Reconstruirea moralității noastre – de Rick R.
Cei Doisprezece Pași ai Alcoolicilor Anonimi sunt plasați în ordine numerică dintr-un motiv. Fiecare pas este pregătitor pentru pasul următor și necesită o anumită atenție înainte de a putea trece cu succes la pasul următor.
Mai simplu spus, Pasul unu este să recunoaștem că avem o problemă. Pasul doi este despre acceptarea ajutorului extern. Pasul trei este locul în care ne predăm acelui ajutor din afară (o Putere mai mare decât noi înșine). Pasul patru este începutul pașilor de acțiune, în care recunoaștem și documentăm comportamentele imorale din trecutul nostru și ale celor pe care i-am jignit.
Pasul cinci poate fi cel mai dificil pas, în care trebuie să recunoaștem „natura exactă a greșelilor noastre” lui Dumnezeu, nouă înșine și altei ființe umane. A fost acea parte a ființei umane pe care mi s-a părut cel mai dificil lucru. Acest lucru mi-a întârziat progresul pentru o perioadă scurtă de timp.
Nu putem schimba un moment al trecutului, dar ne putem schimba obiceiurile și comportamentul pe măsură ce ne începem călătoria în viitor.
Aici intervin Pașii Șase și Șapte. Pentru a-mi simplifica înțelegerea acestor doi pași, mi-a trecut prin minte că majoritatea comportamentelor mele defectuoase (deficiențele) sunt rezultatul gândirii mele (defectuoase). Odată ce am descoperit defectele motivelor mele, nu a fost prea greu să-mi schimb comportamentele.
Pe ultima pagină a Pasului șapte în 12 pași și 12 tradiții , scrie: „Activatorul principal al defectelor noastre a fost frica centrată pe sine”. Cele mai multe dintre temerile mele erau de o varietate irațională. Am descoperit că fricile și nesiguranța mea provin din experiențele din tinerețe, care m-au determinat să fac lucruri care erau greșite din punct de vedere moral. Acele acțiuni au fost neajunsurile care au provenit din temerile mele iraționale.
Odată ce am recunoscut defectele (temerile), neajunsurile (comportamentele) mele au fost mult mai ușor de schimbat. „Egoismul — egocentrismul! Aceasta, credem noi, este rădăcina necazurilor noastre. Conduși de o sută de forme de frică, auto-amăgire, auto-căutare și autocompătimire, călcăm pe degetele semenilor noștri și ei ripostează.” (Cartea Mare pag. 62)
Dacă, de fapt, egoismul – egocentrismul este rădăcina problemelor mele, este clar să văd că altruismul ar putea fi o soluție pentru ele. Nu puteam să înțeleg această linie de gândire când încă foloseam alcool pentru a masca aceste probleme.
Finalizarea corectă a Pasului Cinci a fost cea mai umilitoare experiență din viața mea, dar a deschis ușa către restul programului. Nu cred că aș fi fost suficient de puternic pentru a urma acele linii directoare dacă nu aș fi finalizat Pasul Cinci și nu aș fi recunoscut greșelile mele în fața lui Dumnezeu, față de mine și față de o altă ființă umană. Niciodată nu mi-aș fi putut scoate ego-ul din joc, iar restul programului poate să fi fost o fațadă superficială.
Singura cerință pentru calitatea de membru AA este dorința de a nu mai bea. Aceste cuvinte, care sunt citite ca parte a Preambulului la întâlniri, oferă membrilor oportunitatea de a-și alege propriul grad de minuțiozitate atunci când vine vorba de practicarea principiilor AA.
Sunt atât de recunoscător că nu mi-am lăsat egoul să stea în calea dezvoltării mele spirituale și a tuturor progreselor pe care le-am făcut în program. Am experimentat toate promisiunile.
Îi încurajez pe oricine este încă prins de frica Pasului Cinci să facă saltul credinței, să-l revadă, să-și scoată ego-ul din drum și să-și curețe conștiința. Trăim o singură dată și ar fi păcat să irosim acest dar prețios.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu