AA functioneaza?

De-a lungul timpului am auzit o sumedenie de obiectiuni in ceea ce priveste AA-ul. 

Ca este o secta. Ca are reguli prea stricte. Ca spala creiere. Etc.

Asta îmi amintește că atunci când aud că tot ce încearcă AA-ul să facă este spălarea creierului, răspunsul meu este întotdeauna "sigur aveam nevoie de ceva pentru a-mi spăla creierul, pentru că gândirea mea trebuia curățată".

Majoritatea din cei care spun ca AA nu functioneza o fac cu paharul in mana!
Sigur ca din carciuma, locurile de intalnire AA pot sa para locuri de cult, unde o adunatura de neputinciosi isi expun slabiciunile!

Pe de alta parte, de-a lungul unui număr bun de ani, am văzut venind la AA oameni în stari teribile, tragice, toxice și, după ce au urmat cei 12 pași propuși de AA, au avut o experiență profundă - unii o numesc Miracol - , o schimbare extraordinara in bine. 

O mare parte din ceea ce afirmă Cartea Mare AA, ca rezultat al muncii la program, a devenit realitate si pentru mine - ca și pentru mulți alți oameni pe care îi cunosc.

AA mi-a salvat viața și sunt recunoscător pentru asta. Am descoperit că este un lucru bun, iar "dinăuntrul" experienței mele pot afirma ca este mai degraba o sursa de putere, decat de vulnerabilitate, în lume. 

AA este drumul meu de la boala la sanatate.

Alcoolicii Anonimi nu vinde nimic și nici eu nu o fac. Dacă cineva are o problemă cu alcoolul și doreste să încerce ceea ce sugerează AA, va găsi multă camaraderie și sprijin, împreună cu o mulțime de sfaturi practice și o foarte liberală ajutorare spirituală.

Principiile spirituale și planul de acțiune pe care AA le sugerează nu au fost inventate de Comunitatea AA sau Bill si Bob sau primii 100 de alcoolici recuperati, ci ideile deja existente au fost combinate într-un mod care pare să rezoneze cu multe tipuri diferite de dependența. 
Si în timp ce multe lucruri au evoluat în lumea celor 12 pasi, azi avem mai mult de a face cu slăbiciunile umanității mai degraba decât cu programul AA în sine.

De ce ar trebui cineva să mearga la intalniri dacă AA nu funcționează? 

Experiența mea este că funcționează, dar dacă cineva are o problemă cu alcoolul și doreste să încerce să o rezolve printr-o metodă care nu este AA, ar trebui să faca acest lucru în mod absolut. 
Alcoolicii Anonimi nu spun și nici nu au spus vreodată că este SINGURUL mod de a trata alcoolismul. 
E adevarat ca unii membri AA mai zelosi (mai ales cand sunt la inceputul recuperarii) pot pune problema in felul acesta, dar zelul lor poate fi pus pe seama bucuriei si usurarii faptului ca au gasit o solutie pentru dependenta, la care se adauga frica adanca (si reala) ca dependenta lor le va rasuci mintea si ii va intoarce la alcool. 
Dar cartea "Alcoolicilor Anonimi", în mai multe locuri este destul de smerita in legatura cu ce oferă AA. "Ne dăm seama că știm doar puțin ..." se spune. "Nu avem un monopol ..." se spune. "Dacă nu sunteți convins că sunteți alcoolic, încercați să beți controlat ...", se spune. AA nu se prezintă ca singurul mod de recuperare, nici nu este împotriva încercării de a controla băutul. Ideea pe care o prezinta (in mare parte) este că, dacă cineva a incercat totul și nimic nu a funcționat, poate că ceea ce ofera AA ar putea fi de folos, dacă este dispus la onestitate absoluta si la a depune efortul necesar.

Nu vreau sa conving pe nimeni de nimic. Impartasesc ceea ce simt. Impartasesc experienta mea in legatura cu asta. Fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu ea.

Dar ... asa cum spune un slogan AA:

Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA

MEDITATIE

19 Iunie

<< Programul ne învață că există un singur motiv care ne limitează dorința de a face dezvăluiri complete privind răul făcut. E vorba de situația în care o dezvăluire completă ar răni în mod serios persoana față de care vrem să ne îndreptăm greșelile. Sau, la fel de important, dacă ar răni alte persoane. Cu greu am putea să ne eliberăm de povestea unor relații extraconjugale, de exemplu, pe umerii unei soții sau ai unui soț care nu bănuiește nimic despre aceste relații. Atunci când îi împovărăm cu nepăsare pe ceilalți cu ceea ce am făcut noi, nu reușim câtuși de puțin să ne ușurăm propria povară. Uneori, „a spune tot” poate fi o mare neglijență din partea noastră. Astfel, atunci când ne reparăm greșelile, trebuie să avem tact, să fim sensibili, resectuoși și umili – fără a fi slugarnici. Asemeni unui copil a lui Dumnezeu, stau eu pe picioarele mele, fără a mă târâi în fața nimanui?

Rugăciunea de azi
Fie ca Dumnezeu să îmi arate că ura față de propria persoană nu ajută cu nimic în îndreptarea greșelilor față de ceilalți. Așa cum nu ajută nici joaca de-a nepăsarea. Cu cea mai mare umilință, voi cere îndrumarea Lui, pe măsură ce voi încerca să mențin un echilibru matur în relațiile interpersonale, chiar și în cazul celor ocazionale sau fragile.

Ce să-mi amintesc azi
Îndreptarea greșelilor e un semn de însănătoșire.>>

Sursa: Sf. Dimitrie

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Pilula zilnica de abstinenta

pentru azi 19 iunie 2017

„REGENERAREA AA”

Iată care este paradoxul regenerării AA: putere
izvorâtă din slăbiciune şi înfrângere totală, abandonarea
vieții trecute drept condiție pentru găsirea unei vieți noi.
- AA AJUNGE LA MATURITATE -

<< O mie de înfrângeri din partea Regelui Alcool nu m-au încurajat să mă declar învins. Credeam că ţine de o obligaţie morală să-l înving pe „inamicul-prieten”. La prima mea întrunire AA, am fost binecuvântat cu senzaţia că e absolut normal să te declari învins în faţa unei boli care nu avea nici o tangenţă cu “structura mea morală”. Când am păşit pragul AA-ului, am ştiut din instinct că mă aflu în prezenţa unei mari iubiri. Fără niciun efort din partea mea, am devenit conştient că a mă iubi pe mine însumi era bine şi corect, aşa cum a fost voia lui Dumnezeu. Acolo unde gândurile mă ţineau ostatic, sentimentele m-au eliberat. Sunt recunoscător. >>

Preluare de pe Prietenii lui Bill

7 pacate !

<< Ca să evităm orice confuzie în privinţa numelor pe care le dăm defectelor, haideţi să luăm o listă recunoscută universal ca fiind a slăbiciunilor umane majore - cele Şapte Păcate Mortale: orgoliul, zgârcenia, luxul excesiv, mânia, lăcomia, invidia şi lenea. Nu este o întâmplare că orgoliul se află în fruntea listei. Căci orgoliul, care mână către auto-justificări şi care este întotdeauna stimulat de frici conştiente şi inconştiente, este cel care hrăneşte majoritatea greutăţilor omeneşti, zidul principal care blochează un progres adevărat. Orgoliul ne îmboldeşte să avem - de la noi-înşine şi de la alţii - pretenţii care nu se pot satisface fără pervertirea sau fără folosirea greşită a instinctelor date de Dumnezeu. Când satisfacerea instinctelor noastre-sexuale, sociale şi de securitate-devine unicul scop al vieţii noastre, atunci îşi face apariţia orgoliul, ca să ne justifice excesele. >>

12 Pași și 12 Tradiții - Pasul Patru

Cele sapte pacate (defectele de caracter) pot fi TRANSFORMATE in procesul de recuperare prin practicarea principiilor AA in antonimul lor, denumite virtuti:

• orgoliul se transforma in smerenie, umilinta
• zgârcenia se transforma in generozitate, 
• luxul excesiv se transforma in moderatie, modestie, 
• mânia se transforma in iertare, 
• lăcomia se transforma in cumpatare, temperanță,
• invidia se transforma in iubire, recunoștință  şi 
• lenea se transforma in perseverenta.

Este nevoie doar de: 

• onestitate 
• minte deschisa si 
• bunavoință.

!!!

asemanarile si nu diferentele

Citatul săptămânii

"Toate nefericirile sunt rezultatul comparaţiilor."

Când eram în toiul bolii mele, aveam o viziune destul de eronată asupra lucrurilor. În loc să mă gândesc la lucrurile pe care le aveam, comparam mereu ce au alţii cu ce am eu. În timp ce conduceam pe Autostrada Pacific Coast, mă uitam la fiecare casă de pe Plaja Malibu şi îi invidiam şi îi priveam cu resentimente pe oamenii care aveau aşa vieţi minunate. La restaurante vedeam cupluri care savurează o cină romantică şi mă compătimeam singur la bar. Mă comparam mereu cu ce nu aveam, şi în acest fel, puţina fericire pe care o mai aveam, se strecura ca nisipul prin sită.

Înainte să ajung la prima Întrunire, cel mai bun prieten mi-a făcut o recomandare. Mi-a zis să caut asemănările şi nu diferenţele. Ştia cât de critic şi de convins sunt de ideile mele şi ştia că dacă îmi îndreptam mintea mea magnifică pe diferenţe, atunci, nu aş fi rămas. Acesta a fost un sfat de om înţelept. În timp ce căutam asemănările, am încetat să mă mai compar şi am început să simt că fac parte din grup. Odata ce am aflat că cei mai mulţi dintre noi se simteau inferiori, şi această comparaţie cu alţi oameni, locuri sau lucruri era doar un alt mod în care alcoolismul ne alimenta nemulțumirea, am găsit o soluţie.

Lista cu lucruri pentru care să fiu recunoscător este un instrument spiritual care este des folosit. Înţelegând că mintea mea caută automat tot ce-i mai rău, folosesc acel lucru pentru a reveni la sănătate mintală. Oricând mă simt inferior, sau când mă compar involuntar cu alţii, mă opresc şi fac, mental sau scris, o listă cu 25 de lucruri pentru care sunt recunoscător. Din aceasta fac parte sănătatea mea, abstinenţa mea, conştientizarea relaţiei cu Puterea Mea Superioară, frumoasa mea căsnicie şi toate celelalte lucruri, incluzând capacitatea de a visa şi de a avea obiective din nou. Când termin de făcut lista de binecuvântări, termin şi cu comparaţiile. Şi, odată ce am realizat cât de multe am, fericirea mi se întoarce.

Sursa- Wisdom of the Rooms- Quote of the Week

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Examinarea de sine

Examinarea de sine are drept obiectiv de a descoperi ce actiuni ar trebui luate. 
Pot sa ma uit la resentimente sau pot sa iau in considerare frica si de unde vine ea si cum imi influenteaza comportamentele.
Apoi ma uit in trusa mea de instrumente spirituale AA, vad ce am de facut si pun in aplicare.

Obsesia de sine, pe de alta parte, este un cerc inchis. Nu invat nimic din asta. Iar rezultatele ei sunt de obicei frica si blocajul.

A ma preda unui plan de recuperare din dependenta mea pur si simplu inseamna ca aleg sa incetez sa ma mai las doborat la pamant.

Indiferenta sau seninatate?!

<< Indiferenta poate sa treaca drept seninatate sau acceptare. Indiferenta inseamna ca suntem distanti, lipsiti de grija si incapabili sa exprimam interes sau empatie fata de ceilalti. Ne tinem la distanta de orice implicare emotionala, de fluctuatiile din viata noastra, de nevoile proprii si de cele ale oamenilor din jur. Ramanand in aceasta stare de neangajare, nu trebuie sa acceptam responsabilitatea pentru ceea ce traim in prezent sau sa fim deschisi deopotriva la suferinta si la bucurie. Nu trebuie sa simtim emotiile sau durerea. Nimic nu poate ajunge la noi. Intr-un context spiritual sau religios ne putem convinge ca, atunci cand ne simtim indiferenti, dam dovada de pace, calm si acceptare. Libertatea reala in mijlocul dramei umane necesita o implicare totala, o atitudine de capitulare si acceptarea sincera a adevarului realitatii, inclusiv a experientei din momentul prezent.>>

SETEA DE INTREGIRE
Christina Grof

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Multumesc R. C.-L. !

Schimbarea perspectivei

De ce este atat de important sa imi schimb perceptia, perspectiva, modul de gandire : 

pentru ca nu pot gasi solutia la problemele pe care le am cu acelasi mod de gandire care le-a creat 
(parafrazazandu-l pe Albert Einstein)

Pentru a rezolva o problema, trebuie mai intai s-o inteleg. Ca s-o inteleg pe deplin, este bine sa privesc lucrurile din mai multe puncte de vedere, printre care si cel opus viziunii mele.

Este incredibil de cate ori am repetat aceeasi greseala de mai multe ori pentru ca nu am reusit sa vin cu o abordare noua. Perseverenta nu ma ajuta prea mult daca nu schimb si perspectiva in cazul unui esec. Solutiile unei probleme sunt multiple si la fiecare se ajunge pe o cale diferita, pornind de la moduri de gandire diferite.

Pe de alta parte, energia se canalizeaza spre lucrul caruia ii acord atentie, asupra caruia ma concentrez (”Where attention goes, energy flows”). Ma pot concentra cu adevarat asupra unei singure activitati. Si de aceea trebuie sa am grija de ceea ce este prioritar pentru mine.

Cand ma concentrez pe lucruri pozitive, ele se intampla. Am invatat ca ar fi bine sa nu mai astept sa mi se intample lucruri rele ca sa le acord atentie celor bune din viata mea. Sa ma concentrez pe ceea ce am, nu pe ceea ce imi lipseste.

Constientizarea (clarviziunea) are darul de a ajusta perspectiva pana la a intelege si accepta un mod de gandire opus. 
Atat de necesar pentru a realiza transformarea. 
Dintr-un bautor excesiv care neaga ca este alcoolic, intr-un alcoolic recuperat care nu mai doreste sa bea.

Schimbarea este un proces, nu un eveniment!

(O ALTFEL DE PIRAMIDA)
(Anthony de Mello: Cei patru pasi catre intelepciune...)

(TRANSFORMARE, DUPA ACCEPTARE!)

"Doar pentru azi" - Narcotics Anonymous

"Doar pentru azi", este o carte apărută în 1990 și este rodul experienței de recuperare a celor care au participat de peste zece ani la ședințele NA (Narcotics Anonymous), Narcoticii Anonimi. Prin conținutul ei, cartea oferă cititorului aflat în recuperare o serie de subiecte de reflecție și meditație. Materialele se adresează persoanei aflate în recuperare indiferent de vârsta, experiența sau istoricul parcursului în recuperare. Prin prezentarea deliberată a unor diverse puncte de vedere, concepte și situații problematice, cartea speră să acopere o arie cât mai largă de răspunsuri la întrebările celui care se află în recuperare. Multe din grupurile de recuperare NA din vest au inclus lectura din Just for Today ca parte a formatului ședințelor de grup urmând ca discuția să continue păstrând ca reper subiectul propus de lectura zilei.

Despre Dumnezeu sau Puterea Superioară în accepțiunea AA/NA.
NA este un program de recuperare în esență spiritual, bazat pe cei 12 pași și cele 12 tradiții. În cadrul programului și al întâlnirilor foarte mulți participanți vorbesc despre sau se referă la Dumnezeu. Cartea Doar pentru azi, conține și ea numeroase referințe la Dumnezeu – Putere Superioară. Cum este de așteptat, printre cei care frecventează grupurile AA și NA, se întâlnesc persoane care cred în Dumnezeu și au o concepție destul de clară în ceea ce privește divinitatea către care își îndreaptă gândurile și rugăciunile (Christos, Alah, Buda, etc.) și persoane care sunt atee sau altele care nu au încă o imagine clară asupra propriei identități spirituale și care folosesc în loc de Dumnezeu termenul de Putere Superioară. Acest concept al super puterii spirituale nu are nimic în comun cu religiile și manifestările de credință ce decurg din acestea.
Cartea nu are ca scop să nască discordie și o perpetuă controversă între cei care cred și care nu cred în Dumnezeu sau una referitoare la natura lui Dumnezeu; cert este faptul că multe din persoanele recuperate de ani buni de zile și care au frecventat regulat grupurile de suport AA sau NA, mărturisesc și împărtășesc celorlalți aflați în recuperare că de mare ajutor în schimbare le-a fost raportarea vieților lor la un set de valori și principii spirituale provenite sau inspirate fie de către Dumnezeul credinței lor, fie de către o Putere Superioară.

Ceea ce urmează este o traducere și o adaptare a materialului din cartea "Doar pentru azi" destinat pentru lectură pentru data de 1 ianuarie:

Doar pentru astăzi, gândurile mele sunt îndreptate către recuperare mea, trăind și bucurându-mă de viață fără să consum droguri.
Doar pentru astăzi, voi avea încredere în cineva din NA care crede în mine și care vrea să mă ajute în procesul meu de recuperare.
Doar pentru astăzi, voi avea un program. O să mă străduiesc să-l urmez cât mai bine.
Doar pentru azi, cu sprijinul NA, am să încerc să dobândesc o perspectivă mai bună asupra vieții mele.
Doar pentru azi, voi fi fără teamă. Gândurile mele sunt îndreptate către noii mei prieteni și camarazi, care nu mai consumă și care au găsit un nou mod de viață. Atâta timp cât urmez și eu această cale, nu am de ce a mă teme.

Păstrăm ceea ce avem doar prin vigilență

Cum rămânem atenți, vigilenți la propria recuperare? În primul rând realizând că avem o boală – dependența - pe care o vom duce tot restul vieții cu noi. Indiferent de cât timp suntem curați, indiferent cât de mult s-au îmbunătățit viețile noastre, indiferent cât de mult ne-am schimbat și am evoluat spiritual, rămânem totuși dependenți.Boala noastră pândește răbdătoare, gata să declanșeze capcana dacă îi acordăm vreo oportunitate.

Vigilența ar trebui să fie zilnică, permanentă. Să ne străduim să fim alerți în mod constant și gata să facem față dificultăților zilei. Nu înseamnă că ar trebui să trăim zilnic într-un soi de frică irațională cum că ceva oribil s-ar abate peste noi dacă am lăsa garda jos pentru o clipă; înseamnă defapt să-ți iei minimele măsuri de precauție astfel încât recuperarea să fie în siguranță. De exemplu, rugăciunea zilnică, frecventarea grupurilor de suport și a alege să nu-ți compromiți principiile spirituale în favoarea unei căi mai ușoare, toate acestea și multe altele sunt exemple de vigilență. Ne facem un bilanț al recuperării, atunci când suntem întrebați împărtășim cu ceilalți experiența noastră și avem grijă de bunul mers al recuperării. Mai presus de toate, cel mai important este să stăm alerți, atenți, vigilenți!

Avem câștigată încă o zi din restul vieții atâta timp cât rămânem vigilenți!
În fiecare zi și în tot ce facem ne trăim viața raportându-ne (și) la principiile recuperării iar în fiecare seară mulțumim lui Dumnezeu sau Puterii Superioare pentru încă o zi curată, fără consum și necazuri.

Doar pentru azi:
Sunt vigilent și fac tot ce-mi stă în putere să-mi protejez și să-mi continui recuperarea.

Alexandru Leșcău,

Dependenta.ro - Doar pentru azi.

Albert Einstein

De ce planul de recuperare in 12 pasi?!

Albert Einstein raspunde!:

Pentru ca

”Atunci când soluţia este simplă,

Dumnezeu îţi răspunde.”

         

• Albert Einstein: Fraze de înțelepciune

"Subrezim ceea ce exageram."

Citatul săptămânii

"Şubrezim ceea ce exagerăm."

Am obiceiul să exagerez lucrurile ca să am impactul maxim la tot ce încerc să spun. Acesta era un lucru deosebit de rău în perioada în care consumam alcool în exces. Iar şi iar începeam, împodobind ceea ce spuneam, la cât de rea este situaţia mea financiară, sau cât de rău am fost tratat de - completaţi dumneavoastră. Exageram orice pentru că eram sigur că nu mă asculţi sau că nu-ţi mai pasă deloc. Şi după ani de minciuni, de inventat poveşti, de exagerări, cine putea să te învinuiască?

Când am lăsat băutul deoparte şi am intrat în recuperare, am continuat să exagerez şi să inventez poveşti despre ceea ce mi se întâmplase. "Nu o să îţi vină să crezi", începeam de multe ori. "Dar cazul meu e special", era un răspuns frecvent. După o vreme sponsorul meu m-a pus să-mi fac un inventar al experienţelor mele, concentrându-mă pe partea pentru care eram răspunzător eu. Când am făcut acest lucru am văzut că importanţa exagerată pe care le-o acordam celorlalţi era mai mult responsabilitatea mea. Şi odată ce am devenit onest şi am început să-mi asum partea mea de vină, am simţit mai puţin nevoia de a exagera lucrurile. Oamenii au început să mă asculte şi să aibă încredere în mine din nou.

Astăzi, cum îmi reaminteşte, frecvent nevastă-mea, tot înclin să exagerez, pentru a sublinia cum oamenii, locurile şi lucrurile tot nu merg în direcţia dorită de mine. Însă am învăţat un lucru foarte important: când mă concentrez pe partea mea, şi-mi spun povestea onest şi cinstit, nu trebuie să-mi mai exagerez şi, drept urmare, să-mi şubrezesc povestea( foarte mult :-). Astăzi am parte de mai puţină dramă în viaţa mea pentru că nu mai minimizez rolul pe care-l am în cum se desfăşoară viaţa mea. Este suficient să spun adevărul şi să am grijă ca partea mea de adevăr să fie curată. Şi, când fac asta, nu am nici un motiv să exagerez - şi drept urmare să şubrezesc - povestea mea pentru a mă simţi bine.

Sursa -Wisdom of the Rooms- Quote of the Week

Preluare de pe Prietenii lui Bill

"Starea de prezenta"

Prea multe gânduri

"Înainte să fiu lipsit de putere asupra alcoolului și viața mea să devină imposibil de manageriat, eram neputincios în fața nefericirii și viața mea devenise de nesuportat. Am început să beau alcool după ce trecusem de 40 de ani, ca fiind drept cea mai bună variantă de ajutor pe care credeam că o pot găsi. De multe ori, nefericirea mea părea să se topească pe măsură ce beam. Dar băutura a devenit o soluție tot mai evazivă și greșită pentru nefericirea mea. A început să-și creeze propria nebunie. Nenorocirea mea era în cele din urmă mult mai mare decât ceea ce evitasem și nu rezolvasem în perioada de început a alcoolismului meu. Şi acum ce urma?

Poate cel mai bun mod de a exista a fost să fiu fericit. Cum a fost posibil?

Cu mult înainte de a începe să beau, am fost un gânditor. Aveam tendința să mă gândesc neîncetat, ca și cum ar fi fost o parte esențială a rămânerii în viață. Mintea mea nu avea un buton de "oprit", sau, când se întâmpla să se oprească, nu aveam idee unde se afla. În această stare constantă de gândire, puteam găsi tot felul de resentimente pe care să le rumeg, răzbunări pe care să te țin minte, victimizări la care să reflectez și dezastre la care să protestez. Viața era nedreaptă, oamenii erau cauza multor nedreptăți și nelegiuiri și găseam că era justificat să nu fiu de acord și să nu accept ceea ce era realitatea evidentă.

Eu creez gânduri. Pot să fac acest lucru ca rezultat al comportamentelor inconștiente (ceea ce am recunoscut de altfel ca "defect de caracter"), sau pot să aleg să creez gânduri conștiente. Conștientizarea pentru mine este să realizez care sunt și care nu sunt gândurile mele. Mai degrabă îmi observ gândurile, modul cum sunt create și conținutul lor. Dacă nu vreau să fiu condus de o gândire implicită, condiționată, atunci am descoperit că pot alege să observ și să creez o gândire constructivă.

Odată ce am învățat să meditez, așa cum am fost încurajat în Pasul Unsprezece, am reușit să găsesc comutatorul "oprit" la gândirea mea, atunci când gândirea nu-mi era necesară. Pot să folosesc gândul, mai degrabă decât să las gândul să mă folosească.

"Starea de prezență", cred, este cea mai accesibilă ușă spre ceea ce a fost denumită "creștere spirituală" de-a lungul vieții mele și în AA."

Ken T.
Ames, Iowa
(Emotional Sobriety, vol II)

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Sinele profund

La fel cum mintea si trupul platesc cu varf si indesat pentru adictiile noastre, si spiritul are de suferit. 
Concentrandu-ne tot mai intens asupra obiectului adictiei, ne instrainam din ce in ce mai mult de tinta initiala a setei noastre. Ne-am instrainat treptat de Sinele profund prin simplul fapt ca suntem oameni si din cauza conditiilor abuzive din mediul nostru si a mastilor si iluziilor pe care le am creat pentru a supravietui. 
Acum, indepartand dorinta de a ne regasi partea spirituala a fiintei in directia gresita a comportamentului adictiv, taiem orice legatura constienta cu centrul nostru divin. Nu mai putem ajunge la sursa de inspiratie si creativitate, la pacea, bucuria si iubirea pe care le puteam gasi candva in noi. 
Cand patrundem in adancul adictiei, ne trezim in iad.

SETEA DE INTREGIRE
Christina Grof

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Modelul Minnesota - Centrul oxigen

Prezentarea Modelului terapeutic Minnesota

- abordarea bio-psiho-socio-spirituală în recuperarea din dependenţa de alcool –

conform

CENTRULUI „OXIGEN”- BACAU -

Str. DEPOULUI nr. 6 – BACAU

 Modelul Terapeutic Minesota.

Fără îndoială, “căminul” programelor de recuperare din adicţii şi cercetării ştiinţifice în domeniu îl reprezintă Statele Unite. Acesta a fost spaţiul în care în anii 1930, în orăşelul
Akron, Ohio, ‘au apărut’ primii Alcoolici Anonimi (A.A.), cei care aveau să pună bazele unui fenomen şi program unic în istoria omenirii – recuperarea pe baza celor 12 Paşi. Prin
întâlnirea dintre doi alcoolici care se luptau cu alcoolismul de ani de zile, Bill W., un agent de bursă şi dr. Bob, un chirurg, avea să ia fiinţă o comunitate în care astăzi, conform datelor
furnizate de A.A. General Service Office din New York, îşi menţin abstinenţa de la alcool peste 2 milioane de alcoolici în 98.000 de grupuri din 150 de ţări (Alcoolicii Anonimi,2000).

... în anii 1940, în Minnesota, plecând de la alcoolicii care ‘făceau Pasul 12’ (încercau să transmită mesajul recuperării din alcoolism altor alcoolici suferinzi din spitale, azile sau penitenciare, aflaţi în îngrijirea familiei sau a preoţilor sau măicuţelor) s-a dezvoltat aşa-numitul ‘Model Minnesota’. 

... În cadrul conferinţei internaţionale „Modelul Minnesota” desfăşurată în septembrie 2004 la Konstancin, Polonia, Ewa Woydyłło, directoarea Drug and Education Department a Open Society Foundation, Varşovia, oferea o imagine actualizată a ce înseamnă astăzi Modelul Minnesota.

1. Conceptul de boală al adicţiei
Dependenţa faţă de o substanţă este văzută ca o boală tratabilă (conform atitudinii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii începând din 1956). Perspectiva asupra bolii nu este însă
una oarecare, ci una integrativă: alcoolismul este o afecţiune bio-psiho-socio-spirituală care solicită o intervenţie la nivel bio-psiho-socio-spiritual. Dacă în ce priveşte trăsăturile bolii, majoritatea profesioniştilor nu le neagă (oricine poate recunoaşte faptul că abuzul şi dependenţa de alcool afectează omul în toate domeniile vieţii lui, inclusiv cel al valorilor şi relaţiei cu Divinitatea), atitudinea e diferită faţă cea de-a patra componentă a intervenţiei, cea spirituală (vezi în continuare discuţia despre cei 12 paşi). 
...
Un alt aspect asupra căruia se pune accentul este caracterul primar (dependenţa este o boală în sine, nu rezultatul unei probleme sociale sau emoţionale, prin urmare intervenţia la
nivel simptomatic (fie el medical, psihologic, social sau religios) nu are sorţi de izbândă); progresiv (atât simptomele bolii, cât şi problemele asociate se vor agrava atât timp cât
consumul de alcool va continua – prin urmare, singura soluţie o reprezintă abstinenţa totală / regimul de la alcool); cronic (odată ce s-a trecut ‘graniţa’ spre dependenţă, consumul social de alcool nu mai reprezintă o opţiune pentru persoana în cauză, vindecarea definitivă a bolii nefiind posibilă, ci doar stoparea evoluţiei ei); fatal (în cazul în care nu este tratată, boala va provoca sau va grăbi decesul persoanei dependente, deşi de cele mai multe ori, cauza morţii specificată în certificatul de deces va fi cu siguranţă alta – de ex., stop cardiac, criză convulsivă, ciroză etc.). 
Deşi se bazează pe ideea de abstinenţă totală pentru persoanele alcoolice (lucru perceput de mulţi ca fiind extrem de radical, de vreme ce alcoolul face parte din viaţa noastră de mii de ani), abordarea Minnesota nu adoptă o poziţie ‘anti-alcoolică’.
În ciuda unor critici la adresa validităţii conceptului de boală al alcoolismului, acesta are o ‘importanţă ideologică’ (Cook, 1988), are valoare de conceptualizare, de‘mit terapeutic’, prin
urmare nu trebuie neapărat să fie adevărat pentru a fi funcţional. În mod paradoxal, însă, în forma în care e promovat de Modelul Minnesota el încurajează asumarea responsabilităţii de către alcoolic faţă de propria recuperare.

2. Echipa multi-discplininară
Serviciile de consiliere sunt oferite de o echipă multi-disciplinară care încearcă să acopere ideologia de bază a programului, respectiv a alcoolismului văzut ca boală bio-psiho-socio-spirituală. Astfel, această echipă include (funcţie de caracterul rezidenţial sau ambulatoriu) un număr de profesionişti care, în ciuda specializărilor diferite, au cu toţii o formare comună în domeniul recuperării din adicţii prin prisma Modelului Minnesota. E important ca toţi angajaţii programului (nu doar cei din echipa terapeutică, ci şi personalul administrativ) să fie congruenţi în atitudinile şi mesajele oferite clienţilor.
...
Un element specific îl reprezintă ‘consilierul de egali’, acea persoană care are în acelaşi timp o pregătire de specialitate în domeniu, dar şi experienţă personală în lupta cu dependenţa de alcool (cu o perioadă de abstinenţă ce variază între 1 an în România şi 4-8 ani în programe din SUA, Franţa, Australia). Ceea ce unii numesc ‘ex-alcoolici’ sau ‘foşti alcoolici’ (formulări neacceptate nici de Modelul Minnesota, nici de Alcoolicii Anonimi datorită accepţiunii
alcoolismului ca boală cronică), sunt numiţi aici ‘alcoolici abstinenţi’ sau ‘în recuperare’.

3.Utilizarea unei adaptări clinice a celor 12 Paşi
Cei „12 Paşi” ai Alcoolicilor Anonimi sunt prezentaţi în detaliu în Alcoolicii Anonimi (1994), prima carte a comunităţii tradusă şi publicată în limba română. Aceşti Paşi reprezintă, de fapt, un set de principii spirituale universal acceptate, “simple adevăruri spirituale” (Webb, p. 58). În consiliere, însă, aceste principii iau forma unor caiete de lucru, a unor instrumente
care îi ajută pe clienţi să îşi exploreze problema cu alcoolul şi care conturează un program de recuperare, o structură pe baza căreia se realizează schimbarea necesară. Pe lângă faptul că a fost primul centru privat de tratament al alcoolismului, Hazelden reprezintă astăzi şi cea mai
importantă editură pentru literatura şi instrumentele de lucru utilizate în recuperarea din adicţii.
Primul pas e menit să îl ajute pe alcoolic să admită ‘în cunoştinţă de cauză’, cu mintea şi cu sufletul faptul că, într-adevăr, are o problemă cu alcoolul, că acesta a preluat controlul asupra întregii sale vieţi. E ca şi cum alcoolicul e invitat să ‘îşi pună singur diagnosticul’, să îşi recunoască neputinţa şi eşecul în a-şi controla băutul; până la urmă, toţi medicii din lume ar putea să facă acest lucru, însă dacă el nu acceptă diagnosticul, nu se vor schimba prea multe. Se face apel la onestitate faţă de ceilalţi, dar în primul rând faţă de propria persoană pentru ca recuperarea să poată începe.
Următorii doi paşi sunt cei care deschid calea către soluţie: să admiţi că ai nevoie de ajutor din afară şi să iei decizia de a accepta acel ajutor. Nefiind un program religios, Dumnezeu nu e definit conform unei credinţe anume, fapt ce face ca programul să fie mai greu acceptat de anumite biserici tradiţionale. Sunt primii paşi care încearcă să mute centrul importanţei de pe alcoolic pe o altă ‘putere’ – paşii reconcilierii cu Dumnezeu; ego-centrismul, aroganţa şi
grandomania alcoolicului obişnuit sunt puse cu adevărat la încercare şi sunt mulţi cei care insistă că prin ‘ambiţie şi disciplină’ vor reuşi să bea controlat. Următorii paşi pot fi grupaţi, funcţie de focusul pe care îl au.
Paşii 4, 5, 6 şi 7 – paşii reconcilierii cu propria persoană - au scopul de a-l ajuta pe alcoolic să îşi facă ‘un inventar amănunţit al propriei persoane’ pentru a-şi identifica
principalele defecte de caracter (şi calităţi), iar mai apoi să le recunoască în faţa propriei persoane (de multe ori, în faţa oglinzii), să le împărtăşească lui Dumnezeu (Puterii sale
Superioare, aşa cum a fost ea definită în paşii anteriori) şi unei alte fiinţe umane (care trebuie să fie în viaţă şi în aceeaşi cameră şi să vorbească aceeaşi limbă). Urmează decizia de a renunţa la acele defecte de caracter şi solicitarea ajutorului Puterii Superioare pentru
îndepărtarea acestora.
Paşii 8 şi 9 – paşii reconcilierii cu ceilalţi – încurajează realizarea unei liste cu toate persoanele cărora le-am pricinuit vreun rău, într-un fel sau altul şi încercarea de reparare a acestor greşeli.
Paşii de menţinere (10, 11 şi 12) presupun monitorizarea propriilor acţiuni şi sentimente (foarte multe programe utilizează pentru aceasta tehnici şi instrumente ale terapiei raţional-emoţionale), menţinerea contactului cu Dumnezeu, transmiterea mesajului recuperării către alcoolici activi (care continuă să bea) şi, nu în ultimul rând, continuarea şi extinderea procesului de dezvoltare personală la toate celelalte domenii ale vieţii.
În programele de consiliere se lucrează (se citesc anumite materiale, se completează nişte ghizi de lucru şi se prezintă în grup), de obicei, primii 5 paşi, urmând ca ceilalţi să fie lucraţi în Alcoolicii Anonimi cu sprijinul naşului (un membru mai vechi, cu experienţă în program şi cu o perioadă mai lungă de abstinenţă).

4. Accentul pe grup / comunitate, nu pe individual
Cea mai mare parte a activităţilor derulate în cadrul programelor au loc în cadrul aşa-numitelor ‘grupuri mici’ (cca. 8-12 persoane) şi care iau diferite forme: educaţionale (în care unul dintre consilieri sau un invitat face o prezentare pe o anumită temă legată de recuperare); de rezolvare a problemelor; de prezentare a sarcinilor şi ‘temelor de casă’ individuale, de explorare a sentimentelor (process group), de prevenire a recăderii, recreaţionale etc. 
...

5. Consilierea individuală
Deşi grupul e extrem de important, şi consilierea individuală e inclusă în vederea evaluării clientului, a planificării tratamentului şi a adaptării lui pentru fiecare client în parte,
pentru monitorizarea evoluţiei. 
...

6. Consilierea familiei
Sub sloganul “Tu nu l-ai făcut să bea şi tu nu îl poţi opri să nu bea”, familia este şi ea implicată în procesul de recuperare, dincolo doar de a o ajuta să îl înţeleagă mai bine pe alcoolic (vezi capitolul ‘Pentru soţiile alcoolicilor’ din Alcoolicii Anonimi, 2000). 
...

7. Utilizarea resurselor comunitare
După cum am menţionat deja pe parcursul acestei prezentari, utilizarea resurselor
comunitare pentru menţinerea abstinenţei se referă la încurajarea participării la grupurile Alcoolicilor Anonimi şi Al-Anon, ele fiind extrem de importante în abordarea Minnesota atât pe durata tratamentului, cât şi după finalizarea acestuia. ...


Mai mult aici: 
Modelul Minesota pentru recuperarea din alcoolism

Semne de avertizare a recaderilor

Există câteva semne de avertizare destul de vizibile ale recidivelor în dependența de alcool. Nimeni nu vrea să recadă odată ce a muncit din greu pentru a deveni abstinent. Din păcate, mulți oameni o fac. 
...
Capacitatea de a recunoaște semnele de avertizare ale recidivei în dependența de alcool și de a practica tehnici de prevenire a recidivelor atunci când apar, poate ajuta să rămânem pe calea recuperării.

A ajunge dependent de alcool este un proces. Nu se întâmplă brusc, este un proces. Dacă înțelegem procesul, putem identifica când avem probleme și să utilizam instrumentele de recuperare, pe care le-am învățat pentru a evita recidiva. 
Cele trei faze ale recăderii sunt: ​​recidiva emoțională, recidiva mentală și recidiva fizică.

Recidiva emoțională.
În această fază de recădere, probabil că nu vă gândiți să beți din nou, dar este posibil să prezentați semne care indică un risc de recidivă. Unele dintre aceste semne sunt:

• Izolarea de prieteni și de familie
• Anxietate sau atacuri de panică
• Modificări ale dispoziției
• Mânie sau iritabilitate
• Nu cere ajutor
• Nu participa la întâlniri de recuperare sau la alte grupuri de terapie sau suport
• Defensiv.
• Nu mănâncă sau nu dorm bine.

Este mai ușor să preveniți recăderea în această fază. Fazele ulterioare, de obicei, progresează mai repede și au o remiză mult mai puternică față de recădere.

Recidiva mintală.
Această fază include gândirea despre băut. Este adesea un război în minte - o parte vrea să rămână treaz, altul vrea să bea. Unele dintre semnele de recădere mentală în dependența de alcool sunt:

• Romantizând băuturile din trecut
• Fantezii despre băut
• Minciuna
• Gândirea despre cum veți bea din nou.

Este greu în această fază să luați decizii bune, dar se poate face dacă utilizați strategii de prevenire a recidivelor.

Recaderea fizică
Dacă ajungeți în această fază și beți, nu este pierdut totul. Dacă sunteți în stare să vă întoarceți la recuperare și să căutați imediat ajutor, puteți reveni la drum.

Prevenirea recidivei în dependența de alcool.
Dacă sunteți capabil să identificați semnele de avertizare ale recidivelor și să acționați rapid asupra acestora, puteți preveni apariția recidivei. Există multe tehnici care ajută la prevenirea recidivei. Printre acestea se numără:

Distragerea atentiei. În timp ce nu doriți să încercați să evitați emoțiile recent resimțite de recuperarea timpurie, uneori vă distrageți pentru a vă depăși dorința de a bea. Orice lucru pozitiv care vă poate ajuta - vizionarea TV, citirea, plimbarea, curățenia, hobby-uri etc.

Amanarea ... Așteptarea sa treacă poftele​. Majoritatea poftelor trec în aproximativ o jumătate de oră. Încearcă să faci ceva productiv când vine pofta și vezi dacă poți să aștepți.

Terapia telefon ... Vorbind cu cineva. Apelați sau vizitați pe cineva în care aveți încredere, care știe că sunteți în recuperare. Poate fi cineva care susține ceea ce faci, un prieten sau un sponsor de încredere, terapeutul tău sau altcineva în recuperare. Când știți că nu sunteți singur, este util în prevenirea recidivei.
Intalnirile ... Să mergem la o întâlnire. Douăsprezece Pași sau alte întâlniri de recuperare sunt valoroase în fiecare fază de recidivă. Dacă aparțineți unui grup, verificați dacă există o întâlnire la care puteți merge.
Exercițiile. Activitatea fizică vă poate ajuta să reduceți stresul și anxietatea pe care le simțiți și este bine pentru sănătatea voastră fizică.
Scrisul. De multe ori, faptul de a vă pune sentimentele pe hârtie este o modalitate de a svoate gândurile distructive sau dureroase din capul tău.

Când înțelegeți semnele de avertizare și fazele de recidivă a dependenței de alcool, puteți să-i dați drumul mai departe. Având tehnici învățate din timp, vă va ajuta să evitați recidiva fizică și să rămână înrădăcinată recuperarea dumneavoastră.

Autor: Jami DeLoe

Jami DeLoe este un scriitor independent și blogger de dependență. Ea este un avocat pentru conștientizarea sănătății mintale și recuperarea dependenței și este abstinentă ea însăși. Găsiți Jami DeLoe pe blogul ei, Sober Grace, Twitter, Google+ și Facebook

https://www.healthyplace.com/…/2017/05/warning-signs-of-re…/

Preluare de pe Prietenii lui Bill