Presiunea scade atunci când intru într-un grup și ascult pe alții vorbind despre experiențele lor, apoi le împărtășesc pe ale mele și râd despre nebunia mea! Este prima dată când am simțit cu adevărat că fac parte din ceva mai mare decât mine. Aici mă simt ca acasă.
Comunitatea este unul dintre cele mai mari daruri pe care le-am primit în cadrul Programului, acea plasă de securitate care îmi dă un sentiment de siguranță că merg pe drumul corect.
Unitatea pe care o simt față de un alt alcoolic este extraordinară, s-ar putea să nu existe nimic altceva în comun și dacă ne-am întâlni în circumstanțe diferite sunt sigur că ne-am privi chiar cu suspiciune.
Viața este competitivă, dar la Grup nu este nevoie de asta, îmi pot lăsa garda jos și pot fi eu însumi, îmi permit să mă conectez cu speranțele și visele mele, să descopăr onestitatea și serviciul față de ceilalți.
Durerea mea este înțeleasă de alții care au ajuns și ei la fundul sacului, o înțeleg și pe a lor, dacă aceasta nu este lucrarea lui Dumnezeu atunci ce este? Dacă îmi împărtășesc viața și progresul spiritual fără teamă, atunci ce este? Dacă a fi dispus și capabil să auzi un coleg alcoolic nu este, atunci ce este recuperarea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu