Am invatat ca nu sunt un om rau, ci sunt un om foarte bolnav. Recunoasterea acestui lucru este inceputul vindecarii, iar rabdarea mea va fi pasul salvator pentru abstinenta mea. Unul dintre cuvintele de baza necesare vindecarii mele era: dorinta sincera.
A doua cerinta obligatorie pentru dobindirea abstinentei era asumarea denumirii bolii mele, pentru ca doar asa o pot trata, daca ii stiu numele. Daca imi accept boala, exact asa de parca as avea diabet zaharat. Diabeticul stie ca are nevoie de doza zilnica de insulina. Eu am nevoie zilnic de doza mea de abstinenta, adica de sedintele AA.
La inceput m-am mirat de ce trebuie sa ne prezentam asa la sedintele AA: "Sint Sandra, alcoolica.", "Robert, sunt alcoolic." Mai tarziu am inteles de ce este important acest lucru. Trebuie sa ma identific cu cuvintul, sa ma obisnuiesc cu el, sa-l invat, sa nu ma tem de el, sa nu-mi fie rusine de el, dar mai mult decat toate acestea la un loc, sa nu-l uit nicio secunda.
In primul rind sunt alcoolica si doar apoi, femeie de afaceri, mama, sotie, colega pentru ca daca abstinenta mea nu are continuitate, celelalte nu mai sunt posibile. >>
C. Groff
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu