Nu primeşti atenţie, afecţiune, iubire, aproape orice este mai important decât tine, iar tu eşti cantitate neglijabila.
Cum ajuţi, accepţi, ierţi, tolerezi, iubeşti oameni 'răi'?
Nu poţi să ajuţi, să accepţi, să ierţi pentru că eşti încă prea slab. Eşti tu plin de nevoi, suferinţe şi inima şi mintea ta sunt torturate.
Şi prima datorie e faţă de tine.
Pleacă din iadul în care eşti şi devino o persoană puternică sau rămâi în situaţie şi renaști ca o persoană puternică.
Ce faci dacă cineva te terorizează?
Te aperi, ce dracu să faci.
Nu pretinde nimeni să fii Iisus şi în timp ce primeşti pumni în gură tu să zâmbeşti tolerant şi să cazi în genunchi umil.
Când oamenii au obosit să mai lupte, dacă au supravieţuit, atunci abia se face loc de iertare, compasiune şi iubire.
Mai intai, Renaşterea din cenuşa slăbiciunilor.
Mai apoi, acceptarea, iertarea, iubirea.
Nimeni nu poate să ierte, să accepte, să fie iubitor şi spiritual decât DUPĂ ce a trait o trezire.
Prima oară puterea, şi apoi iubirea si iertarea. Acesta este ciclul firesc al
evoluţiei şi nu se pot sări treptele decât în teorie. În viaţa reală
însă….
Să îţi dezvolţi personalitatea este singura cale pentru omul care nu are nimic altceva decât pe sine. Nici o altă resursă nu este mai puternică pentru un om
decât sinele, spiritul care aşteaptă răbdător să fie valorificat la
adevărata lui putere.
