« Pentru fiecare zi nereusita am cumparat o sticla de votca. Speram ca aceste trairi ingrozitoare sa inceteze. Au trecut patru-cinci zile dar nu stiu in ce fel. Dormeam numai cu
votca. Daca uneori ma trezeam,imediat intindeam mina dupa sticla. In ziua a cincea nu am mai avut putere sa destup ultima sticla cu vin rosu. Am spart gitul sticlei. Cioburile din
sticla sparta s-au imprastiat peste tot. N-am mincat, doar am baut... La marginea patului meu au venit sa-mi cante tigani maghiari. Imi amintesc cum le dadeam drumul afara, dar
ei se reintorceau din nou si din nou. Odata am vazut-o pe mama. Mama ma privea si ma ruga: ”Nu mai bea fetita mea, pentru ca daca tu bei, eu trebuie sa pling intr-una!” Stiam ca mi-am provocat in corp necazuri mai mari decit cele dinainte, pentru ca sfertul meu de stomac singera. Cu degetele tremurinde am sunat-o pe Mari. ”Daca vrei sa ma vezi in
viata, vino imediat! Sunt pe moarte…” -am spus cu ultimele puteri. Mari avenit dupa mine, m-a luat cu ea si m-a dus in Long Island. M-a injectat, m-a hranit, m-a trezit la
viata. A treia zi am cerut deja bere. Mari mi-a raspuns: ”Nu este, eu nu mai beau. Cit timp ai fost plecata in Ungaria, am intrat in rindul Alcoolicilor Anonimi.»
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu