A nu crede în puterea și măreția noastră, înseamnă a ne îndoi de Dumnezeu și de iubirea sa, și a nega energia care ne hrănește mintea, inima și Spiritul ce ne sălășluiește în trup. ”Întunericul” și ”lumina”, sunt deopotrivă în noi. Ele sunt simbolizate de frica și de iubirea din sufletul și inima noastră.
Care sentiment alegem să îl hrănim prin convingere și crez, depinde doar de noi și de modul în care suntem capabili să conștientizăm că - viața pe care o trăim, este rodul convingerilor și al emoțiilor predominante cărora le dăm curs (conștient sau inconștient), prin gândurile pe care le exprimăm și prin alegerile pe care le întreprindem.
A ne risipi energia, timpul resursele, valorile, banii și viața, spre a satisface nevoi ce nu ne slujesc (pierzând ceea ce este cu adevărat important: pacea sufletească, mulțumirea, împlinirea, fericirea, năzuințele și iubirea) înseamnă a nu înțelege că fiecare clipă pe care o risipim și pierdem prin: lăcomii, nemulțumiri, supărări, orgolii, gelozii, invidii, împotrivire, negativitate, victimizare, judecăți, învinuire și neîmplinire, ne vlăguim de iubire, frumusețe, măreție, grație și fericire.
Prin credința în non-valori, nu vom face altceva decât să dăm curs tristeții în viața noastră, vlăguindu-ne de șansa de a celebra Darul lui Dumnezeu și de a ne bucura de frumusețea fiecărei clipe a vieții, prețuind momentul de Acum.
sk
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu