„Doamne, ajută-mă să las deoparte tot ceea ce cred că știu despre Tine, despre alții, despre mine și despre propria mea recuperare, astfel încât să am o experiență nouă, atât de necesară, în Tine, în alții, în mine și în propria mea recuperare.”
Am ascultat de curând o împărtășire la o întâlnire AA și am rămas impresionat de înțelegerea naturii exacte a problemei noastre.
” ... Eram bolnavă spiritual”
Conștietizarea că exista o boală spirituală anterioară alcoolismului este foarte importantă pentru recuperare.
Luând în considerare cele patru dimensiuni ale bolilor noastre: fizic, psihic (mental și emoțional) și spiritual (practic corp-minte-suflet) ne putem da seama că mai întâi ne-am îmbolnăvit spiritual (golul sufletesc pe care noi l-am umplut cu alcool, pentru că alcoolul făcea pentru noi ceea ce noi nu puteam face pentru sine, respectiv amorțirea durerii, detensionare etc). Abia apoi ne-am îmbolnăvit mental și emotional și în cele din urmă fizic. De aceea nici nu ne-am dat seama când am trecut pragul către alcoolism. pentru că durerea fizică a venit ultima și prea târziu.
Cursul însănătoșirii în recuperare este invers: mai întâi ne refacem fizic, unii prin detox în spitale sau centre de reabilitare, mai apoi mental și emoțional și în cele din urmă spiritual.
Nu ni se redă sănătatea mentală până nu aplicăm soluția spirituală în viața noastră (de data aceasta o Putere superioară nouă înșine care face pentru noi ce noi nu am putea face pentru sine0.
și mai important decât atât este că avem nevoie să aplicăm soluția spirituală tuturor problemelor din viața noastră în continuare, pe o bază zilnică, pentru că sănătatea spirituală totală nu o au decât cei iluminați (foarte puțini) și sfinții de pe pereții bisericilor.
Torturile sufletești (bedevilments cum sunt numite în big Book, capitolul Noi, agnosticii) nu sunt doar ale alcoolicului aflat în consum, ele rămân și după încetarea consumului. Referirea la ele se face pentru a ne arăta modul în care ne simțim în abstinență ÎNAINTE de a lucra Pașii - programul de acțiune.
A trebuit să ne întrebăm: de ce să nu ne schimbăm la fel de prompt şi punctul de vedere în tratarea problemelor noastre omeneşti? Aveam 1) necazuri în relaţiile personale, 2) nu ne puteam controla natura emotivă, 3) eram pradă mizeriei şi depresiei, 4) nu eram în stare să ne câştigăm existenţa, 5) ne simţeam inutili, 6) eram torturaţi de frică, 7) eram nefericiţi, 8) nu prea eram de ajutor altora - nu era oare mai important să găsim o soluţie la aceste torturi sufleteşti?
Când suntem neliniștiți, iritabili, nemulțumiti, așa cum sunt prezentați alcoolicii care nu mai beau în Opinia Doctorului, avem un semnal clar că ceva din program mai trebuie lucrat.
Să ne reamintim permanent să lucrăm programul de acțiune și mai ales partea lui finală - Pașii 10, 11, 12 de creștere spirituală continuă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu