Prin urmare, prima noastră problemă este de a accepta condițiile noastre actuale, așa cum sunt sunt, pe noi înșine așa cum suntem, și pe oamenii de lângă noi așa cum sunt ei. Aceasta înseamnă a adopta o umilință reală, fără de care nu poate începe nici un progres autentic. Iar și iar, vom avea nevoie să ne întoarcem la acel punct de plecare neavantajos. Acesta este un exercițiu de acceptare pe care îl putem practica în mod profitabil în fiecare zi a vieții noastre. Cu condiția să evitam cu energie transformarea acestor analize realiste ale faptelor vieții în alibiuri nerealiste pentru apatie sau defetism, ele sigur pot fi fundația pe care a crescut sănătatea emoțională și, prin urmare, progresul spiritual poate fi construit. Cel puțin aceasta pare a fi propria mea experiență.
Continuarea pe www.abstinenta.com:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu