Poate cea mai grea (şi lungă) punte de străbătut este acea micuţă cratimă dintre partea întâi şi partea a doua din Pasul 1.
În partea întâi trebuie să admit că am o problemă cu alcoolul.
În partea a doua trebuie să admit că am o problemă cu mine însumi.
Partea întâi o rezolv lăsându-mă de băutură. Devin abstinent. Dar nu e suficient. (Se zice prin AA că dacă doar alcoolul este problema, probabil nu eşti alcoolic - vezi Opinia doctorului din Big Book in legatura cu descrierea alcoolicului) Trebuie să lucrez la partea a doua. Aici problema mea este că am o boală, una spirituală. O boală care era în mine fără ca eu să o conştientizez. O boală care se numeşte Alcoolism pentru că am turnat alcool peste ea. Dacă puneam mâncare probabil s-ar fi numit Tullburări alimentare, dacă foloseam droguri probabil era Adicţie, dacă mergeam la cazinou probabil se numea dependenţă de jocuri de noroc ... O boală pe care trebuie să o tratez.
Şi pentru asta trebuie să lucrez următorii paşi. Altfel rămâne netratată. Ce om nu îşi tratează boala atunci cand află că o are? Cei care nu continuă să lucreze paşii probabil sunt alcoolici care nu consideră că au o boală (aici aş spune că este o diferenţă între a admite şi a accepta că sunt alcoolic) sau nealcoolici, doar băutori excesiv. Iar rezultatul alcoolismului netratat nu poate fi decât recaderea sau abstinenţa încrâncenată. De multe ori am văzut că este o abţinere până la următoarea beţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu