LINIȘTEA DIN ÎNCĂPERI: IERI, AZI, MAINE

.

MESAJ:

INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE
<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recunoaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne părăseşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – libertatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.
(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)

Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>

Twelve steps to freedom. Start with one.

vineri, 31 octombrie 2014

IERI, AZI, MAINE

<<Există două zile cu care nu are rost să ne batem capul, două zile în care nu au de ce să încapă teama şi îndoiala.

Una dintre aceste zile este cea de IERI, cu greşelile şi grijile ei, cu gafele şi defectele ei, cu durerile şi suferinţele ei. Ziua de IERI nu o mai putem răscumpăra cu toţi banii din lume. Nu mai putem desface absolut nimic din ceea ce am făcut, nu mai putem şterge o iotă din cele rostite. Ziua de IERI a trecut.

Cealaltă zi cu care nu are rost să ne batem capul este cea de MÂINE, cu posibilele ei adversităţi şi poveri, cu promisiunile ei mari şi realizări mici. Şi ziua de MÂINE este în afara puterii noastre de control. Soarele zilei de MÂINE va răsări fie în toată splendoarea lui, fie după o mască de nori, dar va răsări. Până atunci însă, nu putem miza pe ziua de MÂINE, pentru că ea nu s-a născut încă.

Astfel, rămâne o singură zi, cea de AZI.

Orice om poate duce bătălia unei singure zile. Numai atunci când tu şi eu adunăm poverile celor două eternităţi, IERI şi MÂINE, numai atunci ne prăbuşim sub greutate. Nu experienţa zilei de AZI îi înnebuneşte pe oameni, ci remuşcarea sau amărăciunea faţă de ceva întâmplat IERI sau groaza faţă de ceea ce poate aduce MÂINE.

De aceea, haideţi să trăim fiecare zi la timpul ei! >>

Stefan