UN MARE PARADOX
Aceste moşteniri ale suferinţei şi ale vinde cării se transmit cu uşurinţă printre alcoolici, unul către celălalt. Acesta este darul pe care ni l-a oferit Dumnezeu, şi oferirea lui şi altora ca noi este unicul scop care la ora actuală îi stimulează pe toţi membrii AA din lume.
Marele paradox al AA-ului este că ştiu că nu pot păstra darul de preţ al abstinenţei decât dacă îl ofer şi eu, la rândul meu, altcuiva.
Scopul meu principal este să rămân abstinent. În AA nu am alt ţel, iar importanţa acestuia este pentru mine o chestiune de viaţă şi de moarte. Dacă mă abat de la acest ţel, dau greş.
Dar AA-ul nu este doar pentru mine; este pentru alcoolicul care încă mai suferă. Mulțimi de alcoolici în recuperare rămân abstinenți împărtășind cu alţi alcoolici. Calea mea spre recuperare înseamnă să le arăt altora din AA că atunci când îmi deschid sufletul în faţa lor, atât eu cât şi ceilalţi creştem în ochii lui Dumnezeu şi astfel mergem pe calea unui destin fericit.
Revista Noi înşine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu