« Intrebarea nu era unde eram fizic, ci unde era gandirea mea. „Poate in sticla de whisky“- am gandit. Din pacate, eram in sticla.
Nu a mai ramas nimeni in jurul meu, doar pe mine ma minteam zilnic ca de maine nu voi mai bea. Dupa amiaza imi permiteam o bere, in speranta ca in aceea zi nu voi mai bea
mai mult. Si totusi in dimineata urmatoare ma trezeam cu fiecare oglinda scuipata. Le scuipam fara sa fiu constienta, pentru ca ma mintisem din nou. Degeaba ma tot spalam, tot
nu ma simteam curata. Traiam intr-un beci cu demonii mei sufletesti, fara usurare, fara dragoste, fara de lacrimi. In dormitorul meu tapitat cu catifea, unde cindva, cu sufletul liber eu eram conducatorul, ma simteam acum detinutul din inchisoarea proprie. Aici in celula mea, patul celalalt era gol, tovarasul meu se eliberase deja. Intreaga casa era coplesita de o stare apasatoare. Poate nimic nu este atit de groaznic, ma gindeam, ca faptul de a ramine in acelasi loc in care s-a petrecut o tragedie. Ea este preluata de aerul din incapere, se infiltreaza in fiecare colt, si oricit ai aerisi, mirosul ei ramine vesnic.
Pe strazi incepuse sa se instaleze primavara, dar in casa mea era inca iarna, era frig ca in viata de apoi.
Imi era foarte frig. Nu ma mai intelegeam pe mine nici pret de o clipa, totusi nu indrazneam sa ma indepartez de mine.
Degeaba priveam in oglinda dupa ajutor, fata mea flegmatica, imi spunea lipsita de inima: “Nici eu nu stiu cine esti, Kati, nici eu nu te cunosc“ Pai, cine sint eu? De unde sa am eu atita putere ca sa ma iau la lupta cu aceasta durere incomensurabila? Singurul meu medicament este sticla, paharul, alcoolul. Fostul meu sot deja fugea, evada de mine nopti de-a rindul. L-am sunat bauta la telefon, l-am amenintat cu sinuciderea daca nu ma asculta pina la capat, daca nu-i pot spune ce ma doare, daca nu asculta cu mine ultimul slagar, pe care eu stiam deja sa-l fluier in intregime, cind eram beata, pentru ca a fost scris pentru mine, pentru noi: “Emotii, dureroase emotii, imi doresc sa nu-ti fi dat drumul
niciodata, niciodata nu te vei mai intoarce.“ »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu