"Aveam probleme cu relațiile personale, nu ne puteam controla natura emoțională, eram o pradă a mizeriei și depresiei, nu ne puteam câștiga existența, aveam un sentiment de inutilitate, eram plini de frică, eram nefericiți , nu păream a fi de un real ajutor pentru alți oameni." - Big Book, pag. 52.
La începutul recuperării mele, când nu am mai băut, au apărut o serie de alte probleme care sunt enumerate la pag. 52 din Big Book: când nu beau mi-e frică de de depresie, când nu beau nu-mi pot ţine sub control emoţiile, când nu beau am probleme cu relaţiile personale, când nu beau am sentimente de inutilitate, când nu beau practic sunt nefericit ...
Alcoolismul meu netratat îmi şoptea că nu mă potrivesc, sunt inadecvat, nu fac parte din ..., nu sunt înţeles, toţi stau în calea mea, viaţa este nedreaptă, nu sunt tratat cum trebuie, nu sunt apreciat, nu sunt plătit suficient, ea mă înşeală ... ooooo, ce bună ar fi o băutură!
Aşa cum, atunci când am vrut să mă simt mai bine, am lucrat pe principii mai degrabă decât pe defectele de caracter, aşa am lucrat la începutul recuperării mele cu a descoperi mai degrabă ce NU vreau, decât ceea ce vreau, pentru că nu am ştiut niciodată prea bine ce vreau cu adevărat.
Până nu am fost scăpat de vechiul sistem de convingeri care mă ţinea blocat într-un loc al separării, al izolării, al resentimentului, nu am putut începe să caut libertatea spirituală pe care o oferă programul în 12 paşi. (Practic ăsta este scopul inventarului de la pasul 4, de a descoperi lucrurile care mă blocau în vechiul meu mod de gândire. A urmat bunăvoinţa de a face acţiuni corective, chiar dacă nu am crezut în ele, până când modul de gândire a început să se schimbe.)
Cu alte cuvinte (şi mai ales pentru că mi-a fost greu întotdeauna să ştiu cu adevărat ce vreau), am început prin a descoperi ce NU vreau. Şi în primul rând nu am mai vrut să mă autodistrug/să mă rănesc singur cu o minte zgomotoasă şi întortocheată care măcina mereu şi mereu aceleaşi gânduri şi o inimă răzbunătoare, resentimentară. Nu am mai vrut sa ma plasez singur in pozitia de a fi ranit (pag. 62, BB). Ca să construiesc un om nou a trebuit să înlătur tot balastul, tot ce era în plus şi mă rănea. Este ca atunci când Michelangelo a fost întrebat cum a reuşit să facă o statuia lui David şi Michelangelo le-a răspuns: "Eu nu am făcut statuia lui David, eu am cioplit în piatră tot ce nu era David şi asta a ieşit."
Pe mine asta m-a ajutat în timp să ştiu ce vreau, dar mai ales să aflu ce am nevoie.
Un nou venit este întrebat de sponsorul său ce vrea de la AA. "Eu sunt din Malibu. Ce crezi că vreau. Un yacht şi un skyjet." "Dacă faci 4-9 prin inventar şi reparaţii şi menţii cu 10-12 o să primeşti o minte liniştită şi o inimă iubitoare" - îi spune sponsorul. "De ce aş vrea aşa ceva, ce să fac cu ele?!" "Mai degrabă îţi spun ce NU vrei. Ştii care este opusul unei minţi liniştite? O minte zgomotoasă, căreia nu îi mai tace gura, care îţi spune că eşti un ratat şi bun de nimic, că vecinul are casa mai frumoasă, că nevasta te înşeală când nu este acasă ... Şi stii care este opusul unei inimi iubitoare? O inimă vindicativă, predispusă la supărări şi resentimente, o inimă revoltată, ofensată."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu