Chuck C., în celebra sa carte O noua pereche de ochelari, a declarat că există o singură problemă. Separarea conștientă. O singură soluție. Contact conștient. Asta este toată afacerea. Cum trec de la separarea conștientă la contactul conștient cu Dumnezeu?
Mi-am trăit toată viața într-o lume pe care am creat-o. Eu numesc asta lumea alcoolismului meu. Este o lume în care am fost centrul universului. În mintea mea, m-am separat în mod conștient de lumea reală în care Dumnezeu este centrul și include restul lumii. De ce am făcut asta? La pagina 61 se pune întrebarea dacă nu sunt eu victima iluziei că aș putea strânge satisfacția și fericirea în această lume dacă m-aș descurca bine. Această amăgire a creat o lume în care ceea ce îmi doream și aveam nevoie depindea de managementul meu. Era o lume singuratică și nu a funcționat niciodată. De ce? Pentru că eu eram managerul și nu Dumnezeu! Gândirea și acțiunile mele au fost conduse de mine și am fost un exemplu de revolta de sine. Problemele pe care le-am avut au fost create de mine. Ele au apărut din mine trăind în această lume pe care am creat-o, despărțită de Dumnezeu. Când mă uit în urmă, am văzut că am luat deciziile, nimeni altcineva, asta mi-a făcut rău și m-a făcut să fac rău altora. Dacă mă despart de Dumnezeu, viața mea nu va funcționa niciodată!
Cum se leagă asta cu alcoolismul meu? Când trăiesc în lumea mea, sunt iritabil, neliniștit și nemulțumit. Ce înseamnă asta cu adevărat? Iritabil înseamnă că lucrurile și oamenii și evenimentele mă deranjează mereu, pentru că nu merg pe calea mea. Neliniștit pentru că nu am pace și seninătate. Nemulțumit pentru că sunt mulțumit doar dacă obțin ceea ce vreau de la oameni și ei îmi urmează scenariul pentru ei. Rezultatul este că am fost în conflict cu toată lumea și cu toate. Acest lucru este bine descris la paginile 60-62. O viață condusă pe sine nu va funcționa niciodată.
O viață condusă pe propria voință se manifestă prin gânduri și acțiuni greșite. La pagina 64 acestea sunt numite greșeli. În lumea mea alcoolică am manifestat o judecată greșită pe care o numim resentiment. Credințe greșite care sunt temeri centrate pe sine. Acțiuni greșite care au făcut rău altora și au produs rușine și vinovăție. Cum se leagă asta cu alcoolul? Caut ușurința și confortul alcoolului pentru a mă scuti de durerea de a trăi separat de Dumnezeu. Alcoolul a fost o soluție pentru modul în care mă simțeam că trăiesc separat de Dumnezeu. A schimbat felul în care mă simțeam. A schimbat felul în care am văzut lumea.
Mintea mea a învățat că acesta este efectul alcoolului și îl caută ori de câte ori lucrurile nu îmi mergeau. Problema a fost ca sunt alcoolic si am o alergie la alcool manifestata prin fenomenul de pofta (compulsie). Odată ce alcoolul a intrat în sistemul meu, nu am avut nici un control asupra cantității pe care am băut-o. Acest lucru nu poate fi tratat sau schimbat vreodată. Deci adevărata problemă se concentrează în mintea mea ABSTINENTĂ.
Un alcoolic abstinent care trăiește fără Dumnezeu, nu va avea niciodată o apărare împotriva primei băuturi. De ce? El nu va putea trăi niciodată fără să fie iritabil, neliniştit şi nemulţumit. El va trăi cu frică, va fi deranjat în mod constant și va lua măsuri pentru a face rău sieși și altora. Mintea lui va căuta în mod constant alcool pentru a trata această afecțiune. Problema pentru el este că are consecințe de la alcool și nu mai funcționează. Atâta timp cât este separat de Dumnezeu în lumea sa alcoolică, el nu are putere împotriva primei băuturi. NICI UNA. Puterea voinței sau cunoașterea de sine nu vor fi o apărare eficientă, deoarece chiar înainte de a lua prima băutură, el poate vedea doar ce va face alcoolul pentru el, nu împotriva lui.
Nu pot să-mi revin din alcoolism și să continui să trăiesc în lumea mea centrată pe sine. Recuperarea din alcoolism începe când văd că nu pot trăi așa cum am fost. Am devenit complet învins să trăiesc în acest fel. A fost un moment în care m-am confruntat cu adevărul că am o condiție fără speranță și zadarnică. Nu pot repara. M-am pus în genunchi și am spus Doamne ajută-mă. Ajunsesem la fundul sacului. Am spus că voi face orice îmi veți cere. Nu mai pot continua așa. Acesta a fost începutul recuperării mele.
Actul de predare completă este începutul meu să ies din lumea mea centrată pe sine, căutând pe Dumnezeu și direcția pentru viața mea. Este începutul întoarcerii de la mine către Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu