<< Răul pe care l-am făcut altuia tulbură şi el sufletul nostru. Suntem
neliniştiţi. Ne împiedică să avem în faţa celuilalt o privire directă şi
limpede. La fiecare întâlnire cu el suntem stânjeniţi căci îl bănuim că
păstrează în inima sa amintirea răului pe care i l-am făcut. Mândria mă
împiedică să îmi curăţesc relaţiile cu el. Doar cererea de iertare ne
poate aduce pe amândoi la relaţii deschise, directe, nestânjenite. Dacă
rămân în mândria mea, fără a cere iertare, nu pot apare în faţa lui
Dumnezeu cu un chip deschis şi cu inimă înfrântă. În spatele acestei
cereri de iertare trebuie să se afle un sentiment sincer de pocăinţă. >>
(Pr. Dumitru Stăniloae, Rugăciunea lui Iisus şi experienţa Duhului Sfânt, Ed. Deisis, Sibiu, 1995, pp. 78-79)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu