Ceea ce deseori nu se ţine seama despre cei Doisprezece Pași este că sunt, în mod deliberat, într-o secvență organizată și atent gândită. Programul de recuperare al Cărții Mari include toți cei Doisprezece Pași. Nu îi poți alege pe cei trei sau patru care îți plac cel mai mult.
În plus, nu poți face pasul trei în mod corespunzător până când nu ai pus cu succes Pașii Unu și Doi în practică în viața ta. Nu poți face Pasul Patru până nu ai pus Pasul Trei în practică, și așa mai departe. Jim a avut probleme pentru că a ajuns până la Pasul Trei și a spus: „Mă simt în regulă și am o slujbă și familia mea este din nou împreună; este suficient.” A fost o amăgire și destul de curând Jim a căzut pradă unei amăgiri grave: că ar putea găsi o modalitate de a bea alcool. S-a convins singur că atâta timp cât îl amesteca cu lapte și îl bea pe stomacul plin, putea bea ca oamenii normali.
Acum, în mod clar, când Jim a ajuns la această concluzie, nu a gândit corect. Pe rândul 4 de la pagina 37, Bill W. o numește „nebunie simplă”. La fel ca mulți dintre noi, Jim a putut să gândească corect la orice, în afară de alcool. Din cauza obsesiei lui pentru băutură, a fabricat o minciună ridicolă — apoi a crezut-o și a acționat conform ei. Era nebun când era vorba de alcool.
În partea de jos a paginii 37 și în partea de sus a paginii 38, Bill W. spune o altă poveste despre un tip imaginar care este dependent de jaywalking. Se aruncă în faţa maşinilor, traversând pe oriunde, în grabă, prin fața vehiculelor în mișcare. Puteți ghici cu ușurință ce se va întâmpla cu acest tip. La început este norocos și se descurcă să traverseze fără răni. Dar șansele nu merg la nesfârşit și este rănit mai multe ori. Cu toate acestea, el continuă să fugă în fața vehiculelor și în curând îşi rupe un braţ. Renunță pentru un timp la obiceiul periculos, dar apoi se întoarce la el și îşi rupe ambele picioare. şi totuşi nu va renunța la jaywalking și destul de curând își pierde slujba, soția îl părăsește și în cele din urmă ajunge într-un azil. Pur și simplu nu îşi poate scote din cap acest obicei. În cele din urmă, iese din azil și chiar în ziua aceea fuge în fața unei mașini de pompieri. Îl lovește și îi rupe spatele. În mod clar, acest tip este nebun.
Acum să înlocuim cuvântul „jaywalking” cu „a bea” şi avem povestea de viaţă a milioane de alcoolici. Sunt ei mai sănătoși decât bietul tip care practic aleargă către moarte?
Din fericire, o mulțime de alcoolici de astăzi ajung la program și la cei Doisprezece Pași înainte să piardă totul – locurile de muncă, familiile și chiar vieți. Sunt mai norocoși – și mai deștepți – decât jaywalker-ul nostru fără nume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu