PASUL 6
Eu... am devenit dispus... (Povestea lui Bill, 13: 3)
Auzit într-o întâlnire: „Pasul 6: Îmi permit să NU fac ceea ce „vreau” să fac”. „La ce sunt dispus să renunț?” „Sunt pregătit pentru schimbare?”
Devenim dispuși să renunțăm la robia noastră de concentrare pe sine.
Devenim convinși că suntem neputincioși față de dependența noastră de gândurile și comportamentele alcoolice și că viețile și mințile noastre sunt de necontrolat. Când încercăm să gestionăm viața, viața devine de necontrolat. Poftele noastre fizice compulsive, obsesiile noastre emoționale și vidul nostru spiritual ne determină să fim neliniștiți, iritabili și nemulțumiți. Toate acestea ne motivează să reacționăm la evenimentele din viață cu egoism, necinste, egocentrism și frică.
Suntem obosiți.
Suntem necinstiți atunci când nu vedem realitatea a ceea ce se desfășoară în fața noastră în perspectivă și proporție adevărată. Suntem egoiști și egocentrici prin aceea dorință egocentrică, dezinteresul sau dezgustul nostru sunt criteriile după care judecăm și reacționăm la viață. [12 & 12, 92: 3 – 93: 0] Ne este frică când anticipăm sentimentul de pierdere care se va întâmpla dacă nu obținem ceea ce ne dorim, sau pierdem ceea ce avem sau suntem demascați privind cine suntem si ce am facut noi. [12 și 12, 76: 2]
Suntem epuizați.
Și bem. Sau acționăm și gândim ca și cum am fi băut, așa numita beție emoțională uscată. Acum suntem epuizați de drumul nostru, suntem obosiți de alegerile noastre obișnuite; ne-am săturat de consecințele de a face lucrurile în felul nostru. Calea noastră nu a funcționat. (52: 3) La Pasul 6, când aceste lucruri devin inacceptabile pentru noi, suntem gata să renunțăm la ele. Acesta este un dar al disperării. Atunci când nu am putut observa obiceiurile noastre de gândire și comportamente, nu am putut scăpa de ele. Astăzi, când le putem vedea și numi, putem renunța la ele, le putem întoarce și ne putem schimba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu