IMPARTASIRE

<< Ieri m-au copleşit emoţiile. De câteva zile eram tot mai apăsată, însă sâmbătă noaptea am visat că beam şampanie şi îmi ziceam că pot controla consumul. Apoi, m-am uitat panicată la pahar să văd cât am băut, din fericire era foarte puţin consumat şi am zis ...uf! Nu ştiu dacă mi-aş fi amintit visul, însă am citit un articol cu Nichita Stănescu în care se scria despre moartea sa, cum îşi băuse ficatul. După articol mi-a venit visul în faţă ochilor. Acum ştiu că în subconștient îmi doream ca toate situaţiile tensionate din ultima perioadă să le trec "mai uşor".
Astfel, ieri am realizat că va culmina situaţia asta cu ceva. De ce ştiu? Pentru că atunci când a ieşit furia, care se leagă de resentimente, de vină, de ruşine, de nu pot... am făcut ravagii, deoarece trebuia "să iasă" pe undeva, cumva.
Acum ştiu că mi-a prins bine experienţa recăderilor, experienţa furiei,ca să pot "să văd" că emoţiile sunt, pentru mine cel puţin, cheia.
Dimineaţă, fiind un punct culminant al tensiunii, mi-a venit gustul de alcool şi dorinţa nebunească de a bea. La fel de repede şi puternic cum a venit, a şi plecat.
Ce am simţit?
Am simţit cum lucrează alcoolul şi pentru prima dată am realizat în mod mai profund ce pericol reprezintă el pentru dependenţa mea.
Din fericire şi cu o mare recunoştinţă în suflet, am de parcurs un drum mai lung pe jos la serviciu (mi l-am făcut eu aşa... nu am vrut să merg cu autobuzul, fără să îmi dau seama că a fost aşezat drumul exact pentru astfel de momente), timp în care negura s-a risipit, mintea a început să lucreze fără teamă, iar sufletul meu a început să surâdă.
Acum ştiu de ce scriu aici, de ce "alerg" după articole pozitive, de ce mă încurajez zi de zi... ca exerciţiu!
Poate că într-o zi, acestea mi se vor părea nimicuri, însă acum, este ceea ce mi se întâmplă mie, sunt emoţiile mele pe care nu le las să treacă mai repede ci le ţin un picuţ mai mult decât ar trebui.
O zi liniştită. Mă bucur că sunteţi aici.
PS Din fericire, am fost pregătită/antrenată de oameni speciali să văd la momentul potrivit situaţiile de risc, să văd că şi familia mea va scoate furia afară, că şi... Numai eu nu am ştiut! >>

 

Preluare din Revista Noi înşine