Fitz Mayo a avut o experiență spirituală vitală atât de continuă încât: „Nu putea să bea chiar dacă ar fi vrut”. (pag. 57, Cartea Mare)
– Dacă Dumnezeu există, ştiu sigur că El n-a făcut nimic pentru mine!
Dar, mai târziu, singur în salon, şi-a pus întrebarea: "Oare să se înşele chiar toţi oamenii religioşi pe care-i cunosc?" Şi, în timp ce cumpănea răspunsul, i s-a părut că se afla în chinurile iadului. Apoi, ca un trăsnet, i-a trecut prin cap un gând care le-a alungat pe toate celelalte:
"Cine eşti tu, să spui că nu există Dumnezeu?"
Omul povesteşte cum s-a prăbuşit din pat, în genunchi. În câteva secunde, a fost copleşit de convingerea că Dumnezeu era prezent acolo. Prezenţa aceasta l-a învăluit şi pătruns cu siguranţa şi măreţia unui torent. Barierele pe care şi le construise de-a lungul anilor au căzut.
Se afla în prezenţa Infinitei Puteri şi Iubiri. Păşise de pe pod, pe mal. Pentru prima oară, era conştient de faptul că trăia în compania Creatorului său.
Astfel a fost pusă piatra de temelie a vieţii prietenului nostru. Nici o nenorocire ulterioară n-a putut-o clinti. Problema alcoolismului său a fost eliminată. Ea a dispărut pe loc chiar atunci, în acea noapte, cu ani în urmă. Cu excepţia câtorva scurte momente de tentaţie, gândul la băutură nu i-a mai revenit niciodată; în clipele de ispită, repulsia se instala rapid. Se pare că nu mai putea bea, nici dacă voia. Dumnezeu îi restabilise sănătatea mintală.
Ce altceva să fie aceasta, dacă nu o însănătoşire miraculoasă? însă una compusă din elemente simple: circumstanţele l-au făcut dispus să creadă, el s-a oferit cu umilinţă Creatorului său şi ochii i s-au deschis.
Aşa ne-a redat Dumnezeu tuturor sănătatea mintală. Omul acesta a avut o revelaţie bruscă. Pentru alţii, schimbarea s-a produs mai încet. Dar Dumnezeu a venit în viaţa tuturor celor care L-au căutat cu onestitate.
Când ne-am apropiat de El, El ni s-a arătat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu