Eram din nou într-un centru de
tratament. Aveam 120 de lire sterline. Muream de alcoolism. Eram
murdar. Miroseam a urina, parcă tocmai ieşisem dintr-un lagăr de
concentrare. Stăteam acolo în ciclul meu de detoxifiere după ce am dezamăgit pe
toată lumea încă o dată.
A venit o femeie care facea parte
dintr-un comitet ce se ocupa de inchisori si spitale. Si această femeie ne-a
vorbit, iar la sfârșitul discuției, ne privește pe toți în sus și în jos
și spune că dacă ar putea să ne dea tot darul recuperării, nu ar face-o și m-am
uitat la ea și m-am uitat la tipul de lângă mine și am spus ce scorpie. Dar apoi a spus ceva care mi-a schimbat viața.
Ea a spus că motivul pentru care
nu ne-ar da darul recuperării este că nu ar vrea să ne răpească
călătoria. Această călătorie spre recuperare, la fel ca acea călătorie de
predare pe care fiecare alcoolic trebuie să o parcurgă este personală și, dacă
eşti nou, nu vă putem oferi acel cadou.
Până când nu am ajuns în acel loc
din viața mea, în care mintea mea nu se putea sătura şi corpul meu nu mai putea
suporta, chiar nu am înțeles ce înseamnă să fii alcoolic.
Adam T
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu