"... perioada de abstinenta si reputatia in program ..."

Sunt oare ipocrita pentru ca merg la AA in Europa?  

By Tracy Chabala+ on December 3, 2015  sursa AFTERPARTY MAGAZINE

- fragment -

traducere in limba engleza : Radu

<< Ma aflu acum in Europa pentru prima data. Inainte de a ajunge aici credeam ca norii din Spania ploua cu sangria, furtunile de la Londra vor inunda cu bere strazile pavate cu piatra din Crouch Hill, iar chelnerii din Paris o sa-mi toarne in gura obligatoriu o bautura pentru desert daca comand  crème brûlée. De ce ? Pentru ca am auzit atatea povesti  cu oameni din AA care au alunecat acolo pentru ca si-au zis ca “nimeni n-o sa stie”. Si din asta au ajuns sa-si piarda controlul.
Chestia cu “nimeni n-o sa stie” mi se pare o mare prostie. De fapt demonstreaza una din obiectiile mele fata de AA , cum ca perioada de abstinenta si reputatia in program sunt ceea ce conteaza, mai degraba decat  sa stai departe de o bautura care, in esenta, este arsenic pentru oricine are o problema serioasa cu bautul.
Ma cunosc, stiu ce imi face mie alcoolul. Poate ca nimeni nu o sa stie, dar eu o sa stiu, si nu vreau sa aflu unde ma va duce “un pahar” de vin luxos frantuzesc.
Asa ca, inainte de a pleca in excursie, am devenit din ce in ce mai ingrijorata ca acesti bautori fericiti de europeni vor insista ca eu sa beau, ori ma vor ostraciza cu totul daca nu voi pune vin sau bere in gura.
Din cauza asta, si in ciuda dezamagirii mele fata de AA si a unei convingeri in crestere ca nu am ce sa caut in program, am decis ca nu am de ales si ca trebuie sa merg la intruniri imediat ce aterizez pe continent. Cu toate ca m-am bagat in programul SMART Recovery, din pacate nu erau deloc intruniri in orasele pe care le-am vizitat.
Desigur , cand am ajuns acolo am aflat, ca orice American ignorant, ca norii din Spania nu ploua cu sangria, traznetul la Londra nu inunda strazile cu bere, si ca pot comanda crème brûlée fara problem, la Paris, cu o cafea Americana – fara comentarii.
Daca am descoperit ceva, aceasta este ca in Europa ploua cu cafea, impreuna cu nesfarsite fluvii de apa minerala.si sa nu uitam delicioasele patiserii. Ca esti la Londra, Barcelona sau Paris croissants fierbinti transpirand de unt de cea mai buna calitate, impregeaza strazile cu acel miros diafan si linistitor.  
Asa ca anxietatea a scazut si am crezut ca nu e nevoie sa merg la AA.
Dar eram insingurata.
Sa calatoresti singur este o experienta remarcabila, si sunt extraordinar de recunoscatoare ca pot sa calatoresc (si virtual sa lucrez) in Europa. Dar atunci cand calatoresti singur esti fortat sa iesi din zona ta de confort. Este in mod special o provocare in tarile unde nu se vorbeste limba ta materna. 
(Apropos, credeam ca vorbesc destul de bine spaniola pana cand am ajuns in Spania. Nu numai ca vocabularul meu este limitat, dar nici urechea mea nu e obisnuita cu castiliana. Find nascuta si crescuta in sudul Californiei, am auzit numai spaniola Mexicana, care, pentru cineva ca mine care nu vorbeste nici pe departe fluent, suna total diferit.)
Stiam ca AA era in fiecare oras pe care l-am vizitat si ca existau chiar grupuri in limba engleza  in Barcelona, Madrid si Paris. Nu doream sa beau, si nici nu bagam in seama bautura din jurul meu, dar dupa ce am stat intr-o duzina de baruri tapas singura, indopandu-ma cu tortillas españolas si patatas bravas in timp ce ma simteam foarte constienta ca sunt singura, aveam nevoie de o interactiune om - cu – om.
Prietenul meu spunea mereu : “Du-te la intalnirile alea. E modul perfect de a intalni localnicii!”  

Dar n-as fi oare cea mai mare ipocrita din lume daca as aparea la AA dupa ce am declarat public ca am trecut de faza asta? Sau, si mai rau, daca AA m-a programat “sa dau si nu sa iau” la intruniri, n-as fi o magarita egoista sa-mi fac aparitia doar ca sa-mi fac prieteni? ... >>