<< Primul lucru pe care trebuie să-l faceţi, este să intraţi în contact cu sentimentele negative de care nu sunteţi conştienţi. Mulţi oameni au sentimente negative de care nu sunt conştienţi, Mulţi oameni sunt deprimaţi, fără să fie conştienţi că sunt deprimaţi. Doar când fac cunoştinţă cu bucuria, ajung să înţeleagă cât de deprimaţi sunt. Nu poţi trata un cancer pe care nu l-ai depistat. Nu poţi scăpa de gărgăriţele care ţi-au atacat plantele de bumbac, dacă nu eşti conştient de existenţa lor.
Primul lucru pe care trebuie să-l faci, este să-ţi conştientizezi sentimentele negative.
Ce sentimente negative? Mohoreala, de exemplu. Te simţi mohorât şi indispus. Simţi că te urăşti, te simţi vinovat. Simţi că viaţa n-are sens, ca n-are nici un rost; ai un sentiment de suferinţă, te simţi nervos şi încordat. Încearcă, mai întâi, să intri în contact cu aceste sentimente.
Al doilea pas (programul acesta cuprinde patru etape) este să înţelegi că sentimentul există în tine, nu în realitate. Este ceva atât de evident, dar ai oare impresia că oamenii îşi dau seama? Habar n-au, crede-mă. Au doctorate în psihologie, sunt rectori de universităţi, dar asta n-au înţeles. La şcoală n-am fost învăţat cum să trăiesc. Am fost învăţat orice altceva. Aşa cum spunea cineva: „Am primit o educaţie destul de bună. Mi-a trebuit ani de zile să mă descotorosesc de ea.” Despre asta este vorba în spiritualitate; despre dezvăţ. Dezvăţarea de toate prostiile care ţi-au fost inoculate.
Sentimentele negative sunt în tine, nu în realitate. Aşadar, încetează să mai încerci să schimbi realitatea. Ar fi o nebunie. Nu mai încerca să-1 schimbi pe cel de lângă tine. Noi ne irosim tot timpul şi toată energia în încercarea de a schimba circumstanţele exterioare, de a-i schimba pe partenerii noştri, pe şefii noştri, pe prietenii noştri, pe duşmanii noştri, şi pe toţi ceilalţi. Dar nu trebuie să schimbăm nimic. Sentimentele negative sunt în voi. Nici o persoană de pe Pământ nu are puterea să vă facă nefericiţi. Nu există nici un eveniment pe pământ care să aibă puterea să vă tulbure sau să vă rănească. Nici un eveniment, condiţie, situaţie sau persoană. Nimeni nu v-a spus asta; toţi v-au spus contrariul. De aceea sunteţi acum într-o asemenea situaţie încurcată. De aceea sunteţi adormiţi. Nu vi s-a spus asta niciodată — deşi este mai mult decât evident. Să presupunem că începe să plouă şi asta strică un picnic. Cine se simte negativ? Ploaia? Sau tu? Care este cauza pentru sentimentul negativ? Ploaia, sau reacţia ta? Când te loveşti cu genunchiul de masă, masa nu păţeşte nimic. Singura ei grijă este să fie ceea ce a fost făcută să fíe – o masă. Durerea este în genunchiul tău, nu în masă. Misticii tot încearcă să ne spună că realitatea este în regulă aşa cum e.
Realitatea nu are probleme. Problemele există numai în mintea omenească. Am putea adăuga: în mintea umană stupidă, adormită. Realitatea nu are probleme. Chiar dacă îndepărtaţi fiinţele umane de pe această planetă, viaţa va continua, natura se va desfăşura în toată frumuseţea şi forţa ei. Unde e problema? Nici o problemă. Voi aţi creat problema. Voi sunteţi problema. Voi vă identificaţi cu ‚mine’ şi asta este problema. Sentimentul este în voi, nu în realitate.
Al treilea pas: Niciodată să nu te identifici cu acel sentiment. Nu are nimic de a face cu ,eu-ul’. Nu defini sinele tău esenţial în termenii acelui sentiment. Nu spune: „Eu sunt deprimat”. Dacă vrei să spui: „E deprimant”, atunci este în regulă. Dacă vrei să spui că depresia există, e bine; dacă vrei să spui că mohoreala este prezentă, e bine. Dar nu: „Eu sunt posomorât”. Tu te defineşti pe tine însuţi în termenii sentimentului. Aceasta este iluzia ta; aceasta este greşeala ta.
Depresia există, este prezentă chiar acum, există sentimente de tristeţe chiar acum, dar lasă-le să existe, lasă-le în pace. Vor trece. Totul trece – totul.Depresiile şi emoţiile tale n-au nici o legătură cu fericirea. Ele sunt oscilaţiile
pendulului. Dacă eşti în căutare de emoţii şi senzaţii tari, fii gata să te întâlneşti cu depresia. Vrei să-ţi iei drogui? Pregăteşte-te să suporţi mahmureala. Capetele pendulului oscilează unul către celălalt. Asta nu are nimic de a face cu ,eu’; nu are nimic de a face cu fericirea. Singurul implicat aici este ,mine’. Dacă v-aţi aminti acest lucru, dacă vi l-aţi repeta de o mie de ori, dacă aţi practica aceşti trei paşi de o mie de ori, aţi pricepe. S-ar putea să nu fie nevoie s-o faceţi de trei ori. Nu ştiu; nu există regulă pentru asta. Dar încercaţi s-o faceţi de o mie de ori – şi veţi face cea mai mare descoperire din viaţa voastră. La naiba cu minele de aur din Alaska. Ce veţi face cu tot aurul acela?
Dacă nu sunteţi fericiţi, nu puteţi trăi. Foarte bine, aţi dat de aur. Şi ce contează? Eşti un rege; sau o prinţesă. Sunteţi liberi; nu vă pasă dacă sunteţi acceptaţi sau respinşi, n-are nici o importanţă. Psihologii ne spun cât de important este să dobândeşti simţul apartenenţei. Prostii. De ce să vrei să aparţii unei persoane? Nici asta nu mai contează.Un prieten mi-a spus că există un trib african în care pedeapsa capitală consta în a fi exclus din comunitate. Dacă ai fi dat afară din New York, sau de oriunde locuieşti, nu ai muri. Cum se face că membrul acelui trib a murit? Pentru că a împărtăşit prostia comună a omenirii. El credea că nu va fi în stare să trăiască, dacă nu va aparţine cuiva. Să fie oare el foarte diferit de cei mai mulţi oameni? El era convins că are nevoie să aparţină cuiva. Dar tu nu ai nevoie să aparţii nimănui, sau vreunui grup. Nici măcar n-ai nevoie să fii îndrăgostit. Cine ţi-a spus că este necesar? Ceea ce îţi trebuie este să fii liber.
Ceea ce îţi trebuie este să iubeşti. Asta e realitatea; aceasta e natura ta. Dar ceea ce-mi spui, de fapt, este că vrei să fii dorit. Vrei să fii aplaudat, să fii atrăgător, vrei ca toate maimuţicile să alerge după tine. Îţi iroseşti viaţa. Trezeste-te! Nu ai nevoie de aşa ceva. Poţi fi fericit pe deplin şi fără asta.Anturajul tău nu va fi prea încântat să audă acest lucru, deoarece tu devii înfricoşător când deschizi ochii şi înţelegi. Cum să controlezi un astfel de om? El nu are nevoie de tine; nu se simte ameninţat de critica ta; nu-i pasă de ceea ce crezi sau ceea ce spui despre el. El rupe toate lanţurile; nu mai este o marionetă. Este înfricoşător. „Deci, trebuie să scăpăm de el pentru că spune adevărul; nu mai cunoaşte frica; a încetat să mai fie uman.” Uman! Iată! In sfârşit, o fiinţă umană! El şi-a curmat sclavia, a evadat din închisoarea lor.
Nici un eveniment nu justifică un sentiment negativ. Nu există nici o situaţie pe lume care să justifice un sentiment negativ. Asta este ceea ce s-au tot căznit să ne spună misticii noştri. Dar nimeni nu ascultă. Sentimentul negativ este în tine. În Bhagavad-Gita, cartea sacră a hinduşilor, Domnul Krishna îi spune lui Arjuna: ,,Cufundă-te în toiul luptei şi păstrează-ţi inima la picioarele de lotus ale Domnului.” O frază extraordinară.
Nu trebuie să faci nimic pentru a obţine fericirea. Marele Meister Eckhart a spus foarte frumos: „Nu ajungi la Dumnezeu adăugându-ţi ceva în suflet, ci smulgând ceva din el.” Nu trebuie să faci ceva pentru a fi liber, trebuie să renunţi la ceva. Atunci devii liber.Asta îmi aminteşte de prizonierul irlandez care a săpat un tunel pe sub zidul
închisorii şi a reuşit să evadeze. Când a ieşit, s-a pomenit în mijlocul terenului de joacă al unei grădiniţe, printre copiii care se jucau. Bineînţeles, când a ieşit din tunel nu s-a mai putut abţine şi a început să ţopăie, strigând: „Sunt liber, sunt liber, sunt liber!” O fetiţă care l-a văzut s-a uitat la el cu dispreţ şi a spus: „Mare scofală. Eu am trei ani.”*
Al patrulea pas; Cum poţi schimba lucrurile? Cum puteţi să vă schimbaţi pe voi înşivă? Sunt multe lucruri pe care trebuie să le înţelegi aici – ori, mai degrabă, doar un singur lucru, care poate fi exprimat în mai multe moduri. Să ne imaginăm un pacient care merge la medic şi îi spune de ce suferă. Medicul zice: „Foarte bine, ţi-am înţeles simptomele. Ştii ce voi face? Voi scrie o reţetă pentru vecinul tău!” Pacientul răspunde: „Mulţumesc foarte mult, doctore, aceasta, mă face să mă simt mult mai bine”. Nu-i aşa că e absurd? Dar asta este ceea ce facem cu toţii. Persoana care e adormită, este totdeauna convinsă că se va simţi mai bine dacă altcineva se schimbă.
Tu suferi pentru că eşti adormit, dar gândeşti: „Cât de minunată ar fi viaţa, dacă altcineva s-ar schimba; cât de minunată ar fi viaţa, dacă vecinul meu s-ar schimba, dacă soţia mea sau şeful meu s-ar schimba.” Întotdeauna vrem ca altcineva să se schimbe, pentru ca noi să ne simţim bine. Dar ţi-a trecut vreodată prin minte cu ce te-ar putea influenţa pe tine, dacă soţia ta sau soţul tău s-ar schimba? Eşti la fel de vulnerabil ca şi înainte; eşti la fel de prost ca şi înainte; eşti la fel de adormit ca şi înainte. Tu eşti cel care are nevoie să se schimbe – cel care trebuie să ia medicamentul. Tu continui să insişti: „Mă simt bine, pentru că lumea este în regulă.” Greşit!Lumea este în regulă, pentru că eu mă simt bine. Asta spun toţi misticii. >>
fragment din Anthony de Mello – Constienta – Capcanele si sansele realitatii
