BLOGUL LUI

Stefan -

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


luni, 28 mai 2018

INGLAND!!!!!!!!

<< Se spune la AA ca alcoolul are un efect diferit asupra alcoolicului fata de bautorul normal. Este vorba de ceea ce se cheama alergie, in momentul in care bei nu te mai poti opri. Dar de fapt efectul alcoolului este mult mai profund. Alcoolul are capacitatea de a-mi schimba aproape instantaneu perspectiva asupra vietii. In cea mai neagra zi, fiind plin de datorii, certat cu familia, probleme la munca…numai faptul ca imi cumpar alcool ma face sa ma simt mai bine. Imi amintesc cand urcam scarile cu plasa plina…eram déjà fericit. Problemele nu dispareau dar nu ma mai afectau. Alcoolul avea acest efect…imi lua durerea. 
Si intotdeauna a avut efectul asta, inca de la inceputul bautului meu. Incepeam seara trist, cuprins de frici, nu puteam socializa cu alti oameni asa cum ii vedeam pe ei ca o fac, ma simteam inferior, pt ca putin mai tarziu , pe la al 5lea pahar sa fiu sufletul petrecerii. Dintr-o data ma simteam mai inalt, mai destept, mai frumos , stiam sa dansez…faceam lucruri pe care nu le-as fi putut face vreodata treaz. Nu puteam sa ma opresc acolo si continuam pana cand stricam petrecerea dar merita. Pentru ca eram viu. Nu imi amintesc sa fi fost vreodata fericit treaz. Am fost de multe ori aproape…dar intotdeauna lipsea ceva. 
Din acesta cauza, pentru mine alegerea intre a renunta la alcool si a duce o viata spirituala sau a muri din cauza consumului, era un fel pretentios de a spune: vrei sa traiesti mai putin dar fericit sau mai mult dar nefericit? Asta era viziunea mea asupra vietii atunci cand am ajuns la AA. Nu vedeam nici o varianta in care viata mea putea sa fie buna fara alcool. De aceea am refuzat sa accept faptul ca sunt alcoolic…pe principiul ca ignorand o problema ea o sa dispara. Si apoi eu nici macar nu eram alcoolic. Alcoolici sunt oamenii carora le place sa bea, beau foarte mult, apoi vin la AA, isi lasa viata in mainile lui Dumnezeu si traiesc fericiti, se bucura de viata. Eu nu sunt alcoolic ca ei pt ca nu imi place sa beau…beau numai ca am nevoie de acel efect, iar atunci cand ma opresc viata devine un iad. Sa-mi las viata in mainile lui Dumnezeu mi se pare cea mai mare prostie care am auzit-o , nimeni nu stie ce inseamna. Mi-ar place sa nu mai beau, numai ca nu pot. Pentru ca atunci cand sunt treaz, toti demonii din iad sunt in capul meu..nu pot sa fac fata. 
Se spune ca trebuie sa atingi fundul sacului ca sa poti intra cu adevarat in recuperare. Pentru mine fundul sacului nu este cel mai de jos loc in care pot ajunge ci trebuie sa corespunda si cu momentul potrivit. Pentru ca 2 zile mai tarziu este posibil sa nu mai ma simt atat de rau si atat de disperat incat sa fac ceva. Acel moment a fost pt mine 3 ani de la prima sedinta AA. A fost prima oara cand am simtit ca nu mai am nici o alta varianta. A fost momentul in care am simtit ca am pierdut razboiul si trebuie sa accept asta. Si dupa ce accept trebuie sa fac si ceva.
Cel mai mare dusman al meu in recuperare a fost intelectul. Pentru ca destept fiind(dupa parerea mea), o sa gasesc o cale mai usoara, o scurtatura…sau daca nu asa macar sa gasesc o cale de recuperare intelectuala, cu fraze complicate care sa-mi gadile orgoliul, psihologice, cu alfa si omega ceva, o cale de recuperare care sa ma diferentieze de betivii banali din AA. Nu a functionat…pentru ca spiritual meu, cel care trebuie vindecat nu intelege astfel de cuvinte, nu vibreaza la ele. Nu se creeaza acea conexiune de care am nevoie. Si cred ca adevarata mea recuperare a fost cand am reusit sa las jos barierele intelectului si sa-mi deschid calea catre suflet. Am renuntat la pix si foaie si la a raspunde in scris la intrebari despre nimic, am renuntat la limbajul de plastic si am reusit cumva, printr-o umilinta pe care nu credeam ca o am, sa incep sa lucrez Programul traditional: un alcoolic vorbind cu alt alcoolic, nu despre alfa si omega ci despre noi, 2 oameni simpli, care vor sa se recupereze si sa duca o viata simpla, sa-si creeze o legatura cu Dumnezeu nu prin cuvinte..ci prin tacere.
Astazi, reusind cumva sa fac aceste lucruri sunt mai fericit ca oricand. Sunt un om simplu cu o viata simpla si imi place acest lucru.>>

A.

Niciun comentariu: