Predarea si bunavointa

  

Bunavointa este trecerea de la actul de predare la starea de predare.

Actul predarii este ceea ce ma face sa fiu din nou si din nou si din nou un nou-venit.

Actul predării este un eveniment.

Dacă ai vazut vreodata un soldat predandu-se, imaginea este perfectă. Lasă arma jos, ridica mainile sau le pune la ceafă, se aseaza în genunchi cu fata înspre pamant si asteapta sa i se spuna ce sa faca.

Dar el este amenintat cu o arma. Letala. Vizibila. Arma cu care sunt amenintati alcoolicii este parsiva, nu se vede; este alcoolul care doar iti sopteste ca totul e ok.

Acest act al predării este probabil predarea în faţa alcoolului.

Starea de predare este cu totul altceva, este cea care îi ţine pe cei vechi în abstinenţă senină. Este o stare de liniste, este ca şi cum ai privi o lebada care inainteaza lin şi cu graţie prin apa; este ceea ce se vede la suprafata, dar nu se vede efortul pe care il face in adanc cu picioarele.

Starea de predare este un proces, un altfel mod de gândire, un mod de gândire nou. Nu înseamnă resemnare, este acţiune: acţiunea de a face tot ce îmi stă în putinţă, de a face partea mea de treabă. Şi ce nu pot să fac să las în grija Puterii superioare.

Starea de predare este probabil predarea in faţa lui Dumnezeu.

Bunavointa este a face actiuni in care nu cred. 

Pun actiunea inaintea gandirii.

Gândirea mea rămâne alcoolică chiar dacă eu nu mai beau.

Nu-mi pot schimba comportamentele gresite cu modul de gandire pe care il am cand vin in AA, dar actionand corect, ca cei care s-au recuperat, imi pot schimba modul de gandire intr-unul sanatos.

De ce as lucra programul

 

Când am ajuns la AA am renunţat la alcool. Dar am rămas supărat pe mine, pe Dumnezeu şi pe ceilalţi. Am început să lucrez programul şi mi-am dat seama că lucrurile încep să se remedieze. Am învăţat că:

Paşii 1, 2, 3 refac şi dezvoltă relaţia mea cu Dumnezeu.

Paşii 4, 5, 6, 7 refac şi dezvoltă relaţia mea cu mine însumi.

Paşii 8, 9 refac şi dezvoltă relaţia mea cu ceilalţi.

Pentru că am început să mă simt bine am vrut să menţin această stare.

Paşii 10. 11. 12 sunt denumiţi paşi de menţinere:

Pasul 10 menţine relaţia mea cu mine însumi.

Pasul 11 menţine relaţia mea cu Dumnezeu.

Pasul 12 menţine şi dezvoltă relaţia mea cu ceilalţi prin Serviciu.

Cum fac:

1-2-3       predare (give it up)

4-5-6-7    curăţenie (clean it up)

8-9          reparaţii (make it up)

10-11-12 păstrare (keep it up)

Este atât de simplu!

Trei sticle de Ale

La sfârșitul lunii august sau la începutul lunii septembrie 1934, viitorul AA, de a fi sau de a nu fi, a depins de echilibrul delicat al deciziei lui Ebby Thacher de a bea sau a nu bea, trei tentante sticle răcite de Ballantine Ale, care i-ar fi calmat tremurul alcoolic și DT-urile (delirium tremens) iminente.

Ebby locuia în casa de vară a familiei sale din Manchester, Vermont, și fusese arestat pentru că a tras asupra porumbeilor ( vezi Porumbeii AA) pe acoperișul său într-o seară ploioasă. Acesta nu a fost doar acel tip de cartier de lux, adică Todd Lincoln, fiul lui Abraham, a trăit cândva chiar peste drum.

Legea din Vermont impunea ca Ebby să fie închis în azilul Brattleboro pentru această a treia sa infracțiune de beție (El își trântise deja mașina în partea laterală a unei case și îi ceruse în bășcălie proprietarului o ceașcă de cafea - care n-a stiut de gluma si a chemat poliția) . Cu toate acestea, judecătorul i-a permis să rămână liber în cazul în care se va întoarce în instanță fără să bea luna următoare.

Ebby a ridicat acele trei sticle tentante, dar onestitatea lui a fost mai presus; le-a predat unui vecin. Apoi s-a rugat sincer ca Dumnezeu să-l ajute să nu mai bea și uimitor, a experimentat o eliberare imediată de obsesia sa mentală, care a durat doi ani și șapte luni.

. . . și, după cum știm, acesta a fost timpul suficient pentru ca el să-i transmită mesajul de abstinenta lui Bill Wilson în noiembrie următor (p. 9), care apoi a lansat Comunitatea AA cu Dr. Bob Smith în iunie 1935.

De Bob S.

Three Bottles of Ale

Porumbeii AA

 Ebby T. este persoana care i-a adus soluția pentru alcoolism lui Bill W. 

Un citat din Clarence S., fondatorul Cleveland AA: „ Bill ar fi putut marca touchdown-ul, dar Ebby a fost cel care i-a dat mingea. ”

Ebby a crescut în condiții ideale; fratele său a fost primar în Albany, NY, la fel ca unchiul și bunicul său în anii anteriori. Există chiar și un parc numit după numele său de familie în orașul natal Albany NY - John Boyd Thacher State Park.

În 1932, fratele său mai mare, primarul Jack Thacher, era candidat la guvernatorul statului NY, când FDR a devenit președinte SUA.

Dar Ebby s-a trezit prins în repetate rânduri in betii, ceea ce nu este o veste bună pentru o astfel de familie politică; astfel a venit sugestia ca el să părăsească Albany și să-și stabilească reședința în casa de vară a familiei lor în prestigiosul oraș Manchester, VT.

Familia lui Ebby spera, fără îndoială, că liniștea relativă a comunității stațiunii din Manchester va aduce cel puțin o moderare a băutului său, și așa a fost - intr-un fel. După câteva luni, Ebby s-a alăturat unui grup care a petrecut toată iarna curățând traseele Munților Verzi. El a susținut că a băut două halbe de gin în prima zi, dar nu a mai facut-o în următoarele șase luni de pseudoizolare. A petrecut iarna 1932-33 bucurându-se de munca aspră și făcând o mulțime de excursii de vânătoare în weekend.

La întoarcerea la Manchester, a continuat să rămână uscat încă câteva luni; dar la scurt timp după aceea, a reluat bautul. În primăvara anului 1934, Ebby s-a mutat într-una dintre camerele mobilate ale marii reședințe familiale de pe Taconic Avenue din Manchester.

Chefurile lui Ebby i-au adus două avertismente ușoare din partea autorităților din Manchester; a fost amendat cu doar cinci dolari de fiecare dată, dar cu avertismentul că a treia oară nu va mai fi iertat si i-ar putea fi mai greu.

Poate că remușcările l-au determinat pe Ebby să urmeze îndemnul fratelui său de a picta uriașa „cabană” de vară a familiei în acea vară. Dar nu este surprinzător că această sarcină era prea mare pentru o singură persoană, așa că a fost angajat un asistent profesionist pentru asistență suplimentară, iar treaba a fost terminata în vara respectivă.

Probabil că a simțit o mare satisfacție, cine nu ar fi mândru de o realizare atât de mare! Nu există nicio dovadă în acest sens, dar poate că Ebby sărbătorea cu un lichior, când a observat o stol de porumbei nerecunoscători pe acoperiș.

A ieșit cu pistolul său si cu cateva explozii puternice a spulberat liniștea acestei comunități liniștite și pașnice (Robert Todd Lincoln, fiul președintelui, a trăit cândva peste drum), spre revolta vecinilor.

Fiind atreia abatere din cauza alcoolului, Ebby ar fi trebuit sa faca șase luni de închisoare la Windsor sau Brattleboro Insane Asylum, dar din fericire pentru noi, judecătorul l-a lăsat liber, sub custodia milionarului Rowland H. (P. 26).

Ebby a aterizat în cele din urmă în misiunea Calvary din Manhattanul de jos. Fiind abstinent câteva luni, el și-a purtat cu bucurie mesajul de recuperare către Bill W. într-o zi de noiembrie 1934 - restul poveștii este cunoscut. Dar sa nu uitam porumbeii!

De Bob S.

The AA Pigeons

Origini

Originile Alcoolicilor Anonimi pot fi urmărite de la Oxford Group, o mișcare religioasă populară în Statele Unite și Europa la începutul secolului XX. Membrii grupului Oxford au practicat o formulă de auto-perfecționare prin efectuarea inventarierii de sine, admiterea greșelilor, repararea greselilor, folosirea rugăciunii și meditației și transmiterea mesajului către alții.

La începutul anilor 1930, un bogat din Rhode Islander, Rowland H., l-a vizitat pe renumitul psihanalist elvețian Carl Jung pentru ajutor cu alcoolismul său. Jung a stabilit că cazul lui Rowland era lipsit de speranță din punct de vedere medical și că el nu putea găsi ușurare decât printr-o experiență spirituală vitală. Jung l-a îndrumat către Oxford Group.

Ulterior, Rowland l-a prezentat pe colegul Vermonter Edwin („Ebby”) T. grupului, iar cei doi bărbați împreună cu alți câțiva au reușit în cele din urmă să nu mai bea, practicând principiile Oxford Group.

Unul dintre prietenii colegi de școală ai lui Ebby din Vermont, și un prieten de băut, a fost Bill W. Ebby și-a căutat vechiul prieten acasă la 182 Clinton Street din Brooklyn, New York, pentru a transmite mesajul speranței.

Bill W. fusese un băiat de aur pe Wall Street, bucurându-se de succes și putere ca agent de bursă, dar cariera lui promițătoare fusese distrusă de alcoolismul continuu și cronic. Acum, apropiindu-se de 39 de ani, a aflat că problema lui era lipsită de speranță, progresivă și ireversibilă. Căutase tratament medical la Spitalul Towns din Manhattan, dar încă bea.

Bill a fost, la început, neconvins de povestea transformării lui Ebby și de pretențiile Grupului Oxford. Dar în decembrie 1934, după ce a aterizat din nou în spitalul Towns pentru tratament, Bill a suferit o experiență spirituală puternică, diferită de oricare pe care o cunoscuse vreodată. Deprimarea și disperarea i-au fost ridicate și s-a simțit liber și în pace. Bill a încetat să bea și a lucrat tot restul vieții sale pentru a aduce acea libertate și pace celorlalți alcoolici. Au fost plantate rădăcinile Alcoolicilor Anonimi.

Peste 80 de ani de crestere

Nu voi bea - Impartasire

 

În drum spre Columbus luna trecută la prima Conferință a Serviciului General din Ohio, am avut norocul să împărțim un loc în tren cu Ann C. din Niles, Ohio. În timpul schimbului nostru de experiențe, Ann a povestit apariția sa la un program de televiziune din Indiana, în care a fost chestionată de maestrul de ceremonii cu privire la lucrările Alcoolicilor Anonimi .

Una dintre întrebările care i-au fost adresate a fost de ce unele persoane au reușit să nu mai bea după ce au îmbrățișat AA și de ce atât de multe au eșuat. S-a gândit pentru o clipă și apoi a răspuns: „ Cei care nu reușesc spun, fără îndoială: „ Nu mă pot opri din băut deoarece sunt alcoolic ”. Eu sunt abstinentă, ca mulți alții, pentru că spun „Nu voi bea, pentru că sunt alcoolic.”

Ne place acest răspuns. Cel care eşuează se bălăceşte în disperare pentru că este alcoolic. El renunță. El spune „La ce folosește! Nimeni nu mai are încredere în mine. În plus, nu mă pot opri. Sunt diferit de ceilalți oameni. Am încercat AA, dar nu a funcționat pentru mine . ”

Ann a pus punctul pe i atunci când a declarat „ Nu voi bea, pentru că sunt alcoolică ”. În aceste cuvinte simple sunt conținute toate elementele necesare pentru a reuși să înfrângă problema unui alcoolic.

În primul rând, indică o recunoaștere a faptului că alcoolul i-a făcut viața imposibil de gestionat și că era neputincioasă în faţa alcoolului - că alcoolul băut pentru a da uitării problemele a garantat și coșmaruri înfricoșătoare, degradare, pierderea prietenilor, pierderea respectului de sine, nesiguranță, frică, etc.

Această recunoaștere a situației ei și un simț comun al decenței și dorinței pentru ceea ce pierduse a făcut-o să înțeleagă mâna de ajutor a membrilor AA care i-au oferit speranță.

Fiind convinsă că nu poate nici măcar să bea o băutură, cu siguranță, a îmbrățișat întregul program AA și a fost una dintre cele mai capabile și eficiente femei din această zonă în a transmite mesajul către alții.

Nu și-a pierdut demnitatea recunoscând că este alcoolică. Dimpotrivă, ea a câștigat respectul și admirația tuturor celor cu care intră în contact.

Ea radiază bucurie și o stare bună. Jertfele ei altruiste pentru cauza AA; interesul ei pentru promovarea și menținerea tradițiilor AA; înțelegerea ei excelentă și rapidă a problemelor care asediază o persoană sau un grup; judecata sa excelentă în oferirea de soluții la aceste probleme - ne indică faptul că răspunsul ei concis pentru maestrul de ceremonii a fost secretul succesului ei.

Ni se pare că cei care au dificultăți în „ aplicarea programului ” își amintesc doar distracția pe care au avut-o atunci când au băut. Minimizează problemele care i-au lovit cel mai mult de fiecare dată când au băut.
Să nu-ți pară rău pentru tine că nu poți bea, fii bucuros că nu trebuie.

„ Nu voi bea, pentru că sunt alcoolic ”. Dacă acesta este răspunsul tău la orice ispită, vei găsi bucurie în viață și un motiv pentru asta.

I Won’t Drink

Intamplari despre Big Book

 În februarie 1938, Bill W s-a adresat lui Rockefeller cerând fonduri pentru un spital pentru alcoolici și un centru de recuperare. Un asociat al lui Rockefeller, Frank Amos, a fost solicitat să verifice grupul  AA de foști bețivi, din Akron, Ohio.

Domnul Amos a adus înapoi un raport strălucitor și o donație recomandată de cincizeci de mii de dolari (aproape un milion de dolari astăzi). Cu toate acestea, Albert Scott, de la Biserica Riverside, a ridicat întrebarea: „ Nu vor strica banii acest lucru? ”

În consecință, ideea de cincizeci de mii de dolari a zburat pe fereastră. Cu toate acestea, John D. Rockefeller Jr. a decis să contribuie cu suficiente finanțe pentru a-i permite lui Bill și doctorului Bob o indemnizație săptămânală și să plătească ipoteca casei medicului.

Acest avantaj financiar i-a permis lui Bill să înceapă să scrie ceea ce sa dovedit a fi Cartea noastră Mare. Acesta a fost in martie sau aprilie 1938. Interesant, el a scris: „ Există o soluție ”, în capitolul unu și „ Povestea lui Bill ” în capitolul al doilea, care a fost, desigur, inversat ulterior.

Dr. Silkworth a adăugat, „ The Doctor's Opinion ”, în iulie a acelui an, iar un jurnalist nou in abstinenta, Jim S., a început să ajute contributorii din Akron să își scrie poveștile. Membrii New York-ului au scris propriile lor lucrări, editate de Bill W și Hank P., dar nu fără unele obiecții.

In casa lui Bill, din 182 Clinton Street, Brooklyn Hts. aveau loc întâlniri de marți seara. Aici Bill și foștii bețivi ar lua în considerare diferite lucruri pe care sa le includa in această nouă carte. Bill adăuga apoi acestea la propriile sale gânduri, le scria in carnetelul său, le ducea la biroul său, apoi le dicta secretarului său, Ruth Hock care le dactilografia. (Această mașină de scris este expusă la GSO Archives)

Până în acest moment, procedura din gură-in-gură a fost un program în șase pași (au existat unele variații). Deși Oxford Group nu a avut un astfel de program, a existat multă similitudine cu numeroasele lor principii (nota BB pagina xvi). Bill a decis că procesul de recuperare in pasi trebuie să fie mai definitiv, că există prea multe lacune.

În timp ce stătea întins în pat cu un carnetel și un creion, cand a început să scrie l-a rugat pe Dumnezeu pentru îndrumare și a finalizat prima schiță a pasilor în aproximativ treizeci de minute! Acestia s-au dovedit a fi doisprezece la număr. Lucrul acesta se intampla la sfârșitul lunii decembrie 1938.

Patru sute de exemplare ale manuscrisului finalizat atunci au fost distribuite pentru editare și sfaturi. La începutul anului 1939, a avut loc tonul esențial major; Dr. Howard a sugerat ca termenii „ Trebuie ” să fie schimbați în „ Ar trebui ”, ori de câte ori este posibil. De asemenea, Jimmy B a adăugat: „ Dumnezeu așa cum L-am înțeles”. (NR: ar mai fi de adaugat ca s-a trecut de la "tu sa faci" la "noi am facut").

Prima tipărire a cărții noastre mari a fost publicată pe 10 aprilie 1939

De Bob S.

A Few Big Book Events

Momente ale fondarii AA

Rowland Hazard a fost primul din lanțul de evenimente care au condus la momentele fondarii AA ale Comunitatii Alcoolicilor Anonimi. În încercarea de a primi o eliberare psihologică din alcoolismul său cronic, el s-a îmbarcat pe un transatlantic, în 1926, cu destinația Zurich, Elveția, sperând să găsească o metodă de eliberare a celebrului doctor Carl Jung.

Dar, în mod surprinzător, marele doctor nu a avut sfaturi psihologice pentru el - i s-a spus că problema lui nu era tratabilă din punct de vedere medical. Costul transportului și al cazării, plus taxa foarte scumpă de doctor, s-au ridicat la aproximativ 50.000 de dolari în banii de astăzi. Ce prostie!

Cu toate acestea, Rowland a primit informații mult mai importante decât banii - o idee care acum troneaza ca soluție pentru toți adepții programului de acțiune AA - singura sa soluție a fost de a suferi o experiență spirituală vitală! (p. 27) Deși Rowland nu a rămas continuu abstinent, noi, AA, beneficiem astăzi de el. Primul moment al fondarii AA!

Ebby Thacher se confrunta cu probleme adânci pentru că beat fiind tragea cu pistolul asupra unor porumbei într-un cartier foarte elegant din Manchester, Vermont. Acesta a fost cel de-al treilea arest și a fost confruntat cu șase luni în închisoarea Windsor sau în azilul Brattleboro, dar judecătorul i-a spus că, dacă va veni în instanță treaz lunile următoare, va fi eliberat sub tutela unui membru al Oxford Group.

Ebby nu era un om religios, dar a plecat acasă, a dat ultimele câteva sticle de Ballantine Ale vecinului său și s-a rugat lui Dumnezeu, „ așa cum nu se rugase niciodată înainte ” O eliberare uimitoare a avut loc imediat și a rămas sobru peste doi ani și șapte luni. Al doilea moment al fondariiAA.

Revenind la oile noastre, Rowland Hazard a devenit mentorul său la Oxford Group, învățându-l pe Ebby programul spiritual de acțiune al Grupului Oxford și sugerând ca Ebby să locuiască în misiunea Calvary din partea de jos a Manhattanului, pentru a ajuta alți betivi. Acest lucru l-a determinat pe Ebby să-i transmită mesajul recent găsit lui Bill Wilson (p. 9), conducând la faptul că Bill a avut o experiență spirituală care l-a ținut abstinent tot restul vieții sale. Al treilea moment al fondarii AA.

Cinci luni mai târziu, Bill i-a transmis același mesaj doctorului Bob Smith, în Akron, Ohio, și în cele din urmă a avut loc o schimbare de personalitate suficientă pentru a aduce recuperarea - nu a mai băut niciodată. Al patrulea moment al fondarii AA! 

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru această succesiune de evenimente suprapuse!

De Bob S. Richmond, IN

Cum functioneaza (a functionat): Evolutia capitolului 5 in Alcoolicii Anonimi

 

„Rareori am văzut o persoană să eşueze dacă ne-a respectat cu strictețe DIRECȚIILE. ”Am mai auzit asta? Poate că a fost la Ziua Fondatorilor din Akron. Au pe cineva să citească capitolul 5 din manuscrisul original. Din păcate, acest lucru este uneori creditat în mod eronat ca prima ediție a cărții mari. Nu este!

Nu știm cum ar fi putut arăta prima schiță a primelor capitole - abia acum cunoaștem prima ediție tipărită. Bill a imprimat aproximativ 400 de exemplare ale acestora și le-a trimis membrilor și non-profesioniștilor (doctori, lideri religioși etc.) din Akron, Cleveland și New York cu instrucțiuni pentru a le marca și a le trimite înapoi. Nu toată lumea s-a conformat. De aceea Akron și Cleveland AA Archives au acum câte o copie a manuscrisului original. În New York, GSO Archives are, de asemenea, o copie curată plus 4-5 copii marcate. O copie suplimentară marcată, cea care probabil a fost utilizată de imprimantă la crearea primei ediții a cărții mari, a fost pentru soția lui Bill W, Lois W, care i-a dat-o lui Barry L, un prieten și confident.

Acest manuscris a fost vândut la licitație pentru peste 1 milion de dolari și mai târziu, după o a doua licitație, a fost folosit ca sursă pentru Cartea care a început totul: Manuscrisul original de lucru pentru alcoolicii anonimi . Barry scrisese GSO spunând că vrea ca arhivele lor să le aibă la moartea sa; cu toate acestea, această scrisoare a fost îngropată în tonurile literale de corespondență din arhivele lor și a apărut abia recent și s-a realizat importanța ei. Manuscrisul, aflat încă în mâini private, era pe punctul de a fi din nou licitat până când un proces intentat de Consiliul nostru de servicii generale a oprit sau cel puțin a întârziat această vânzare. Nu putem afla mai multe despre acest lucru, în timp ce litigiile sunt încă în curs. În orice caz, se știe că există doar câteva dintre cele 400 de manuscrise originale.

Comentariile și discuțiile vii au existat. Foarte remarcabilă a fost contribuția unui non-membru. Un psihiatru din New Jersey, dr. Howard, a îndemnat cu tărie să schimbe „tu trebuie să” în „noi am făcut”. Acesta a schimbat „direcțiile” din prima teză în „cale” și multe alte directive precum „Trebuie să-L găsești acum!” la „Fie să-L găsești acum”. Chiar înainte de această publicație manuscrisă fusese rezolvat un alt punct controversat. Fitz M, fiul unui ministru, își dorea o carte creștină și mai profundă. Hank P, partenerul lui Bill, împreună cu Jim B n-au prea vrut să se spună „Dumnezeu” şi atât. Compromisul a fost acela de a pune „ așa cum Îl înțelegem ” după cuvântul „Dumnezeu”.

Bill a luat cele șase principii de bază obținute în mare parte de la Oxford Group, precursorul AA, și le-a extins la doisprezece. Și acești pași au fost modificați. Din „Grija și direcția lui Dumnezeu” la pasul 3 s-a înlăturat „și direcția”. Pasul 7 a fost „Cu umilință, în genunchi, L-am rugat să ne îndepărteze neajunsurile - fără a înapoia nimic” și a fost foarte scurtat. Pasul 11 ​​a adăugat „așa cum Îl înțelegem”. Pasul doisprezece „ca urmare a acestui curs de acțiune, am încercat să transmitem acest mesaj altora, în special alcoolicilor”, a devenit „ca urmare a acestor pași, am încercat să transmitem acest mesaj către alcoolici”

Nu s-a terminat cu pașii chiar și după prima tipărire a primei ediții a cărții mari. Ne-am dat seama curând că mulți (majoritatea?) dintre noi nu avuseseră o experiență spirituală precum evenimentul „lumină albă orbitoare” al lui Bill W, ci mai degrabă au ajuns la spiritualitate printr-un proces de trezire de durată . Deci aceste două cuvinte au fost schimbate în Pasul 12 și o anexă intitulată „Experiența spirituală“ , a fost adăugată la carte.

Ideea este că capitolul a evoluat prin acțiunile multor mâini și inimi. Acesta și alte părți ale cărții mari nu au căzut din cer. Mulți din Comunitate cred că acest capitol este de inspiraţie divină, care, dacă este adevărat, a venit de la un Dumnezeu, aşa cum Îl înțelegem exprimându-se în atât de multe conștiințe de grup de-a lungul timpului.

De Bob M.

How it Work(ed)s: The Evolution of Chapter 5 in Alcoholics Anonymous

De ce editiile manuscrise ale cartii mari au fost atat de vitale

 

Bill W a terminat manuscrisul de pre-publicare („Multilith”) al cărții Alcoolici anonimi, în decembrie 1938. Se citea ca o carte cu prescripții absolute, de exemplu: „ Tu vei fi sub durerea beției ”, de exemplu:

• „Rareori am văzut o persoană care a urmat nu temeinic calea direcţiile de ghidare noastre.“
• „Dacă ați decis că doriți ceea ce avem și sunteți dispuși să depuneţi orice efort pentru a obține acest lucru - atunci sunteți gata să faceți anumiţi paşi, urmați instrucțiunile ”
• „La unele dintre acestea ne-am împotrivit, s- ar putea să vă împotriviți . Am crezut că ați putea crede că putem găsi o cale mai blândă și mai ușoară. Dar nu am putut Ne îndoim că puteți . ”
• „. . . Unul care are toată puterea - acela este Dumnezeu. Fie să trebuie să -L găsești acum! ”

Aceste câteva exemple autoritare (Trebuie) sunt la pagina 58, dar această temă regăseşte de-a lungul întregii pagini cu explicații ale pasului din Manuscris.

În ianuarie 1939, Bill W a trimis patru sute de manuscrise membrilor, prietenilor și altor aliați pentru comentarii și evaluare. Acestea au fost returnate cu doar câteva sugestii. Cu toate acestea, prietenul lui Hank Parkhurst, dr. Howard, psihiatru din Montclair, New Jersey, a recomandat reducerea utilizării „ musturilor ” la: „ ar trebui ” sau „ ar fi bine ” - etc. De asemenea, în locul cuvântului autoritar „ tu ” să se folosească cuvântul „ noi ” . ”(Dr. Silkworth și dr. Tiebout au oferit sfaturi similare). 

Cred că acest lucru a provocat o schimbare majoră în tonul cărții mari - s-a schimbat imediat de la o carte de prescripții la una de descrieri - de la „ Trebuie ” la „ Așa am făcut. ” Observ că pagina 58 din cartea noastră actuală anunță:„ Dacă ați decis că doriți ceea ce avem și sunteți dispuși să ne străduim să obținem ,. . . Ce alegere atrăgătoare!

Un profesor de la Universitatea din NY, Tom Uzzell, a fost plătit cu 380 USD (6.419 USD astăzi) pentru a edita manuscrisul într-un mod mai profesional, ceea ce a redus paginile de la peste șase sute la patru sute.

O altă preocupare a fost modul religios. Mulți și-au dorit un stil religios (în majoritate membrii Akron), în timp ce unii newyorkezi au favorizat unghiul psihologic. Au urmat argumente! Cu toate acestea, Jimmy Burwell a venit cu fraza de compromis: „ Dumnezeu așa cum l-am înțeles ”. (Desigur, Ebby Thacher i-a spus același lucru lui Bill la pagina 12.).

Cineva a transmis că o frază seamănă prea mult cu grupul religios Oxford. Un exemplu în acest sens poate fi găsit pe pagina 43 din Manuscris. . . Bill scrisese: „ Când te trezești mâine dimineață , privește înapoi la ziua care a trecut. Ai fost resentimentar, egoist, necinstit sau cu frică? ” Cuvintele „ Oxford Group ” sunt scrise cu mâna deasupra acestor cuvinte pentru a semnifica schimbarea necesară. Acest lucru a fost schimbat în: „când ne retragem noaptea . . . ”, Etc. ca la pagina 86 din Cartea noastră actuală. 

Fără cele două schimbări majore de mai sus, s-ar fi vândut Cartea Mare? Mă îndoiesc de asta! Bill W a scris Cartea Mare, dar a avut mult ajutor. Mulțumesc lui Dumnezeu!

De Bob S., Richmond, IN

Why Big Book Manuscript Edits Were So Vital