Mesajul

 (2) Acum că am primit această trezire spirituală, atunci datoria mea este să transmit ACEST mesaj altora, în special alcoolici, „acest” mesaj, nu „un” mesaj, nu „mai multe” mesaje, ci singular, „acest” mesaj. Cred că este foarte important să înțelegem ce este acest mesaj. Ei bine, acest mesaj este: am avut o trezire spirituală ca rezultat al acestor pași. Asta e singurul mesaj pe care îl avem. Orice ființă umană care va folosi primii unsprezece Pași poate avea o trezire spirituală ca rezultat al acestor pași. Treaba mea este să vorbesc despre asta altor oameni.

Este un mesaj foarte simplu. În timp ce vorbesc cu un alt alcoolic, spun că știu exact unde ești, pentru că am fost și eu acolo. Eu spun, nu mai sunt asa. Motivul pentru care nu mai sunt așa este că am venit la A.A. Am găsit în A.A. o carte numită „Alcoolicii Anonimi." În cadrul cărții am găsit un program de recuperare. Am aplicat primii unsprezece pași ai acelui program în viața mea în ritmul și capacitatea mea. Am avut o trezire spirituală și nu mai sunt așa. Eu zic, dacă nu vrei să fii așa cum ești, atunci tu vino la AA. Ia aceeași carte. Aplică aceiași Pași în viața ta și vei avea o trezire spirituală și nici tu nu vei mai fi așa. 

Acesta este singurul mesaj pe care trebuie să-l transmitem.

Trebuie să fim atenți. Uneori ajungem să credem că suntem vindecători. Nu suntem vindecători. Ajungem să ne gândim că suntem consilieri matrimoniali. Ajungem să ne gândim că suntem consilieri economici. Cine naiba a stricat vreodată chestiile astea mai rău decât am făcut noi? Singurul lucru pe care îl știm cel mai bine este despre boala alcoolismului și cum să ne recuperăm. Mesajul este foarte simplu. Ne putem certa despre cum transmitem mesajul, dar mesajul în sine este foarte simplu.

 Întregul capitol, Întrajutorarea (Lucrul cu alții), este dedicat modului în care transmitem acest mesaj. Face același lucru pe care l-am făcut noi aici. Spune că ne așezăm și vorbim cu acea persoană despre boala noastră. Asta am făcut asta în opinia doctorului și Povestea lui Bill. Pe măsură ce vorbim cu acea persoană despre boala noastră, ea se poate vedea prin noi. Îi ajutăm să vadă unde sunt. Îi ajutăm să își dea seama care este problema lor. Apoi scrie, după ce ai vorbit despre asta, te întorci și le spui despre soluția noastră, nu a lui, a noastră. Vorbim despre soluția bolii noastre care s-a dovedit a fi un Dumnezeu iubitor, așa cum Îl înțelegem. Apoi scrie, după ce ai vorbit cu el despre soluție, îi explici programul practic de acțiune. Apoi îl inviti să vină cu tine și să treacă prin programul practic de acțiune.

Asta e tot ce putem face pentru un alt alcoolic. Îl putem ajuta să vadă unde se află. Îl putem ajuta să vadă unde ar trebui să fie. Și putem să îi aratăm programul de acțiune care îl va duce de unde se află până unde ar trebui să fie. Exact asta a făcut cartea, aceeași succesiune identică.

Acum, dacă el ajunge acolo sau nu, depinde în întregime de el, în întregime de el și de relația lui cu Dumnezeu, așa cum Îl înțelege. Tu și eu suntem oameni foarte, foarte, unici. Știm ceva ce nimeni altcineva în lume nu știe. Trebuie să cred. Trebuie să cred că Dumnezeu lucrează cu oamenii prin oameni. A făcut-o mereu. De ce ar trebui El să se schimbe acum? Trebuie să cred asta. În anii treizeci Dumnezeu s-a săturat să vadă oameni murind. Trebuie să cred că Dumnezeu l-a ales pe Bill, și Bob, și Jung și Silkworth și tot restul din primii o sută, cu scopul de a arăta oamenilor în viitor cum să se recupereze din boală și să nu moară din cauza alcoolismului. Dacă Dumnezeu i-a ales în anii treizeci, de ce nu ne-ar alege astăzi. Nouăzeci și șapte din o sută de alcoolici vor muri din cauza bolii lor, niciodata, nu vor știi ca sunt alcoolici, niciodata nu vor știi ce e in neregula cu ei.

Obișnuiam să spun, Doamne, cum de sunt alcoolic? Astăzi spun, Doamne, cum de nu sunt unul dintre cei care mor.