EXPLICATIE

 Să-l întrebăm pe Bill W.

 Î - Ce a învațat A.A. de la Oxford Group și de ce i-au părăsit?

RĂSPUNSUL LUI BILL

 - Primul pas al AA a fost derivat în mare parte de la propriul meu medic, Dr. Silkworth, și de la sponsorul meu Ebby și prietenul său, de la Dr, Jung din Zurich.

 Mă refer la deznădejdea medicală a alcoolismului - „neputința” noastră față de alcool.

 Restul celor Doisprezece Pași provin direct din acele învățături ale Grupului Oxford care s-au aplicat în mod special la noi. Desigur, aceste învățături nu erau nimic nou; le-ai fi putut obține de la propria ta Biserică. Ele erau, de fapt, un examen de conștiință, mărturisire, restituire, ajutor pentru alții și rugăciune. 

Ar trebui să recunosc marea noastră datorie față de oamenii Grupului Oxford. Am fost norocos că au pus un accent deosebit pe principiile spirituale de care aveam nevoie. Dar, în mod corect, trebuie spus și că multe dintre atitudinile și practicile lor nu au funcționat deloc bine pentru noi, alcoolicii. Acestea au fost respinse unul câte unul și au determinat retragerea noastră ulterioară din această societate într-o părtășie a noastră - Alcoolicii Anonimi de astăzi.

 Poate că ar trebui să subliniez în mod special de ce am simțit necesar să ne despărțim de ei. În primul rând, climatul întreprinserii lor nu era prea potrivit pentru noi, alcoolicii. Au fost agresiv evanghelici, au căutat să revitalizeze mesajul creștin în așa fel încât să „schimbe lumea”. Majoritatea dintre noi, alcoolicii, am fost supuși presiunii evanghelizării și nu ne-a plăcut niciodată. Obiectul salvării lumii – când era încă foarte îndoit dacă ne putem salva pe noi înșine – părea mai bine lăsat în seama altor oameni. Din cauza terminologiei sale și prin exercitarea unei presiuni uriașe, grupul Oxford a stabilit un pas moral prea rapid, în special pentru noii noștri alcoolici. Ei vorbeau în mod constant despre Puritatea Absolută, Altruismul Absolut, Onestitatea Absolută și Iubirea Absolută. În timp ce teologia sunetului trebuie să aibă întotdeauna valorile ei absolute, Grupurile Oxford au creat sentimentul că ar trebui să ajungi la aceste destinații în scurt timp, poate până joia viitoare! 

Poate că nu au vrut să creeze o astfel de impresie, dar acesta a fost efectul. Uneori, „mărturia” lor publică a fost de un asemenea caracter încât ne face să fim timizi. Ei credeau, de asemenea, că „convertind” oameni proeminenti la credințele lor, ei vor grăbi mântuirea multora care erau mai puțin proeminenti. Această atitudine cu greu putea să atragă bețivul obișnuit, deoarece era altceva decât distins. Grupul Oxford avea, de asemenea, atitudini și practici care s-au adăugat la o autoritate extrem de coercitivă. Aceasta a fost exercitată de „echipe” de membri mai în vârstă. Ei s-ar aduna în meditație și ar primi îndrumări specifice pentru conduita vieții noilor veniți.

 Acest ghid ar putea acoperi toate situațiile posibile, de la cele mai banale la cele mai grave. În cazul în care instrucțiunile astfel obținute nu erau respectate, mecanismul de executare a început să funcționeze. Constă într-un fel de răceală și distanță care îi făcea pe recalcitranți să simtă că nu sunt căutați.

 La un moment dat, de exemplu, o „echipă” a primit îndrumare pentru mine în sensul că nu trebuia să mai lucrez cu alcoolici. Acest lucru nu l-am putut accepta.

 Un alt exemplu: când am contactat pentru prima dată Grupurile Oxford, catolicilor li s-a permis să participe la întâlnirile lor, deoarece erau strict neconfesionale. Dar, după un timp, Biserica Catolică a interzis membrilor săi să participe și motivul pentru aceasta părea unul bun. Prin „echipele” grupului Oxford, membrii Bisericii Catolice au primit de fapt îndrumări specifice pentru viața lor; ei au fost adesea infuzați cu ideea că Biserica lor devenise mai degrabă plină de cal și cărucior și trebuia „schimbată”. S-a oferit frecvent îndrumări că ar trebui făcute contribuții către grupurile Oxford. Într-un fel, aceasta a echivalat cu punerea catolicilor sub o jurisdicție ecleziastică separată. În acest moment erau puțini catolici în grupurile noastre de alcoolici. Evident, nu am mai putut să ne apropiem de catolici sub auspiciile Grupului Oxford. Prin urmare, acesta a fost un altul și motivul de bază al retragerii mulțimii noastre de alcoolici din Grupurile Oxford, în ciuda marii noastre datorii față de ei. 

© (N.C.C.A. „Cartea albastră”, Vol. 12, 1960)