sa ne predam in totalitate

"... aceste principii" 

Aruncam privire mai atentă la ceea ce înseamnă caracterul și moralitatea. Caracterul descrie modalitățile obișnuite de a fi ale unei persoane, prin care se distinge sau identifică acea persoană. 
Ca trăsătură de caracter, o virtute este o calitate gravată în sinele nostru, un semn distinctiv care este inscripționat în noi prin acțiunea repetată în situații date până când acțiunea devine obișnuită și se face spontan și automat ori de câte ori aceste situații apar. 
Ca trăsături morale, virtuțile privesc modul în care ne trăim viețile. Prin urmare, Pasul 4 solicită un inventar moral, o examinare a acelor calități din noi, care prin obiceiuri au guvernat modul în care am trăit atunci când am băut. Moralitatea este un cuvânt care pe alcoolic nu îl interesează în mod deosebit. De exemplu, tindem să o asociem cu interdicții asupra comportamentului sexual.

Când vorbim in AA despre a trăi o viață fara bautura, vorbim nu numai despre trăirea unei vieți eliberate de alcool sau despre faptul că putem avea succes in diferitele obiective demne, dar lumești pe care le putem stabili pentru noi înșine. Vorbim despre existența unei vieți morale, despre evitarea de a ne rani pe noi si pe ceilalti, despre a face bine și a evita răul, despre a urmări cele mai bune și cele mai înalte standarde în relațiile noastre și în tot ceea ce facem.

Noi, alcoolicii, știm mai bine decât majoritatea oamenilor că acesta este adevărul simplu și gol-golut. La urma urmei, am încercat calea noastră și nu a funcționat. Datorită abuzului de alcool, am insistat adesea asupra unui drept absolut de a determina ce e bine si ce e rău pentru noi înșine. Așa am jucat rolul lui Dumnezeu. 

Când recunoaștem că suntem neputincioși in fața alcoolului, facem primul pas spre a admite ceva infinit mai profund: că nu suntem noi Dumnezeu. Asta deschide calea catre a lua decizia finala pe care se bazează recuperarea noastră: să ne predam în totalitate. 
Din această predare crește dorința de a căuta și de a face voia lui Dumnezeu. Treptat, ajungem să recunoaștem că binele și răul nu sunt decizii ale voinței noastre individuale, ci a unui Dumnezeu care ne-a creat și care, prin urmare, știe ce funcționează și ce nu funcționează pentru noi ca ființe umane.