Tradițiile functioneaza atât pentru indivizi, cât și pentru grupuri.
AA Grapevine, martie 1982
În cartea sa "Comes of Age", Bill W. spune: "Tradițiile noastre sunt un ghid al modurilor mai bune de a ne trai viata, și sunt, de asemenea, un antidot pentru diversele noastre maladii. Cele Douăsprezece Tradiții sunt pentru supraviețuirea și armonia Grupului ceea ce sunt cei Doisprezece Pași AA pentru abstinenta și pacea minții fiecaruia dintre membrii săi ...
Dar cele douăsprezece tradiții fac referire, de asemenea, in mod direct la multe dintre defectele noastre individuale. Ele cer fiecaruia dintre noi să lasam deoparte mândria și resentimentele ... cer sacrificiu atat individului, cat si grupului ... garantează egalitatea tuturor membrilor ... arată modul în care sa ne raportăm cel mai bine fata de ceilalti și față de lumea din afară ".
Pentru unii dintre noi, Tradițiile au fost în realitate o extensie a celor Doisprezece Pasi. Încercând să înțeleg ultima parte a pasului al doisprezecelea - "sa practicăm aceste principii în toate domeniile vietii noastre" - mi-a fost de ajutor să folosesc cele douăsprezece tradiții ca ghid de îndrumare. Iată câteva din modalitățile prin care fiecare tradiție m-a ajutat personal:
Tradiția 1: Nu mi-a trebuit mult timp să îmi dau seama că, fără alți membri AA, fara grupul meu și fara AA în ansamblu, mi-ar fi fost greu să rămân abstinent. Chiar dacă eram uneori în dezacord, am aflat că trebuie să fiu dispus să cedez - în primul rând sponsorului meu, apoi conștiinței noastre de grup, în cele din urmă la principiile AA în ansamblu. Am încercat să învăț cum să "dezagreez, fără să fiu dezagreabil".
(Tradiția 1. Este necesar ca prosperitatea noastră comună să se afle pe primul loc; recuperarea personală depinde de unitatea Comunitătii AA.)
Tradiția 2: Întrucât am revenit mereu si mereu la intalniri, am început să cred că Puterea Superioară vorbea prin membrii grupului meu de acasa. A fost începutul credinței în conștiința grupului, convingerea că ar putea reprezenta voia lui Dumnezeu pentru mine astăzi. Conceptul de lideri ai AA, care sunt "servitori de încredere", mi-a calmat natura răzvrătită și m-a îndrumat spre încrederea în ceilalți și catre pacea minții.
(Tradiția 2: Întru atingerea scopului nostru comun, de grup, nu există decât o autoritate fundamentală: un Dumnezeu al iubirii aşa cum se poate exprima El în conştiinţa noastră de grup.)
Tradiția 3: Când am ajuns prima dată la ușile AA, am simțit puțin sau chiar deloc sentimentul de valoare de sine. Am fost plin de vinovăție față de "păcatele mele de comitere și omitere" (fata de ce am facut si ce nu am facut). Cât de reconfortant a fost să știu că sunt binevenit ca membru, în ciuda greșelilor mele imaginate sau reale - fără sa mi se puna întrebări sau sa mi se ceara ceva! Am simțit nevoia de a câștiga prietenia acelor minunați oameni din jurul meselor. Așa că am început călătoria lungă spre recapatarea respectului de sine, responsabilitatii și spre societate în ansamblu - si asta datorita Tradiției Trei.
(Tradiția 3: Singura cerinţă pentru a deveni membru AA este dorinţa de a înceta băutul.)Tradiția 4: Prea mult timp, m-am gândit (m-am chiar indreptatit!) că sunt autonom si ca asta este dreptul meu; dar acest lucru se numește, de asemenea, si a fi centrat pe sine (obsesia de sine) sau a fi egoist (egocentric), sau ca totul se invarte in jurul vointei mele ("revolta vointei proprii"). Această tradiție m-a ajutat să înțeleg că nu am putut să fac niciun fel de acțiuni dăunătoare celorlalți fără consecințe directe asupra mea. Am aflat că nimic nu este cu adevărat bun, dacă nu i-au luat în considerare și celelalte persoane.
(Tradiția 4: Este bine ca fiecare grup să fie autonom în toate privinţele, cu excepţia chestiunilor care afectează alte grupuri sau AA în ansamblu.)
Tradiția 5: Această tradiție, mi-am dat seama, a delimitat destul de clar scopul meu principal, precum și al grupul. Mi s-a spus că nu pot să-mi păstrez abstinenta dacă nu dau mai departe. Fiecare dintre noi este doar o mică parte a întregului, dar prin faptul că alăturăm scopului nostru primordial pe cel al AA-ului, devenim ceva mai mare decât suntem doar prin noi insine.
(Tradiția 5: Nici un grup nu are alt scop primordial unic decât sa transmită mesajul sau alcoolicului care mai suferă.)
Tradiția 6: În această tradiție, am început să învăț importanța unicitatii scopului, atât în AA, cât și în viața mea privată. Am ajuns să înțeleg diferența dintre ceea ce ajută și ceea ce împiedică. Prin păstrarea programului meu AA simplu, am subliniat propriul meu mod de a "trăi și a lăsa si pe ceilalti să trăiască".
(Tradiția 6: Este foarte necesar ca nici un grup AA să nu sprijine, să nu finanţeze şi să nu intituleze ca AA nici un alt organism, înrudit sau nu cu Alcoolicii Anonimi, ca nu cumva problemele de bani, proprietate sau prestigiu să ne distragă de la obiectivul nostru primordial.)
Tradiția 7: Auto-susținerea mi-a dat un sentiment de libertate de gândire și acțiune. Ca membru AA, mi-am dat seama că nu sunt obligat să urmez ce cred ceilalți oameni. Acest lucru m-a ajutat să-mi deschid mintea și să încep să gândesc pentru mine - pentru prima dată dupa o perioadă lungă de timp. AA mi-a dat dovada că banii și spiritualitatea se pot amesteca.
(Tradiția 7: Este bine ca fiecare grup AA să se autofinanţeze după nevoi şi să refuze contribuţii din afară.)
Tradițiile 8 și 9: Când am început munca de serviciu in AA, aceste Tradiții 8 și 9 mi-au aratat că pur și simplu am fost unul dintre mulți servitori de încredere, pentru care instruirea specială sau talentul nu erau importante. Faptul că această societate era neprofesională a fost liniștitoare. Titlurile și gradele au devenit banale. Am simțit un nou sentiment de responsabilitate față de mine și față de ceilalți. Mă face să fiu conștient de mândrie și ambiție ca defecte, așa că am putut începe să învăț adevărata mea identitate înaintea lui Dumnezeu.
Tradițiile 8 și 9:
Este important ca Alcoolicii Anonimi să rămână mereu neprofesionişti, dar centrele noastre de servicii pot angaja personal calificat.
Este bine ca AA, ca şi comunitate, să nu aibă o organizare strictă vreodată, dar putem constitui consilii sau comitete de servicii direct responsabile faţă de cei în slujba cărora se află.
(Tradiția 10: Comunitatea AA nu exprimă nici o opinie referitoare la vreun subiect exterior; este foarte important ca numele AA să nu fie amestecat niciodată în controverse publice.)
Tradiția 11: "Mergi cum vorbești", am auzit. Dacă aș face asta, știu că va exista o diferență suficientă în modul meu de viață și de gandire, astfel incat sa fiu considerat ca exemplu. Tradiția Unsprezece imi aminteste neincetat să nu iau credit personal pentru tot ce as putea face; ego-ul și ambiția personală nu au nici un loc în viața AA.
(Tradiția 11: Politica noastră de relaţii publice se bazează mai degrabă pe atragere decât pe reclamă; ne este întotdeauna necesară păstrarea anonimatului personal la nivel de presă, radio, film, TV.)
(Tradiția 12: Anonimatul este baza spirituală a tuturor tradiţiilor noastre şi ne reaminteşte neîncetat să plasăm principiile deasupra personalitaţilor.)
Folosind Tradițiile ca îndrumări către progresul spiritual, începem să știm că "Dumnezeu face pentru noi ceea ce nu am putut face pentru noi înșine", iar simțul umilinței este îmbunătățit. Așadar, deși cele douăsprezece tradiții sunt proiectate pentru supraviețuirea si armonia grupului (și asta este partea mai importanta!), o examinare mai atentă arată că un alt obiectiv final este bunăstarea membrului AA ca individ - cu adevărat o extensie a celor Doisprezece pași pentru recuperare.
Traducere si adaptare dupa D.K. Oakland CA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu