Procesul Iertarii, eu l-am inceput, in mod constient, cand am inteles ca imi fac rau mie pastrand resentimente.
Iertarea (insemnand impacare si imbunatatirea relatiilor), ca si proces, a inceput de fapt, fara chiar sa-mi dau seama, cand am inceput sa lucrez Pasii: in primii trei pasi, impacarea cu Dumnezeu, in urmatorii, impacarea cu sine si apoi impacarea cu ceilalti.
Dupa ce am constientizat raul ce m-a ranit, m-am straduit sa inteleg ca celalalt mai degraba s-a protejat pe el decat sa aiba ceva personal cu mine si sa accept ca lucrurile s-au petrecut asa cum trebuiau sa se intample, asta neinsemnand ca si sunt de acord cu ce s-a intamplat.
Aceste etape de intelegere si acceptare mi-au facilitat procesul iertarii.
Din textul despre iertare de ieri, preluat de pe Prietenii lui Bill ('Pentru a ne recupera complet, trebuie să restauram tot ce a fost luat de la noi.'), am inteles de ce este asa de greu sa iert pana la capat: nu restaurez intocmai si in intregime ce mi-a fost luat!
Rana se cicatrizeaza, nu dispare. Cicatricea ramane si mai pulseaza din cand in cand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu