<< Cineva spunea: “Cea mai mare greseala in ceea ce priveste alcoolismul, facuta atat de cei care sufera cat si de cei care incearca sa-i vindece , este sa creada ca alcoolismul este boala consumului de alcool.”
Daca la inceput am fost putin socat de asta, astazi cred ca este cel mai important lucru pe care l-am auzit in AA, si principala idée pe care as transmite-o mai departe. In Big Book sunt descrise mai multe categorii de alcoolici si se poate suferi de alcoolism pe mai multe nivele , de aceea inteleg ca exista oameni care nu se regasesc aici, dar pentru cei care sufera in acelasi fel ca mine, asta este inceputul. Privind in urma, astazi mi se pare absolut firesc sa fie asa. Dupa prima sedinta AA mi-am dat seama ca felul in care beau este diferit , este anormal …intr-un fel eram constient de asta ,numai ca nu puteam accepta. Pentru ca daca as fi acceptat inseamna ca ar fi trebuit sa fac ceva. Mergand la sedinte, auzind oameni vorbind despre consumul lor mi-am dat seama ca am o problema. Si cum spuneam , multa vreme am crezut ca problema este consumul. Si daca problema este consumul …solutia este sa nu mai consumi. Ceea ce am si facut….Numai ca dupa o vreme am avut o cadere. Si apoi m-am oprit dar dupa o vreme am baut din nou. Am auzit in AA o descriere a acestor perioade: undeva in Canada a erupt un vulcan. Eruptia a fost doar un urias nor de cenusa , asa ca oamenii din zona au crezut ca au scapat usor. Numai ca dupa o vreme, cenusa aruncata in atmosfera a inceput sa se aseze. Si cu fiecare zi care trecea totul in orasul respectiv devenea din ce in ce mai gri. Masinile erau gri, casele erau gri, pana si iarba devenise gri. Cam asa era viata mea dupa ce opream consumul. Cu fiecare zi ce trecea ,culorile dispareau si totul in jurul meu se transforma in gri. Toata viata mea era gri. Oameni binevoitori din jurul meu mi-au spus ca ar trebui sa lucrez Programul. Am incercat…Nu am putut. Toata viata am fost un pretender. Si lucrurile nu s-au schimbat cand am coborat in subsol la Spitalul 9. Imi placeau sedintele, imi placeau oamenii..mi-era usor sa spun inteleg rostul Programului pentru a fi in rand cu toata lumea. Dar cand stai singur , pe intuneric, la 2 noaptea e destul de greu sa te convingi ca tu, un om care are o problema cu bautul, pentru care exista o solutie simpla: nebautul, are nevoie sa-si lase viata si vointa in grija lui Dumnezeu. Dumnezeu e batran, si e departe iar eu am probleme aici si acum, altele decat alcoolul. Cu alcoolul am rezolvat, stiu ca nu mai trebuie sa mai beau si nu o sa o mai fac. Dar sa fac inventare amanuntite? Sa incerc sa-mi repar greselile? Nu inteleg de ce…O sa incerc..desi nu vad rostul. Si au trecut cativa ani pana cand am vazut rostul, pana cand am inteles ca problema mea nu este consumul ci cauza acestui consum, ceea ce se numeste alcoolism sau doar ism.
Desi am vazut ca a doua parte a pasului 1 este tradusa si interpretata in mai multe feluri, pentru mine este destul de simplu: beau sau nu beau, sunt tot alcoolic, nu am capacitatea de a-mi conduce viata, si nu o sa o am niciodata indiferent cat de mult timp stau abstinent. Suna absolut ridicol si mi-a fost f greu sa accept asta. Dar asta este adevarul meu. Si pentru ca nu-mi pot conduce viata , o sa o las in mainile lui Dumnezeu.
Cineva povestea ca atunci cand I s-a cerut sa faca Pasul 3, a spus ca nu poate pentru ca nu crede in Dumnezeu. Atunci sponsorul i-a cerut sa-si lase viata si vointa in grija unui scaun care se afla in camera si daca face asta ii garanteaza ca se va intampla un miracol. Omul a spus: - Ok, mi le-am lasat in grija acestui scaun..care e miracolul? - Miracolul, a spus sponsorul , este ca viata si vointa ta nu mai sunt in grija unui idiot.
Asta sunt eu fara Program : Idiotul, si accept asta in fiecare zi. >>
A., UK
Preluare de pe Prietenii lui Bill
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu