un pas înapoi şi să reflectăm. Pentru că noi nu putem nici gîndi, nici acţiona în direcţia unui obiectiv pozitiv, pînă cînd stăpînirea de sine nu funcţionează automat.">>

T.

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Un comentariu:

Anonim spunea...

Da de multe ori seara constat ca a iesit mai bine ziua cu socotelile mele Dumnezeu le aranjează mai bine si de aceea caut sa nu ma duc spre somn supărat pe cineva