In viziunea lui Bill

98.Furia- dușmanul personal și al grupului

După cum se pune problema în cartea *Alcoolicii Anonimi* ,*Resentimentul este inamicul numărul 1*.Este o cauză principală a recăderii în alcoolism.Cât de bine știm noi, cei din AA ,că pentru noi *A bea înseamnă a înnebuni sau a muri*!
Aceeași pedeapsă atârnă asupra fiecărui grup AA.Dacă avem de a face cu suficient de multă furie, atât unitatea, cât și scopul, sunt pierdute.Dacă mai intervine și indignarea *justificată*, grupul se poate dezintegra; poate chiar muri.Acesta este motivul pentru care evităm controversele.Iată de ce nu prescriem nici un fel de pedepse pentru devieri de comportament, indiferent de cât de grave sunt.Într adevăr ,nici un alcoolic nu poate fi privat de calitatea lui de membru,pentru nici un motiv.
Pedeapsa nu vindecă niciodată.Doar iubirea poate vindeca.

Scrisoare,1966.

Citatul zilei

Ne-am recuperat datorită celor Doisprezece Pași, ne-am unit datorită celor Douăsprezece Tradiții, iar datorită celei de-a treia moșteniri - Serviciile - vom purta mai departe mesajul AA pe coridoarele timpurilor ce vor veni.

Grapevine Daily Quote
AA Co-Founder, Bill W., November 1951

“Services Make AA Tick,”
The Language of the Heart

ORGOLIUL

Pilula zilnică de abstinență pentru azi 15 iulie 2017

ORGOLIUL

De mii de ani cerem mai mult decât porţiile de siguranţă, prestigiu şi romantism care ni se cuvin. Când se părea că avem succes, beam ca să avem vise şi mai mari. Când eram frustraţi, chiar şi într-o mică măsură, beam ca să uităm de necaz. Niciodată nu aveam suficient din ceea ce credeam că vrem.
În toate aspiraţiile acestea, dintre care multe erau bine intenţionate, handicapul nostru major îl reprezenta lipsa smereniei. Nu eram în stare să înţelegem că valorile morale şi spirituale trebuie să fie pe primul loc, şi că satisfacţiile materiale nu reprezentau scopul vieţii.
- DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII -

Mă apucam din când în când de Pasul Şapte, doar ca să mă prăbuşesc şi să mă adun din nou. Ceva lipsea şi nu puteam prinde impactul Pasului. Ce omisesem? Un singur cuvânt: citit dar trecut cu vederea, baza tuturor Paşilor şi chiar a întregului program al Alcoolicilor Anonimi – cuvântul acesta este „umil”.
Am priceput care îmi sunt neajunsurile: nu eram consecvent; mă înfuriam repede; eram prea absorbit de mila de sine; şi mă tot întrebam, de ce eu?. După care mi-am amintit, „Orgoliul duce la prăbuşire”, aşa că am eliminat orgoliul din viaţa mea.

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Pas cu pas ! - Pasul 1

Despre Pasul Unu
Noiembrie 1944

Primul din cei Doisprezece Paşi din crezul sau filosofia Alcoolicilor Anonimi este "Am admis că eram neputincioşi în faţa alcoolului, că nu mai eram stăpâni pe viaţa noastră." Prin această mărturisire orice alcoolic, atât timp cât este sincer, a atins primul succes în drumul spre recuperare. O asemenea recunoaştere este, de obicei, foarte dificil de făcut pentru orice alcoolic. Însăşi natura bolii lui îl face să respingă orice gând că nu ar fi în stare să facă faţă problemelor de zi cu zi. De aici vine dorinţa pentru ceva ce poate crea rapid, ceea ce el crede că-i lipseşte ca individ. Cu câteva pahare la activ poate să aibă cele mai frumoase vise despre el însuşi. Aceste vise pot deveni adevăratele sale caracteristici- dar numai când realizează că trebuie să domine alcoolul mai degrabă decât să se lase dominat de alcool.

Sinceritatea cu care noul venit face Primul Pas este etalonul cu care recuperarea sa prin AA poate fi măsurată.

De-a lungul anilor alcoolicul dezvoltă o abilitate tridimensională de a vizualiza imagini, ceea ce este un mod de a spune că alcoolicul este un mincinos desăvârşit. Aşa că, făcând Pasul Unu cu adevărat- admiţând sincer şi fără rezerve că este alcoolic- o persoană începe să dezvolte un nou mod de a gândi. Imaginea este în sfârşit creeată din adevăr, nu din confundarea fanteziei cu realitatea.

John B.
New York, New York

Sursa- Step by Step
Real AAs, Real Recovery

Traducerea si adaptarea: E.L.

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Progres, nu perfectiune !

<< În abstinență...

Dacă ți se pare că faci ceva perfect... roagă-ți nașul să te ajute și oferă-ți încă o perspectivă la primii pași...
Dacă ți se pare că e foare ok așa cum procedezi acum... reamintește-ți ce înseamnă progresul... >>

M.F.

Preluare de pe Prietenii lui Bill

In randuiala lui Dumnezeu

În rânduiala lui Dumnezeu, nimic nu se pierde.Prin eșec, învățăm o lecție de smerenie, care era probabil necesară, deși este dureroasă.
Nu ne am înțelepți de fiecare dată datorită virtuților noastre; înțelegerea mai bună își are adesea rădăcinile în nebuniile noastre anterioare.Pentru că acestea au fost esența experienței noastre individuale, ele sunt și esențaexperienței Comunității noastre.

1.Scrisoare,1942
2.Grapevine , noiembrie 1961, În Viziunea lui Bill

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Pilula zilnica de abstinenta

RENUNŢĂ LA EGOISM

Căci fără o oarecare doză de smerenie, nici un alcoolic nu poate duce o viaţă în abstinenţă... Fără smerenie, ei n-ar putea duce o viaţă cu sens sau, pe de altă parte, n-ar putea face apel la credinţa care poate ţine piept oricărei situaţii critice.
- DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII -

De ce mă împotrivesc cuvântului „smerenie”? Nu mă smeresc în faţa altor oameni, ci în faţa lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţeleg eu. Smerenia înseamnă „să dai dovadă de respect”, iar având o atitudine umilă îmi dau seama că nu sunt centrul universului. Pe vremea când beam, mă consumam în trufia de sine şi în egoism. Simţeam că lumea se învârte în jurul meu, că eu sunt stăpân pe propriul destin. Smerenia îmi permite să mă bazez mai mult pe Dumnezeu atunci când depăşesc obstacolele, atunci când mă confrunt cu propriile imperfecţiuni, astfel încât să pot evolua din punct de vedere spritual. Trebuie să rezolv probleme mult mai dificile ca să- mi cresc performanţa şi, pe măsură ce mă confrunt cu obstacolele vieţii, trebuie să învăţ să le depăşesc cu ajutorul lui Dumnezeu. Comunicarea zilnică cu Dumnezeu îmi demonstrează smerenia şi îmi dă posibilitatea să-mi dau seama că o entitate mult mai puternică decât mine este dispusă să mă ajute, dacă încetez să mă mai cred Dumnezeu.

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Atunci cand apele sunt linistite, putem deveni nepasatori

Din multe puncte de vedere, Comunitatea AA este ca un vas de croazieră normal, iar, în vremuri de restriște, ca un convoi. Dar, pe termen lung, fiecare dintre noi trebuie să navigheze în propria cursă prin viață. Atunci când apele sunt liniștite, putem deveni nepăsători. Neglijând Pasul Zece, ne putem ieși din obiceiul de a ne verifica poziția. În schimb, dacă practicăm Pasul Zece, rareori ne vom îndepărta atât de tare încât să nu putem reveni pe drumul cel bun, făcând câteva corecții. 

Îmi dau eu seama că practicarea regulată a Pasului Zece mă poate ajuta să determin ce alt pas mă poate aduce într-o stare mentală mai bună și mai aproape de seninătate?

Rugăciunea de azi
Fie ca Pasul Zece să fie busola cu care îmi pot afla poziția atunci când sunt pe mare, astfel încât să îmi pot corecta traseul și să schimb direcția dacă mă îndrept către locuri întunecate. Fie ca eu să țin minte că fără un Căpitan atotcunoscător și vigilența colegilor mei de echipă, vasul ar putea fi ușor luat de valuri și aș intra în panică.

Ce să-mi amintesc azi
Să mă călăuzesc după un punct de reper stabil.

Sursa Programul Sf Dimitrie

Preluare de pe Al-Anon Romania online

Citatul saptamanii

„Formula eșecului: 

încearcă să mulțumești pe toată lumea”

Ajungeam să înnebunesc încercând să mulțumesc pe toată lumea. In lumea mea nebună de alcoolic, am învățat că dacă nu fac valuri şi sunt de acord cu toată lumea, atunci poate, pentru putina vreme va fi oarece pace. Dar nu dura mult. Repede trebuia să mă schimb, să mă adaptez, şi să mă predau din nou pentru a face pe placul atitudinii schimbatoare a altora. Era extenuant şi ȋn această vâltoare am pierdut sentimentul de sine.
Lucrând cei 12 Pasi, am descoperit si altceva: aveam o groază de resentimete. Mă consideram un tip agreabil, dar când am facut inventarul la Pasul 4 am aflat că atunci când eram de acord cu ceilalți, încercând să le fac pe plac, eram nesincer nu numai cu mine ci şi cu ceilalți. Uitându-mă la ce-mi revine mie din coloana a patra, mi-am dat seama că dacă vreau sa fiu fericit şi liber, de mine depinde schimbarea.
Să schimb felul cum interacționez cu ceilalți – ȋn mod special cu familia mea – a fost foarte incomod pentru o bună bucată de timp. Dintr-o dată nu mai eram de neglijat, şi când nu eram de acord ori refuzam să urmez ideile lor, am suferit mânia lor. Dar cel puțin nu m-am mai urât, şi nu am mai avut obișnuitele resentimente. După ani ȋn care am fost cinstit cu mine, mi-am reparat relația cu mine şi cu ceilalți. Astăzi, am relații foarte bune pentru că nu mai încerc să fac pe placul tuturor.
Si ca urmare, am o viață fericită, voioasă si liberă.”

Sursa- Wisdom of The Rooms- Quote of the Week

Preluare de pe Prietenii lui Bill

PRIETENII LUI BILL !

M.F.:

În abstinență...
- dacă ceva bun ți se întâmplă... rămâi abstinent ca să te poți bucura cu adevărat
- dacă ceva rău ți se întâmplă... rămâi abstinent ca să poți să înveți
- dacă nimic nu se întâmplă... rămâi abstinent și se va întâmpla ceva minunat!

T.S.:

Salutare! Una dintre sugestiile auzite la grup si pe care eu le pun în aplicare este : 
"- Mergi la grup atunci când îți merge bine pentru ca te pregateste pentru atunci când îți merge rau ! "
T., alcoolic Recunoscător pentru abstinența mea.

Impartasire - traducere

<<"Numele meu este Dianna, sunt alcoolică".

Nu pot să încep să vă spun de câte ori am spus asta. Așa ne introducem noi în alcoolici anonimi. Spunem acest lucru ca o reamintire a cine am fost, cine suntem și cine dorim să fim. Opiniile mele despre alcoolism, simptomele și circumstanțele necesare pentru a permite recuperarea provin dintr-un amestec de cunoștințe clinice și experiență personală. Nu sunt în măsură să le dezleg cele două. Cele mai importante informații pe care le pot împărtăși este ceea ce mi sa întâmplat, ce simptome aveam. Potrivit literaturii *alcoolicii anonimi*, alcoolismul apare atunci când traversam linia invizibilă între consumul de mult alcool și pierderea totală a controlului. Cel care bea mult poate suferi pierderi, dar cu o motivație suficientă, el poate opri băutul. Alcoolicul, indiferent de prețul pe care îl plătește, continuă să bea. Rar, un alcoolic caută o abstinenţă și, mai rar, este omul care obține recuperarea. Numai aceia care doresc mai mult abstinenţa decât băutura vor primi darul recuperării. Chiar și atunci rareori un alcoolic atinge abstinenţa fără a cere ajutor. O experiență spirituală este o necesitate. Deci, știi simptomele alcoolismului? Iată câteva dintre cele pe care le-am experimentat:

1.Mi-am făcut promisiuni că nu voi bea timp de o săptămână, iar trei zile mai târziu m-am găsit beată.
2.Am băut foarte rar fără să-mă pierd pe mine. (Nu trebuie să fii confundat cu leşinul). Pierderea de sine este o stare de a fi pe unde te plimbi și vorbești și totuși nu ai nici o amintire a evenimentelor petrecute.
3.Am încercat trecerea de la bere la vin, de la vin la băuturi amestecate, băuturi amestecate şi la bere din nou.
4.Mi-am ascuns băutura.
5.Am băut singură.
6.Am băut ca să mă îmbăt. Mereu!
7.Am avut consecințe grave din cauza băutului.
8.Am ales alcoolul în defavoarea oamenilor pe care i-am iubit, a copiilor mei,a partenerului meu și a părinților mei.
9.Am mințit, am furat și am înșelat ca să-mi susțin băutul și să-l acopăr.
10.Am fost obsedată de o băutură din momentul în care m-am trezit până în momentul în care am pus mîna pe primul pahar de băutură.
11.În cele din urmă, o băutură era prea mult, o mie nu era suficient.
12.Întotdeauna am avut provizii ca să fiu sigură că nu voi mai ieși.

Din păcate, acestea au fost doar câteva dintre simptomele mele, dar prezintă o imagine de ansamblu asupra consumului de băuturi alcoolice. Alcoolismul este o boală. Aceasta poate fi la fel de mortală ca și cancerul netratat. Agonia de a privi un alcoolic cum moare din cauza bolii lui, este la fel de înspăimântătoare ca și atunci când te uiți un om că moare de cancer. Omul poate să nu creadă în Dumnezeu, dar recuperarea este încă posibilă dacă ei cred în puterea oamenilor din jurul lor. (Astfel, există o putere mai mare decât ei înșiși.)
Volumul larg acceptat "Alcoolicii Anonimi" conturează un curs de acțiune, sub forma a 12 pași, care, dacă este urmat în întregime, va duce alcoolicul din groapa disperării, poate chiar la un pas de moarte, la o viață dincolo de cele mai nebănuite vise.

În prima etapă, găsită la pagina 59 din ediția a IV-a a Cărții Mari a Alcoolicilor Anonimi, se afirmă: "Noi am recunoscut că am fost neputincioși în faţa alcoolului - că viața noastră a devenit imposibil de controlat." Acest pas trebuie abordat cu atitudinea de a nu lasă nici o piatră nerăsturnată, nici o capacitate de gestionare ignorată. Este esențial să recunoaștem lipsa noastră de putere în ceea ce privește alcoolul în orice cantitate, sub orice formă. În plus, trebuie să căutăm legătura dintre lipsa de control din viața noastră și consumul de alcool.

Etapa a doua, "Credem că o putere mai mare decât noi înșine ne-ar putea readuce sănătatea" și pasul la trei "Am luat decizia de a lăsa voia și viața noastră în grija lui Dumnezeu, așa cum l-am înțeles". În special,aceşti trei paşi, sunt esențiali pentru recuperarea din alcoolism. Când putem ajunge în sfârșit la pasul trei, ne vom afla conectați spiritual cu alți alcoolici în recuperare, deci cu o putere mai mare decât noi înșine.

Din experiența mea, nu numai că am fost în legătură cu un grup de oameni care m-au înțeles, ci şi cu un Dumnezeu pe care l-aș putea accepta. Un Dumnezeu, pe care l-am crezut, m-a iubit destul pentru a mă ajuta atunci când nimeni altcineva nu mai putea.

În cele din urmă, este important să subliniem că recuperarea din alcoolism este o CĂLĂTORIE, nu o DESTINAŢIE. Știind simptomele mele, a fost cheia pe drumul meu spre acceptarea și recunoașterea neputinței din viața mea. Boala mea mi-a furat relații, încredere, succes, siguranță financiară și multe alte lucruri pe care le-am avut odată. După ce am făcutt primii trei pași, eram pregătită pentru o schimbare totală și mi-am început drumul spre cea mai adevărată formă a mea.

-Dianna>>

... a tradus o Vrabiuta!

Preluare de pe Prietenii lui Bill

MINTEA!

Mesaj de la Andy Szekely:

<<Cât timp crezi în ceva, creierul tău funcționează pe pilot automat căutând situații să-ți confirme crezul, indiferent care e acesta.

Hrănește-ți mintea cu gânduri care să îți ofere putere!

O zi bună să ai!>>

Schimbarea perceptiei

3 întrebări cu care îți schimbi dialogul interior 

si îți regăsești focus-ul instantaneu.

Andy Szekely propune un exercitiu mental foarte puternic, dar simplu, in acelasi timp, care ajuta in situatii dificile (sau percepute astfel!).

E vorba despre 3 intrebari, puse in cascada, care ajuta la modificarea dialogului interior:
Intr-o situatie neplacuta iti poti spune da, ma simt nasol, dar cele trei intrebari ajuta la modificarea perceptiei!
Exersata, aceasta tehnica schimba chiar si emotia, nu numai gandul sau dialogul interior, focusand mintea cu claritate pe solutie si nu pe problema in care te afli.

Clipul este pe FB din pacate si se poate pierde in timp. clipul video

meditatia zilei

Pilula zilnică de abstinență pentru azi 11 iulie 2017

UN MOMENT DE COTITURĂ

Am avut parte de un moment de cotitură în viaţa noastră atunci când am început să căutăm smerenia drept ceea ce doream cu adevărat să obţinem, şi nu ceea ce ar trebui să avem.
- DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII -

Dacă nu mă bucur de viaţa în AA, atunci revin la întunericul şi disperarea alcoolismului. Sunt fericit atunci când atitudinea mea față de Dumnezeu şi smerenia ia forma mai mult a unei dorinţe, şi mai puţin a unei obligaţii. Întunericul din viaţa mea se preschimbă în lumină orbitoare când îmi dau seama că dacă sunt sincer şi corect atunci când mă ocup de inventarul meu, viaţa mi se va umple de seninătate, libertate şi fericire. Credinţa în Puterea mea Superioară devine mai puternică şi avalanşa de recunoştinţă îmi invadează fiinţa. Sunt convins că dacă eşti smerit, înseamnă că eşti corect şi sincer faţă de tine şi faţă de Dumnezeu. Atunci atitudinea smerită devine ceea ce “vreau cu adevărat”, şi nu ceea ce “ar trebui să am”.

Preluare de pe Prietenii lui Bill

OBIECTIUNI: Pasul 1 nu se aplica la mine !

<<Am avut probleme cu pasii începând chiar cu primul. În consum, in mintea mea nu era ca alcoolul ma inrobeste, ci ca ma elibereaza. În loc să mă facă fără putere, simteam că ma face mai puternic, ridicându-mi moralul de la pamant cel puțin pentru o vreme. Pentru mine, ca și pentru alți dependenți, alcoolul a fost soluția, nu problema. Și-mi ziceam ca aș putea să mă opresc pentru perioade scurte, din când în când. Nu erau astea dovezi că am păstrat controlul asupra bautului? Deci nu este surprinzător faptul că reacția mea inițială la neputința menționată în Pasul 1 a fost să o resping.

Am avut vremuri grele la inceput cand am ignorat partea cu "necontrolabilă". Era clar, la un anumit nivel, chiar si în negarea mea profundă, că am pierdut capacitatea de a controla băutul. Am insistat că viata mea ar fi perfectă dacă ceilalti oameni m-ar lăsa în pace. Ei vroiau să mă conducă, spre binele meu, spun ei, să obtina ce isi doreau pentru interesele lor. Nu am cooperat, asa că am fost "necontrolabil". Dar nici eu nu credeam asta. Nu puteam ignora faptul că, în fiecare săptămână sau cam asa ceva, când încărcam sticle dupa sticle în cosul meu de la hipermarket, ma gândeam: "Locul ăsta mă va ucide." Nici nu ma puteam împăca cu insistența mea, ca n-am nicio problema cu bautura, in timp ce faceam eforturi considerabile de a minimiza cât de mult băutul în ochii altora.

Pasul 1 a fost fundamental. La dezalcoolizare mi se spunea că este imperativ să-mi mărturisesc lipsa de putere în fața celorlalți. Era suficient de umilitor ca să mă aflam acolo, darmite sa-mi mai si dezvălui defectele la o grămadă de străini.

Mi s-a spus ca este o mare diferență, între umilire si umilintă și ar fi bine să mă concentrez asupra celei din urmă dacă nu vreau să mă confrunt cu prima. A trebuit să recunosc că pierdusem controlul - odată ce iau prima băutură, nu ma mai pot opri. Renuntarea pentru perioade scurte nu inseamna control, mi s-a mai spus, mai ales atunci când detoxifierele au devenit mai lungi si mai grele si perioada fara bautura a fost mai scurtă de fiecare dată, ceea ce, retrospectiv privind, a trebuit să recunosc că asa este. Toată lumea trece prin asta, am fost informat. Numai suferind prin fizic si emotional pana la limita de jos, te poti elibera de voalul de negare pe care l-ai trăit în trecut. Doar prin a te preda in fata acestei neputinte poti obtine eliberarea de sclavia dependenței.

Eram atat de aerian in detox, intelegeam atat de putin din ceea ce spuneau si asta a facut atat de usoar sa nu iau in considerare. Știam că ar trebui să beau mai puțin. Dar, așa cum am văzut, problema era că eram prea leneș, prea dispus să o las mai moale după ce am rezolvat să nu beau pentru o zi, prea nerabdator sa mai negociez cu bautul până la mâinele viitor. Și fiecare azi a avut mâine-uri fără sfârșit.

Ceea ce m-a făcut să încep să înțeleg cât de neputincios sunt într-adevăr  a fost sa aud povestirile celorlalti in legatura cu pasul 1.Indiferent cât de mare rezistenta am opus, ascultarea colegilor vorbind despre neputința lor, negarea lor și viața lor scapata de sub control, mă făceau să reflectez asupra mea insumi. Nu am vrut, pur si simplu a venit. Cu abstinenta impusa de spital, cu instruirea oferita de consilieri, cu terapia de grup, în cele din urmă mi-a devenit clar că, odată ce am început să beau, nu pot să mă opresc.

Poveștile celorlalti m-au convins că viața mea a devenit tot atât de amara si de necontrolat ca a lor. Deși nu am suferit consecințele teribile pe care unii dintre aceștia le-au avut - pierderea locurilor de muncă, arestarea și încarcerarea, internari in instituții mentale, despărțirea de familii - mi-a devenit clar că am făcut lucruri nebunești negandu-mi alcoolismul. Am fost trantit la pamant de depresia profundă și izolarea completă, iar viața mea se îngustase până la lățimea sticlelor de băutură pe care le consumam.

Pe scurt, am ajuns in cele din urma să accept că pasul 1 mi se aplica si mie.>>

Step 1 Doesn’t Apply to Me

Regula # 62

"Să nu te iei prea al naibii de în serios". 

(despre regula 62 puteți citi si în Cei 12 PASI si Cele 12 TRADIȚII la pag. -141-nota traducatorului)


<< În conformitate cu tradiția Patru din 12 & 12, se spune că abilitatea de a râde de tine este "semnul smereniei desăvârșite” (12&12 –pag,141- nota traducatorului). Ah, da, smerenie... . A trebuit să caut pe Google definiția umilinței atunci când am tot auzit acest cuvânt aruncat prin întâlniri când eram la începutul abstinenței. N-am știut nici sensul literal, nici cel figurat, dar oamenii care au vorbit despre "practica smereniei" păreau destul de cu picioarele pe pământ.

Am vrut să fiu ca ei. Nu sunt sigură când s-a întâmplat asta în recuperare, dar azi nu cred că sunt mai mult sau mai puțin bun decât oricine altcineva. Și de-a lungul timpului am găsit abilitatea și bucuria deplină în a fi capabil să râd de mine și să nu mă iau prea al naibii în serios. Și așa, acum eu sunt unul dintre acei oameni care vorbește despre importanța practicării smereniei.

Eu, uneori, sunt sigur ca aplicarea unui pas sau unui principiu spiritual pentru fiecare lucru care ma macina si il intorc  împotriva mea, a inceput în ziua în care nu m-am mai luat prea mult în serios și mi+am dat seama ca trebuie să mă calmez naibii. Uneori am nevoie să trăiesc și să las si pe ceilalti să trăiască, să las si să-l las pe Dumnezeu, să îmbrățișez lozincile "nu te grăbi" și " trece si asta". 

Uneori conștiința de sine, pe care am dezvoltat-o in programul meu de recuperare îmi poate împiedica, de fapt,seninătatea. Desigur, aceasta este doar atunci când eu mă iau prea al naibii în serios... când îmi acord o importanță nesănătoasă și când cred că am toate răspunsurile iar greutatea lumii este pe umerii mei. >>

Doar pentru azi:

<<.. să-mi reamintesc regula 62: calmează-te naibii, totul va fi bine, chiar dacă am gafat-o. DOAR CONTINUĂ. >>

Preluare de pe Prietenii lui Bill


- fragment -

Sursa...https://rehabreviews.com/how-learned-sobriety-not-take-mys…/

Traducerea si adaptarea: F. - Abstinență senină! Doamne ajută!

Culese - despre pasul 1

"Astăzi, voi reflecta la primul pas și modul în care se aplică in viața mea. De multe ori am auzit la intalniri că primul pas este cel mai important - și singurul care trebuie lucrat la perfecțiune, 100%. Având în vedere faptul că încercările mele anterioare nu au avut succes în ceea ce privește obtinerea unei abstinențe pe termen lung, cred acum că importanța primului pas nu trebuie subestimata."
***
PASUL 1 este despre PROBLEMA. Despre recunoasterea neputintei. Despre ACCEPTARE. Admiti ca ai o problema si ca nu esti tu cel care o poti rezolva.

Pasul 2 este despre SOLUTIE. Despre CREDINTA. Incepi sa crezi ca exista o solutie si devii dispus sa fii ajutat.

Pasul 3 este despre a cere AJUTOR. Despre PREDARE.

1-2-3 : 

Admiti PROBLEMA.

Crezi ca exista o SOLUTIE.

Te predai si ceri AJUTOR: 

Iti lasi PROBLEMA in grija celui care are SOLUTIA si care iti ofera AJUTORUL.

***

Pasul 1 este despre renunțare si predare. Recunoastem ca avem o problemă și incepem să cautam ajutor. Nu este ușor, dar a admite neputinta permite ruperea ciclului adictiei in care am fost blocati. Admiterea faptului ca nu se poate controla consumul de alcool este un prim pas necesar pe calea recuperarii.

A SE PREDA = A se recunoaște învins.

Cum facem acest pas?

• Acceptam faptul că ceva este greșit în viața noastra și că nu mai suntem in control. Recunoastem înfrângerea completă înainte de a construi o viață nouă. 

• Imbratisam adevărul și dorim să facem o schimbare onesta. Devenim onesti cu noi insine.

• Întelegem că recuperarea nu se poate face de unul singur și recunoastem că avem nevoie de ajutor.

Câteva sugestii pentru completarea Pasul 1.

• Ne abținem de la alcool. Abstinenta este singura cale de recuperare. 

• Abandonam mândria și cautam umilința. Odată ce ne recunoaștem problemele și greșelile, vom găsi modestia și smerenia. Nu putem îmbrățișa admiterea lipsei de putere dacă suntem încă prizonierii mândriei noastre.

***

Sunt trei principii care mie mi-au fost de mare folos ca sa intru in abstinenta. Trei principii fara de care poate ca as fi continuat sa beau sau as fi ramas intr-o abtinere incrancenata. Am invatat sa 'valsez' in unu, doi trei pasi si sa pun in aplicare aceste principii, pe care acum le folosesc in viata de zi cu zi. A trai in program 'clipa de clipa' inseamna sa asociez oricarui eveniment acceptarea, predarea si credinta: ORICE s-ar intampla, cand gandurile si sentimentele (ceea ce simt) o iau razna, stiu ca lucrurile se intampla exact asa cum trebuie sa se intample, nu ma mai opun, nu ma mai incrancenez, nu mai las egoul sa se umfle catre manie, resentimente sau frici si am credinta ca Puterea superioara imi va reda intr-un fel sau altul echilibrul si linistea de care am nevoie, pentru ca stie mai bine ce este bun si ce este rau pentru mine.
***
La sfârșitul zilei, sunt singura persoană care ma poate ajuta. 

Primul pas este despre a admite dependenta de alcool și nevoia de ajutor pentru recuperare. 
Și, de cele mai multe ori, primul pas este cel mai greu și, in aceeasi masura, cel mai mare. Odată făcut primul pas, totul urmeaza natural atâta timp cât rămân dispus, deschis, determinat și plin de speranță. 
Dacă in acest moment ma gândesc "am o problemă, am gasit o solutie si am de gand sa o folosesc", atunci am intrat pe calea recuperarii.

***
Carticica Rosie (Pasul 1): << Învăţaţi să priviţi alcoolismul ca pe o îmbolnavire a sistemului nervos, datorită folosirii excesive a alcoolului. Reflectaţi asupra neputinţei faţă de aceasta boală. Recunoaşteţi că „nu vă descurcaţi". Gândiţi-vă la incapacitatea voastră de „a bea sau a renunţa"; amintiţi-vă că incapacitatea voastră de a renunţa în faţa unui dezastru iminent, dacă continuaţi, vă defineşte drept alcoolic. >>

a cere ajutor

Există două părți in a cere ajutor. 
Există "te rog ajută-mă" - partea în care cer ajutorul. Este destul de greu.
Dar cu adevarat greu este, de fapt, sa ascult si sa accept orice ajutor imi este oferit; fără ego, fara sfidare, fara resentimente, fără filtre ...
Uneori, se intampla sa-mi fie luat aproape tot, doar ca sa cer ajutor. Si asta ma face sa ma simt neputincios.
Din fericire, am invatat ca, chiar daca sunt neputincios, nu sunt neajutorat.
Si tot din fericire, atunci când sunt in afara puterii, am o resursă exterioara, care nu m-a dezamagit niciodata, atunci când vine vorba de ea. INTALNIRILE.

DOAR PENTRU AZI:

SA ACCEPT SA PRIMESC AJUTORUL IN FORMA IN CARE MI SE OFERA

INTALNIRILE !

De ce sa merg la intalniri?! :

O veche expresie spune: "Multumesc Doamne ca nu suntem toti bolnavi in aceeasi zi". Astfel, merg la intalniri pentru ca uneori am nevoie sa-mi iau "medicamentul" (sa ascult) si alteori pentru ca am nevoie sa-l impartasesc cu altii (sa transmit).

***

Pentru ca am inteles ca intalnirile ma ajuta sa nu uit nu numai ca nu pot sa ma recuperez de unul singur, dar nici macar nu trebuie sa incerc asta. Alcoolismul este o boala a izolarii, a insingurarii; intalnirile sunt o cale prin care incetez sa ma mai izolez.

*** Acum sunt liber sa aleg, dar nu sunt liber de consecintele alegerilor mele. Alegerile mele sunt mai bune cand merg regulat la intalniri.
***

Intalnirile imi amintesc sa nu ma compar cu altcineva. Ma ajuta sa compar pe cel ce am fost cu cel cel ce sunt acum. Este singura comparatie de valoare pe care o pot face.

*** Nu pot schimba trecutul si uneori am nevoie de ajutor sa ma impac cu el. Cateodata chiar am nevoie de ajutor sa recunosc ca lucrurile se repeta si ca nu mi-am invatat lectia.
Ascultandu-i pe ceilalti la intalniri impartasind cum au reusit ei sa se impace cu trecutul lor, ma ajuta sa identific ce se intampla cu mine si sa folosesc instrumentele AA-ului sa-mi rezolv problema.
***
Pentru ca a asculta impartasirile celorlalti imi aduce aminte cine sunt,
si ma ajuta sa las deoparte cine ar trebui sa fiu sau ce mi-e teama ca as putea deveni.

                                                                      Stefan

DE CE AM NEVOIE DE INTALNIRI #13

Pentru ca a asculta impartasirile celorlalti imi aduce aminte cine sunt,
si ma ajuta sa las deoparte cine ar trebui sa fiu sau ce mi-e teama ca as putea deveni.

Stefan

Luna iulie !

"Pasul 7 este acţiunea prin care producem o schimbare de atitudine. Aceasta schimbare ne va permite sub ghidarea smereniei, să ieşim din noi-înşine către ceilalţi şi către Dumnezeu" 

"Unele defecte de caracter vor fi transformate total. Pe altele le vom lucra în timp, cu ajutorul Domnului. Iar pe altele vom învăta să le acceptăm."

"Tiparele noastre de comportament vor deveni acceptabile, iar cu timpul chiar hazlii. Defectele ne vor fi curătate, eliminate sau vor deveni suportabile."
  
Defectele de caracter pot fi:
- inlaturate
- temperate
- transformate.

Pasul 7. 

Cu umilinta, I-am cerut sa ne indeparteze defectele.

Scopul
Nu poți sa-ti depasesti defectele de caracter, fără umilință. Mult prea des, alcoolicii sunt victime ale mândriei și egoismului. Pasul 7 inseamna sa începi să practici umlinta și sa imbratisezi o schimbare de atitudine, ceea ce va duce la o viață fericită.

Cum?
Este important să simti durerea pe care ai mascat-o cu alcool.

• Renunta la increderea in tine pentru increderea intr-o Putere mai mare, indiferent care ar putea fi pentru tine.
• Învață să practici umilința și sa pui transformarea caracterului înaintea comoditatii.
• Fa din „onestitate, toleranță și dragostea adevărată pentru om și Dumnezeu“ o practica de zi cu zi de viață.
• Accepta faptul că umilința este necesară pentru a realiza o viață in abstinenta și împlinita.
• Schimba perspectiva de la una centrata pe ego la una centrata pe umilință si altruism.

Sugestii

• Fii dispus să suferi și să simti durerea. Este important să se simti durerea mascata pana acum de alcool. Este un pas necesar spre recuperare și bunăstarea spirituală.
• Fii răbdător. Schimbarea nu se poate face peste noapte.

Mituri

• Umilința nu este necesara pentru recuperare. Nu-ti poti vedea defectele fără sa te smulgi din ego si mandrie. Aceasta introspectie nefiltrata in tine permite sa dezvolte o atitudine umilă și corectarea defectelor de caracter.

Impartasire - o perspectiva asupra Pasului 7

Când mă gândesc la pasul 7 mă gândesc la umilință, deoarece tinde să fie tema centrală a acestui pas.
Umilința pentru mine înseamnă a mă privi cu o perspectivă onestă și realistă. Inseamna sa nu ma gândesc că sunt deasupra dependentei mele sau a altor persoane. Când am crezut că eu sunt „tot si toate“ și ca am control asupra vieții mele, am trait într-o realitate alternativă, pentru că viața mea și mai precis viata mea emoțională a fost o mizerie totala.
Apoi, odată ce am intrat în recuperare și sa lucrez programul, am avut tot ce mi-a trebuit ca să ma confrunt cu unele lucruri nesanatoase care m-au condus catre nebunie, cum ar fi:

• Anxietate.
• Iritabilitate.
• Furie.
• Depresie.
• Rușine.
• Regret.
• Hotărâre.
• Invidie.
• Și altele.

Toti pasii anteriori mi-au aratat importanța Pasului 7 și a predarii voinței și vietii mele in grija unei Puteri Superioare, pentru a cere ajutor, încă o dată.

Este nevoie de smerenie pentru a cere unei Puteri Superioare sa elimine deficiențele. Poti spune:
Știi, eu chiar nu pot face acest lucru pe cont propriu. De exemplu, această vină este ca o plaga pe mintea mea. Mă omoară incet-incet și nu-i pot da drumul pe cont propriu. Mă vei ajuta?

Sincer, am fost pregatit să-mi trăiesc viața cu smerenie. Am încercat prea mult timp sa fac lucrurile pe cont propriu si, de obicei, am ajuns într-o mizerie.

La acest pas am cerut Puterii mele superioare sa-mi elimine deficiențele. Pot fi ele eliminate dintr-o dată? Nu.

Ceea ce am observat, totuși, a fost că așa invitand în mod conștient Puterea mea superioara sa-mi elimine defectele de caracter în fiecare zi, ele au fost din ce in ce mai puțin evidente.

De exemplu, unul dintre neajunsurile mele a fost furia atunci când lucrurile nu au mers cum am vrut eu. Reacționam cu furie si ma bosumflam ca o fetiță când nu am primeam ceea ce credeam ca vreau. Acest lucru nu prea era atractiv.

Așa că, atunci când am început sa lucrez Pasul 7, am cerut Puterii mele superioare sa-mi elimine această furie și să mă ajute să stau calm, rece și sa ma adun atunci când universul nu imi satisface fiecare dorință.

Rezultatul?

In cele din urmă am învățat cum să observ lucrurile printr-o lentilă diferită. O lentila care nu-mi mai filtra viața prin perspectiva unui om descurajat, singur, speriat, ci mai degrabă a unui adult tamaduit, matur, iubibil.

Nu e un truc magic pe care Puterea noastră superioara il face pentru a elimina neajunsurile noastre (deși unele sunt eliminate în mod miraculos de repede). Învățăm treptat cum să dam drumul, sa depășim, sa gestionam dorinta de a fi in control, atunci când este vorba de defecte. Este o călătorie spre iubirea de sine și o noua perspectiva asupra vieții!

Pasul 7 inseamna sa asocierea cu Puterea  superioara cu intentia de a o lasa sa faca pentru noi ceea ce noi nu putem face. Ma straduiesc sa fac ce imi sta in putință și am încredere in Puterea superioara pentru restul.
Cu Puterea Superioara alaturi problemele devin situatii.

In timp, se va observa atenuarea defectelor (mai putine reacții dure, frica, mândrie, rușine, gelozie, furie, invidie, lăcomie, etc.); acestea se vor ivi mai rar pe neasteptate,  în schimb vor aparea lucruri pozitive cum  sunt iubirea, acceptarea, smerenia, răbdarea, bunătatea, blândețea, stăpânirea de sine, etc.

ALEGE PERSPECTIVA !

”Poţi să te plângi că 

tufele cu trandafiri au spini 

sau 

poţi să te bucuri că 

tufele cu spini au trandafiri.”

 - Abraham Lincoln

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Rugaciune

<< Seară senină!

Rugăciunea dr.-ului Bob, co-fondatorul AA
„Dragă Doamne,
Îmi pare rău de dezordinea care am făcut-o în viața mea. Vreau să abandonez toate lucrurile rele pe care le-am făcut și toate lucrurile rele care am fost vreodată. Te rog să mă ierți pentru toate acestea. Știu că Tu ai puterea de a-mi schimba viața și mă poți transforma într-un câștigător. Mulțumesc Doamne, pentru că mi-ai atras atenția suficient de mult pentru a mă interesa să încerc Calea Ta. Doamne, te rog să preiei conducerea vieții mele și totul legat de mine. Fac această decizie conștientă de a-mi preda voința și viața mea în grija Ta și te rog să preiei controlul vieții mele.

Te rog, Doamne, mută-te în inima mea. Orice faci Tu este treaba ta, dar fă-Te real înăuntrul meu și umple-mi îngrozitoare mea goliciune. Umple-mă cu iubirea Ta și cu Duhul Sfânt și fă-mă să cunosc voia Ta pentru mine. Și acum, Doamne, ajută-Te în mine și continuă să faci asta. Nu sunt sigur că Te vreau, dar fă-o oricum. Mă bucur că eu sunt acum o parte din poporul Tău, că incertitudinea mea m-a părăsit pentru totdeauna, și că acum Tu ai controlul voinței mele și al vieții mele. Îți mulțumesc și slăvesc numele Tău.
Amin.”

Sursa... http://friendsofbillw.net/third_step_prayers/dr_bob

Abstinență senină! Doamne ajută! 

F. >>

Si un comentariu:

C. : << Deși pare o rugăciune lungă este foarte scurtă și simplă, în ceea ce privește cerințele. Nu cerem decât GHIDARE. Mai mult, este o rugăciune care pare să nu aparțină nici unei religii, este o rugăciune spirituală ca și Rugăciunea Seninătății sau Rugăciunea de Mulțumire. O rugăciune care poate fi spusă de oricine, indiferent dacă aparține unui cult religios sau nu. 

Doamne, Tu ești Puterea mea și te rog Ghidează-mă! Amin. >>

Preluare de pe Prietenii lui Bill