
Mulți dintre noi suntem foarte neînțelepți în modul în care tratăm durerea noastră. La fel ca un animal care se zbate într-o capcană de oțel, ne agravăm rănile prin modul în care ne luptăm, negăm, și luptăm împotriva a ceea ce pur și simplu, este. Când refuzăm să învățăm înțelepciunea acceptării, devenim proprii noștrii persecutori. Când refuzăm să-i dăm drumul suferim, dar nu putem da drumul la ceva până când nu ne-a învățat ce trebuie să învățăm.
Renunțarea este un proces de recunoaștere, confruntare, acceptare și vindecare. Pur și simplu, a da drumul înseamnă a nu suferi mai mult decât este absolut necesar, dar pur și simplu suficient ca să ne dezvolte și să ne întărească. Puțină suferință este necesară pentru a aprofunda compasiunea noastră, să creștem și să învățăm. Renuntand înseamnă că ai învățat suficient, și acum ai compasiune pentru tine.
Renunțarea înseamnă să nu mai atingi acea rană până când se infectează, în loc să-i permiți să se vindece.
Renunțarea înseamnă că accepți că nu poți da deoparte trecutul, dar insistă asupra faptului că trecutul nu poate da deoparte viitorul tau. A-i da drumul înseamnă că ești gata să avansezi și să trăiești.
Renuntarea înseamnă că nu-ți mai este frică. A fost mereu teama ce te-a ținut prizonier; dându-i drumul înseamnă că ești în sfârșit liber.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu