Prezentarea Modelului terapeutic Minnesota
- abordarea bio-psiho-socio-spirituală în recuperarea din dependenţa de alcool –
conform
CENTRULUI „OXIGEN”- BACAU -
Str. DEPOULUI nr. 6 – BACAU
Modelul Terapeutic Minesota.
Akron, Ohio, ‘au apărut’ primii Alcoolici Anonimi (A.A.), cei care aveau să pună bazele unui fenomen şi program unic în istoria omenirii – recuperarea pe baza celor 12 Paşi. Prin
întâlnirea dintre doi alcoolici care se luptau cu alcoolismul de ani de zile, Bill W., un agent de bursă şi dr. Bob, un chirurg, avea să ia fiinţă o comunitate în care astăzi, conform datelor
furnizate de A.A. General Service Office din New York, îşi menţin abstinenţa de la alcool peste 2 milioane de alcoolici în 98.000 de grupuri din 150 de ţări (Alcoolicii Anonimi,2000).
... în anii 1940, în Minnesota, plecând de la alcoolicii care ‘făceau Pasul 12’ (încercau să transmită mesajul recuperării din alcoolism altor alcoolici suferinzi din spitale, azile sau penitenciare, aflaţi în îngrijirea familiei sau a preoţilor sau măicuţelor) s-a dezvoltat aşa-numitul ‘Model Minnesota’.
... În cadrul conferinţei internaţionale „Modelul Minnesota” desfăşurată în septembrie 2004 la Konstancin, Polonia, Ewa Woydyłło, directoarea Drug and Education Department a Open Society Foundation, Varşovia, oferea o imagine actualizată a ce înseamnă astăzi Modelul Minnesota.
1. Conceptul de boală al adicţiei
Dependenţa faţă de o substanţă este văzută ca o boală tratabilă (conform atitudinii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii începând din 1956). Perspectiva asupra bolii nu este însă
una oarecare, ci una integrativă: alcoolismul este o afecţiune bio-psiho-socio-spirituală care solicită o intervenţie la nivel bio-psiho-socio-spiritual. Dacă în ce priveşte trăsăturile bolii, majoritatea profesioniştilor nu le neagă (oricine poate recunoaşte faptul că abuzul şi dependenţa de alcool afectează omul în toate domeniile vieţii lui, inclusiv cel al valorilor şi relaţiei cu Divinitatea), atitudinea e diferită faţă cea de-a patra componentă a intervenţiei, cea spirituală (vezi în continuare discuţia despre cei 12 paşi).
...
Un alt aspect asupra căruia se pune accentul este caracterul primar (dependenţa este o boală în sine, nu rezultatul unei probleme sociale sau emoţionale, prin urmare intervenţia la
nivel simptomatic (fie el medical, psihologic, social sau religios) nu are sorţi de izbândă); progresiv (atât simptomele bolii, cât şi problemele asociate se vor agrava atât timp cât
consumul de alcool va continua – prin urmare, singura soluţie o reprezintă abstinenţa totală / regimul de la alcool); cronic (odată ce s-a trecut ‘graniţa’ spre dependenţă, consumul social de alcool nu mai reprezintă o opţiune pentru persoana în cauză, vindecarea definitivă a bolii nefiind posibilă, ci doar stoparea evoluţiei ei); fatal (în cazul în care nu este tratată, boala va provoca sau va grăbi decesul persoanei dependente, deşi de cele mai multe ori, cauza morţii specificată în certificatul de deces va fi cu siguranţă alta – de ex., stop cardiac, criză convulsivă, ciroză etc.).
Deşi se bazează pe ideea de abstinenţă totală pentru persoanele alcoolice (lucru perceput de mulţi ca fiind extrem de radical, de vreme ce alcoolul face parte din viaţa noastră de mii de ani), abordarea Minnesota nu adoptă o poziţie ‘anti-alcoolică’.
În ciuda unor critici la adresa validităţii conceptului de boală al alcoolismului, acesta are o ‘importanţă ideologică’ (Cook, 1988), are valoare de conceptualizare, de‘mit terapeutic’, prin
urmare nu trebuie neapărat să fie adevărat pentru a fi funcţional. În mod paradoxal, însă, în forma în care e promovat de Modelul Minnesota el încurajează asumarea responsabilităţii de către alcoolic faţă de propria recuperare.
2. Echipa multi-discplininară
Serviciile de consiliere sunt oferite de o echipă multi-disciplinară care încearcă să acopere ideologia de bază a programului, respectiv a alcoolismului văzut ca boală bio-psiho-socio-spirituală. Astfel, această echipă include (funcţie de caracterul rezidenţial sau ambulatoriu) un număr de profesionişti care, în ciuda specializărilor diferite, au cu toţii o formare comună în domeniul recuperării din adicţii prin prisma Modelului Minnesota. E important ca toţi angajaţii programului (nu doar cei din echipa terapeutică, ci şi personalul administrativ) să fie congruenţi în atitudinile şi mesajele oferite clienţilor.
...
Un element specific îl reprezintă ‘consilierul de egali’, acea persoană care are în acelaşi timp o pregătire de specialitate în domeniu, dar şi experienţă personală în lupta cu dependenţa de alcool (cu o perioadă de abstinenţă ce variază între 1 an în România şi 4-8 ani în programe din SUA, Franţa, Australia). Ceea ce unii numesc ‘ex-alcoolici’ sau ‘foşti alcoolici’ (formulări neacceptate nici de Modelul Minnesota, nici de Alcoolicii Anonimi datorită accepţiunii
alcoolismului ca boală cronică), sunt numiţi aici ‘alcoolici abstinenţi’ sau ‘în recuperare’.
3.Utilizarea unei adaptări clinice a celor 12 Paşi
Cei „12 Paşi” ai Alcoolicilor Anonimi sunt prezentaţi în detaliu în Alcoolicii Anonimi (1994), prima carte a comunităţii tradusă şi publicată în limba română. Aceşti Paşi reprezintă, de fapt, un set de principii spirituale universal acceptate, “simple adevăruri spirituale” (Webb, p. 58). În consiliere, însă, aceste principii iau forma unor caiete de lucru, a unor instrumente
care îi ajută pe clienţi să îşi exploreze problema cu alcoolul şi care conturează un program de recuperare, o structură pe baza căreia se realizează schimbarea necesară. Pe lângă faptul că a fost primul centru privat de tratament al alcoolismului, Hazelden reprezintă astăzi şi cea mai
importantă editură pentru literatura şi instrumentele de lucru utilizate în recuperarea din adicţii.
Primul pas e menit să îl ajute pe alcoolic să admită ‘în cunoştinţă de cauză’, cu mintea şi cu sufletul faptul că, într-adevăr, are o problemă cu alcoolul, că acesta a preluat controlul asupra întregii sale vieţi. E ca şi cum alcoolicul e invitat să ‘îşi pună singur diagnosticul’, să îşi recunoască neputinţa şi eşecul în a-şi controla băutul; până la urmă, toţi medicii din lume ar putea să facă acest lucru, însă dacă el nu acceptă diagnosticul, nu se vor schimba prea multe. Se face apel la onestitate faţă de ceilalţi, dar în primul rând faţă de propria persoană pentru ca recuperarea să poată începe.
Următorii doi paşi sunt cei care deschid calea către soluţie: să admiţi că ai nevoie de ajutor din afară şi să iei decizia de a accepta acel ajutor. Nefiind un program religios, Dumnezeu nu e definit conform unei credinţe anume, fapt ce face ca programul să fie mai greu acceptat de anumite biserici tradiţionale. Sunt primii paşi care încearcă să mute centrul importanţei de pe alcoolic pe o altă ‘putere’ – paşii reconcilierii cu Dumnezeu; ego-centrismul, aroganţa şi
grandomania alcoolicului obişnuit sunt puse cu adevărat la încercare şi sunt mulţi cei care insistă că prin ‘ambiţie şi disciplină’ vor reuşi să bea controlat. Următorii paşi pot fi grupaţi, funcţie de focusul pe care îl au.
Paşii 4, 5, 6 şi 7 – paşii reconcilierii cu propria persoană - au scopul de a-l ajuta pe alcoolic să îşi facă ‘un inventar amănunţit al propriei persoane’ pentru a-şi identifica
principalele defecte de caracter (şi calităţi), iar mai apoi să le recunoască în faţa propriei persoane (de multe ori, în faţa oglinzii), să le împărtăşească lui Dumnezeu (Puterii sale
Superioare, aşa cum a fost ea definită în paşii anteriori) şi unei alte fiinţe umane (care trebuie să fie în viaţă şi în aceeaşi cameră şi să vorbească aceeaşi limbă). Urmează decizia de a renunţa la acele defecte de caracter şi solicitarea ajutorului Puterii Superioare pentru
îndepărtarea acestora.
Paşii 8 şi 9 – paşii reconcilierii cu ceilalţi – încurajează realizarea unei liste cu toate persoanele cărora le-am pricinuit vreun rău, într-un fel sau altul şi încercarea de reparare a acestor greşeli.
Paşii de menţinere (10, 11 şi 12) presupun monitorizarea propriilor acţiuni şi sentimente (foarte multe programe utilizează pentru aceasta tehnici şi instrumente ale terapiei raţional-emoţionale), menţinerea contactului cu Dumnezeu, transmiterea mesajului recuperării către alcoolici activi (care continuă să bea) şi, nu în ultimul rând, continuarea şi extinderea procesului de dezvoltare personală la toate celelalte domenii ale vieţii.
În programele de consiliere se lucrează (se citesc anumite materiale, se completează nişte ghizi de lucru şi se prezintă în grup), de obicei, primii 5 paşi, urmând ca ceilalţi să fie lucraţi în Alcoolicii Anonimi cu sprijinul naşului (un membru mai vechi, cu experienţă în program şi cu o perioadă mai lungă de abstinenţă).
4. Accentul pe grup / comunitate, nu pe individual
Cea mai mare parte a activităţilor derulate în cadrul programelor au loc în cadrul aşa-numitelor ‘grupuri mici’ (cca. 8-12 persoane) şi care iau diferite forme: educaţionale (în care unul dintre consilieri sau un invitat face o prezentare pe o anumită temă legată de recuperare); de rezolvare a problemelor; de prezentare a sarcinilor şi ‘temelor de casă’ individuale, de explorare a sentimentelor (process group), de prevenire a recăderii, recreaţionale etc.
...
5. Consilierea individuală
Deşi grupul e extrem de important, şi consilierea individuală e inclusă în vederea evaluării clientului, a planificării tratamentului şi a adaptării lui pentru fiecare client în parte,
pentru monitorizarea evoluţiei.
...
6. Consilierea familiei
Sub sloganul “Tu nu l-ai făcut să bea şi tu nu îl poţi opri să nu bea”, familia este şi ea implicată în procesul de recuperare, dincolo doar de a o ajuta să îl înţeleagă mai bine pe alcoolic (vezi capitolul ‘Pentru soţiile alcoolicilor’ din Alcoolicii Anonimi, 2000).
...
7. Utilizarea resurselor comunitare
După cum am menţionat deja pe parcursul acestei prezentari, utilizarea resurselor
comunitare pentru menţinerea abstinenţei se referă la încurajarea participării la grupurile Alcoolicilor Anonimi şi Al-Anon, ele fiind extrem de importante în abordarea Minnesota atât pe durata tratamentului, cât şi după finalizarea acestuia. ...
Mai mult aici:
Modelul Minesota pentru recuperarea din alcoolism
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu